Regulile de aur ale bonei regale pentru George, Charlotte și Louis! Cât de strictă e Maria Teresa Turrion Borrallo

06 ianuarie 2026, 00:35

Maria Teresa Turrion Borrallo, dădaca regală a Prințului George, Prințesei Charlotte și Prințului Louis, aplică reguli stricte la mesele copiilor, bazate pe instruirea sa la prestigiosul Norland College din Bath. Descoperă secretele ei pentru obiceiuri alimentare sănătoase!

Prințul George, Charlotte și Louis Foto Profimedia jpg

Maria Teresa Turrion Borrallo, bona regală a copiilor Prințului și Prințesei de Wales, este un exemplu de excelență în domeniul îngrijirii copilului. Angajată de peste 10 ani în familia regală, Maria a fost recunoscută în ianuarie 2026 cu Medalia Regală Victoriană (Argint) pentru contribuția sa remarcabilă.

Originară din Spania, Maria a fost alături de Prințul George încă din 2014, la un an după nașterea acestuia, iar de atunci își dedică timpul îngrijirii celor trei copii regali: Prințul George (12 ani), Prințesa Charlotte (10 ani) și Prințul Louis (7 ani). Maria și-a perfecționat abilitățile de îngrijire a copiilor la prestigiosul Norland College din Bath, cea mai veche instituție din lume dedicată formării profesionale a bonelor. Acolo, a învățat nu doar să aibă grijă de copii, ci și să le insufle obiceiuri sănătoase, inclusiv la masă, un aspect esențial în dezvoltarea micuților.

Potrivit revistei HELLO!, regulile de aur predate la Norland sunt aplicate cu rigurozitate de Maria în viața de zi cu zi a copiilor regali. Un exemplu de astfel de reguli a fost dezvăluit în 2020 de o altă bonă Norland, Louenna Hood, într-un interviu pentru HELLO!: „Mâncați împreună – acest lucru este extrem de important! Dacă stai doar să-ți privești copilul cum mănâncă, fără să faci altceva, îi creezi o presiune enormă și îți crești anxietatea. Dacă văd adulții din jurul lor mâncând aceleași alimente, vor fi încurajați să încerce lucruri diferite.”

Aceeași abordare practică este aplicată în familia regală, unde Kate Middleton gătește împreună cu copiii pizza și paste, iar George și Charlotte adoră să frământe aluat de pizza. Această implicare activă în gătit îi ajută pe copii să înțeleagă și să aprecieze mâncarea, un principiu de bază al filozofiei Norland. Dr. Sasha Hall, psiholog educațional și al copilului, a explicat pentru HELLO! de ce aceste reguli sunt atât de benefice: „Copiii învață prin observație. Mesele luate împreună în familie oferă un model pozitiv și reduc presiunea asupra copilului. Atunci când adulții mănâncă separat sau își concentrează toată atenția pe copil, acest lucru poate crește anxietatea și scade plăcerea meselor.”

O altă regulă importantă este încurajarea copiilor să încerce alimente noi fără a face din acest lucru o luptă. Dr. Sasha explică: „Copiii sunt mai motivați atunci când simt că au control. Oferirea unor alegeri structurate, cum ar fi o îmbucătură sau cinci, încurajează participarea fără a crea lupte pentru putere. Cheia este ca mâncatul să fie prezentat ca o alegere, nu ca un test.” În plus, abordarea calmă a Mariei este esențială. „Presiunea, mita sau frustrarea vizibilă pot amplifica anxietatea și pot reduce pofta de mâncare”, subliniază Dr. Sasha. „Un răspuns calm și consecvent al adultului îi ajută pe copii să se simtă în siguranță și susținuți, chiar și atunci când mănâncă foarte puțin.”

Un alt aspect fundamental predat la Norland este evitarea folosirii termenului „mofturos” pentru a descrie un copil, deoarece limbajul pozitiv joacă un rol crucial în percepția copilului despre sine. Potrivit unui reprezentant al colegiului, „ca adult, este important să folosești întotdeauna un limbaj pozitiv în legătură cu mâncarea, în prezența copiilor. Dacă spui că nu-ți place un anumit aliment, în fața lor, riști ca ei să preia această atitudine.” Dr. Sasha adaugă: „Etichetele modelează identitatea. Când un copil aude în mod repetat că este numit mofturos, acest lucru poate deveni parte din percepția sa despre sine și poate influența modul în care abordează mâncarea, mesele și chiar sentimentul de competență. În loc de etichetare, este mai util să considerăm preferințele alimentare ca pe o parte tipică a dezvoltării, care se poate schimba în timp, cu experiențe pozitive.”