Regina britanică nu se spăla și se îmbuiba cu zahăr. Duhnea și avea dinții cariați, după ce căzuse în patima dulce
Deși era o mare și respectată regină, se pare că nu punea mare preț pe igienă. Desigur, altele erau vremurile atunci. Igiena corporală din secolul al XVI-lea se baza pe spălarea parțială și schimbarea hainelor, nu pe imersiune totală în apă, regină sau nu!
Acest portret în ulei pe pânză din secolul al XVI-lea al Reginei Elisabeta I a Angliei este atribuit Școlii Britanice. Face parte din Colecția Regală și o înfățișează pe suverana emblematică în ținute regale, subliniind rolul său de conducător puternic.
Povestea sa este fascinantă, dincolo de rolul său istoric.
Regina Elisabeta I avea o pasiune extremă pentru dulciuri, care se transformase într-o obsesie. Desigur, atunci zahărul era o delicatesă abia descoperită și rezervată nobililor. În ziua de azi, ne dăm seama în ce fel și-a agresat regina organismul, cu abuzul său de zahăr.
Istoricii povestesc că și-a distrus dantura, întrucât nu doar consuma intern cantități enorme de zahăr, ci se și spăla pe dinți cu el!
La vremea respectivă, ingredientul de care azi ne ferim, era un simbol de lux.
Zahărul era o noutate exotică și extrem de scumpă în Anglia Tudorilor, fiind mai scump decât mirodeniile.
Regina Elisabeta I a Marii Britanii consuma zilnic fructe confiate, marțipan și vinuri dulci. Istoricii au descoperit că-și curăța și lustruia dinții cu o pastă făcută chiar din zahăr și miere, crezând că este benefică.
Consumul excesiv i-a distrus dantura, care a devenit neagră și plină de carii, așa cum notează relatările vremii.
Născută la Greenwich (1533), regină a Angliei şi a Irlandei (1558-1603), Elisabeta I a rămas toată viaţa o celibatară îndărătnică, deşi constituia la vremea aceea cea mai bună partidă din Europa şi a fost cerută în căsătorie atât de cei mai mari gentilomi de la Curtea sa, cât şi de aproape toţi prinţii şi regii domnitori ai Apusului. Adeseori, din politeţe, ea promitea celor mai insistenţi că le va acorda mâna sa şi o dată cu ea şi importanta sa dotă, coroana şi regatul. Dar nu şi-a pus niciodată inelul de logodnă pe deget.
Elisabeta era fiica lui Henric al VIII-lea şi a Annei Boleyn, cea de a doua din cele şase soţii avute de acesta. Ea nu a avut parte de o tinereţe fericită: avea trei ani când tatăl său a ordonat să-i fie decapitată mama, învinuind-o de adulter şi treisprezece ani când i-a murit tatăl. De la părintele său – despre care trebuie să spunem că a avut în acelaşi timp mai multe amante – a moştenit cruzimea şi inteligenţa, iar de la mama sa, o nevoie maladivă de adulare.
Cum nu era decât pe locul trei în succesiunea la tron, nu a ajuns la coroană decât la vârsta de douăzeci şi cinci de ani, după Maria Tudor şi Eduard al VI-lea. Ajunsă regină, s-a dovedit nu numai de o energie neobişnuită, ci şi extrem de autoritară, restabilind anglicanismul ca religie oficială. A ordonat, printre altele, execuţia Mariei Stuart şi a contelui de Essex, manifestând din plin cu acest prilej cruzimea părintelui său.
A fost la cârma Angliei 45 de ani și se spune că nu prea se spăla. Nu doar acesta era un aspect șocant al rutinei sale zilnice. Zahărul abia ajunsese în Anglia, iar Regina devenise dependentă de el. În consuma în cantități uriașe. Era pe același calibru al valorii cu aurul și perlele.
De aceea, Elisabeta nu se mai putea opri. Acum ne dăm seama că dezvoltase o dependență, lucru întâlnit când vine vorba de zahăr.
Când a ajuns la 60 de ani, mulți dinți i s-au stricat și au căzut.
În ceea ce privește chipul Reginei, în 1562 a făcut vărsat de vânt și era cât pe ce să moară. A supraviețuit, dar a rămas cu cicatrice pe față. De aceea, obișnuia să își tapeteze fața cu o pudră specială, toxică, ce conținea plumb și-i dădea un aspect de mască. Practic, regina de bună voie a avut contact zilnic cu lucruri pe care azi oamenii le evită din plin. Bătrânețea i-a fost grea, afectată de depresie, paranoia și pierderi de memorie.
Regina Elisabeta I a Angliei a murit la 24 martie 1603, la vârsta de 69 de ani. Cauza exactă nu este cunoscută cu certitudine, istoricii indicând însă o combinație de infecții respiratorii netratate (flegmon laringian sau pneumonie) și o posibilă otrăvire a sângelui cauzată de utilizarea pe termen lung a machiajului pe bază de plumb.
Foto: Profimedia
