Reginele Modei din vechiul Iran. Superbele soții ale ultimului Șah purtau rochii în tendințe și coafuri moderne

Oricine a vizitat Iranul în anii ‘60 și ‘70 a făcut cunoștință cu o altă lume decât cea de azi.

Femeile se îmbrăcau în stil occidental, cu fuste mini, decolteuri revelatoare și coafuri moderne, hijabul era interzis, viața socială vibra în cafenele, cluburi de noapte și petreceri, iar muzica americană se auzea de peste tot.

Încurajate să primească o educație, femeilor li se permitea să se amestece liber cu bărbații, lucru de neconceput astăzi într-o țară profund islamică, aveau drept de vot și chiar și reprezentante de sex feminin în Parlament. Pentru unii, tabloul pictat mai sus a fost cel al progresului. Pentru alții, regimul șahilor se simțea autoritar și împotriva tradițiilor islamice.

Reginele Modei

Iraniencele de rând le aveau drept model pe superbele soții ale Șahului Mohammad Reza Pahlavi, care au fost, în ordine, egipteanca Fawzia, până în 1948, și iraniencele Soraya și Farah, până în 1958, respectiv până la moartea șahului, în 1980.

Superba Fawzia, una dintre cele mai frumoase femei regale ale vremurilor, purta rochii occidentale, bijuterii opulente și, în general, ținute inspirate din moda franceză.

Supranumită "Venus din Asia", datorită frumuseții sale speciale, Regina Fawzia i-a dăruit șahului o fiică, apoi a obținut un divorț egiptean, în 1945, și s-a mutat singură la Cairo.

Succesoarea ei, Soraya, era, la rândul ei, extrem de modernă pentru acea vreme, apărea doar în rochii haute couture, într-un stil occidental complet. A doua soție a șahului, de care acesta a divorțat pentru că nu putea să-i ofere copii, își crease o imagine de „regină hollywoodiană”.

Apoi, Farah, cea mai cunoscută și mai influentă dintre cele trei soții, a studiat la Paris și a dezvoltat, ca atare, gusturi rafinate, inspirate din moda pariziană. La ceremoniile oficiale, Farah purta coroane spectaculoase și rochii fastuoase, iar în viața de zi cu zi, ținute sofisticate, în ton cu tendințele anilor ’60–’70.

Curtea regală era, în general, foarte occidentalizată. Recepțiile de la Palatul Niavaran din Teheran semănau cu cele ale monarhiilor europene. Moda era europeană, luxul vizibil, iar femeile din înalta societate purtau rochii moderne, pantaloni, fumau și beau alcool.

Sfârșitul anilor ‘70 a marcat declinul domniei lui Mohammad Reza, culminând cu Revoluția Islamică din 1979. În ianuarie 1979, șahul suferind de cancer al sistemului limfatic a fost răsturnat de la putere și forțat să ia calea exilului (acolo unde a și murit, în Egipt, în 1980, păstrând un săculeț cu pământ iranian pe patul său de moarte).

A fost momentul în care Iranul cel strălucitor a fost aruncat într-un hău întunecat, totul împăturit în ambalajul fanatismului religios. De-atunci, Iranul n-a mai avut rege, ci Ayatollah. Cuvântul înseamnă în limba arabă „semnul lui Dumnezeu” și este un titlu acordat unui lider religios de rang înalt în cadrul islamului șiit. 

Femeile din Iran, trimise înapoi cu sute de ani

Sub regimul mullahilor, femeile din Iran au fost trimise înapoi cu sute de ani, din cauza interpretărilor opresive ale textelor religioase. Fundamentaliștii cu turbane și bărbi impuneau legi care eliminau multe dintre drepturile lor, odată cu purtarea obligatorie a vălului islamic, iar rezistența se pedepsea cu moartea, biciuirea, închisoarea și alte sancțiuni severe.

Cultul castității și al hijabului le-a oprimat pe femeile iraniene de nu mai puțin de 47 de ani, iar vremurile în care această țară aveau regine strălucitoare au rămas undeva, ascunse în memoria colectivă.

Foto: Getty Images, Profimedia