Regina Maria și dulcea afacere care i-a purtat numele: cum a ajuns o fabrică de ciocolată să devină simbol regal în Bucureștiul interbelic
Numele Reginei Maria devenise sinonim cu prestigiul și rafinamentul, iar fabrica de ciocolată care i‑a purtat numele este poate cel mai dulce exemplu: o afacere pornită modest, transformată în brand național prin carisma și patronajul reginei.
Povestea începe în 1919, într-un București care se reconstruia după Primul Război Mondial. Grigore Alexandrescu, industriaș cunoscut în domeniul pielăriei, împreună cu Roman Căpățână și Constantin Grigorescu, deschid un mic laborator de ciocolată pe Strada Matei Millo. Afacerea era, la început, o prăvălie mică, cu o investiție de doar 19.000 de lei. Nimic nu anunța că, în mai puțin de două decenii, numele ei avea să fie rostit în Bucureștiul interbelic în aceeași frază cu Berlin, Paris și Casa Regală a României.
Momentul decisiv a fost în 1921, când Regina Maria, însoțită de Regele Ferdinand și Principesa Ileana, a participat la punerea pietrei de temelie a noii fabrici. Vizita nu a fost una protocolară, ci un eveniment încărcat de emoție, pe care regina îl consemnează în jurnalul ei cu o sinceritate care a traversat secolul. „Niciodată în viaţa mea n-am văzut nişte oameni mai încântaţi de o vizită (...). S-au rugat pentru mine, au vărsat lacrimi şi mi-au zâmbit şi am fost acoperită cu flori”, notează ea, în „Însemnările zilnice”.
Patronajul nu a rămas doar un gest ceremonial. În 1924, un pliant al fabricii, păstrat astăzi în patrimoniul Muzeului Național Bran și clasat de Institutul Național al Patrimoniului, include un mesaj al Reginei Maria, portretul ei pe copertă și certificatul de calitate al produsului „Urs de Dorna”. Turism Istoric confirmă autenticitatea pliantului și rolul său în promovarea brandului. În același an, Regina Maria și Principesa Ileana au vizitat fabrica, iar momentul a fost folosit ulterior în materialele publicitare, nu ca simplă reclamă, ci ca dovadă a unei legături reale între Casa Regală și industria românească.
Această asociere a avut efecte spectaculoase. În doar 15 ani, fabrica a ajuns la peste 400 de angajați, un capital de 25 de milioane de lei și o producție anuală de un milion de kilograme. „100 de vagoane de marfă”, scrie „Jurnalul”, evocând dimensiunea impresionantă a afacerii. Produsele („Urs de Dorna”, „Zeița Țării”, fructe confiate, bomboane și ciocolată) se vindeau în nouă magazine mari din Capitală și în sute de puncte din țară. B365 notează că dulciurile erau apreciate „de la Familia Regală până la jurații pretențioși de la concursuri din Berlin sau Paris”, semn că brandul „Regina Maria” devenise ambasador al rafinamentului românesc.
Mai multe pentru tine...
Dar dincolo de cifre, povestea fabricii este povestea unei regine care a înțeles puterea simbolurilor. Regina Maria era un brand în sine, un reper de eleganță, modernitate și de încredere. Numele ei pe o ciocolată era, în sine, o garanție că România putea produce nu doar industrie grea, ci și delicatese, nu doar utilitate, ci și rafinament. Iar oamenii au simțit asta. Mirosul dulce care plutea în aerul mahalalei industriale devenea, pentru mulți, parfumul unei Românii care se moderniza.
Astăzi, fabrica de ciocolată nu mai există, dar povestea ei supraviețuiește în arhive, în pliantul de la Bran, în citatele din jurnalul Reginei Maria și în memoria unui București interbelic în care o regină a reușit să transforme o prăvălie modestă într-un simbol național.
FOTO: Casa Regală
