Regina dominatoare și desfrânată! Partenerii săi de iatac erau ridicați în rang sau eliminați, în funcție de cât de mult o satisfăceau

Această regină a fost poate unul dintre cele mai spectaculoase personaje medievale.

A avut mai mulți favoriți care au primit funcții importante la curte, iar cronicarii vremii susțineau că îi ridica și îi înlătura după propriile dorințe. Unii dintre acești amanți au ajuns extrem de influenți înainte de a cădea în dizgrație, ceea ce i-a consolidat reputația de femeie autoritară și dominatoare.

Ioana a II-a de Neapole a avut o reputație scandaloasă

Ioana a II-a de Neapole a domnit în același haos care marcase domnia Ioanei I de Neapole.

Ea era fiica lui Carol al III-lea de Durazzo, rege al Napoli, care îi furase tronul Ioanei I și o ucisese în 1382. Când Carol a murit în 1385 în timp ce încerca să preia tronul Mariei a Ungariei (1370–1395), regatul instabil al Napoli a trecut la fiul său, Ladislau. Când Ladislau a murit în 1414 fără moștenitori, Napoli a acceptat-o ​​pe sora sa, Ioana, ca regină.

Ioana s-a căsătorit de mai multe ori, dar fără prea mult succes. Primul ei soț a fost William de Austria. William a murit după doar câțiva ani, lăsând-o pe Ioana văduvă fără copii înainte de succesiunea ei. După ce a devenit regină în 1414, s-a căsătorit cu contele francez James de La Marche, dar a refuzat să-l facă rege. James a fost alungat din Napoli în 1416 din cauza aroganței sale și a insistenței sale de a acorda funcții politice importante rudelor sale franceze. Regina a avut apoi o lungă serie de amanți, pe care i-a tratat ca pe consorții săi, provocând mânia multor napolitani, scrie encyclopedia.com.

Viața Reginei Ioana a II-a de Neapole îmbină fapte istorice, intrigi de palat și legende atât de spectaculoase încât, după șase secole, încă alimentează imaginația publicului.

Ea a urcat pe tron la 41 de ani

Se întâmpla într-o perioadă în care Regatul Neapolelui era disputat de mari puteri europene, iar nobilimea complota permanent. Era văduvă și nu avea copii, ceea ce făcea ca fiecare relație sentimentală a ei să capete și o miză politică.

Ioana a II-a de Neapole a urcat pe tron în anul 1414, la vârsta de 41 de ani (născută în 1373), succedându-i fratelui ei, Ladislau. Ea a domnit până la moartea sa, survenită în februarie 1435.

Amanții ei deveneau oameni de stat

După moartea primului soț, Ioana și-a luat un favorit, pe Pandolfello Piscopo, supranumit Alopo. Nu era doar iubitul reginei, ci a fost ridicat la una dintre cele mai importante funcții din regat, cea de Mare Șambelan. El a fost primul dintr-o serie de favoriți care au ajuns să influențeze politica Neapolelui datorită apropierii de suverană.

Acest obicei avea să-i creeze o reputație ieșită din comun. La curte circula ideea că pentru a ajunge la putere nu era suficient să fii un mare nobil, ci trebuia să câștigi încrederea – și uneori afecțiunea – reginei.

Soțul care a încercat să o domine

În 1415, Ioana s-a recăsătorit cu Iacob al II-lea de La Marche. Acesta spera să conducă efectiv regatul și, la scurt timp după nuntă, a ordonat uciderea favoritului Alopo. Mai mult, și-a proclamat propriul statut de rege și a ținut-o pe Ioana practic prizonieră în palatul regal.

Nobilimea napolitană a intervenit însă în favoarea reginei. Iacob a fost obligat să renunțe la pretențiile sale și să părăsească Neapole. Episodul arată că, în ciuda reputației sale amoroase, Ioana nu accepta cu ușurință să fie controlată de un bărbat.

Sergianni Caracciolo – marele favorit

După despărțirea de soț, în viața reginei a apărut Sergianni Caracciolo. El a devenit probabil cel mai influent om din regat. Contemporanii spuneau că nicio decizie importantă nu era luată fără acordul lui.

Caracciolo a acumulat averi uriașe, titluri și putere militară. Practic, Ioana îi încredințase administrarea statului. Tocmai această ascensiune spectaculoasă a stârnit ura nobililor, iar în 1432 acesta a fost asasinat într-o conspirație organizată chiar în palatul regal.

Era cu adevărat o femeie care își domina amanții?

Aici istoria se desparte de legendă.

Sursele contemporane confirmă că Ioana își alegea favoriții și îi ridica la cele mai înalte funcții. Într-o lume dominată de bărbați, faptul că o femeie decidea cine urcă și cine cade a fost perceput ca un comportament scandalos. Multe cronici au transformat această influență politică într-o imagine a unei regine care îi controla complet pe bărbații din viața sa.

Totuși, istoricii moderni atrag atenția că numeroase acuzații privind desfrâul ei au fost amplificate de adversarii politici și de cronicarii ostili, pentru care era convenabil să prezinte o femeie aflată la putere drept imorală.

Legenda iatacului și a crocodilului

Cea mai celebră poveste spune că Ioana invita în dormitor tineri frumoși din toate clasele sociale. După o noapte petrecută împreună, aceștia ar fi fost aruncați printr-o trapă secretă din Castel Nuovo într-o grotă unde îi aștepta un crocodil uriaș.

Sună spectaculos, însă nu există nicio dovadă istorică pentru această poveste. Ea apare abia în tradiția populară de mai târziu și este considerată o legendă creată pentru a accentua reputația de femeie fatală a reginei.

De ce a devenit Regina Ioana a II-a un simbol al excesului?

Ioana a II-a a condus singură un regat într-o epocă în care femeile suverane erau privite cu suspiciune. Faptul că avea favoriți, îi promova politic și refuza să lase un soț să-i controleze tronul a alimentat o campanie de denigrare care a transformat-o, în imaginarul colectiv, într-o regină dominatoare și desfrânată.

Sursa: Queens, Empresses, Grand Duchesses, and Regents. Jefferson, NC: McFarland, 1989.  

Foto: Profimedia