Relațiile sexuale între rude au venit la pachet cu mari nenorociri asupra marilor case regale. Bolile cutremurătoare n-au întârziat s-apară
Ciudați, deformați sau infertili, mulți regali s-au autodistrus în urma relațiilor sexuale cu rudele. Timp de secole, membrii familiilor regale s-au căsătorit între ei pentru a-și păstra puterea, bogăția și prestigiul.
Deși strategice din punct de vedere politic, aceste uniuni au avut adesea un cost ascuns: tulburări genetice severe, deformări fizice și boli mintale. De la maxilarul habsburgic până la hemofilie, consangvinitatea a lăsat o amprentă durabilă asupra regilor, reginelor și moștenitorilor deopotrivă.
Regina Victoria (1819-1901)
O mare parte din familia regală europeană din secolele al XIX-lea și al XX-lea își are originea în Regina Victoria, ai cărei descendenți au ocupat tronuri pe întreg continentul. Căsătoria ei cu vărul ei primar, Prințul Albert, a intensificat riscurile ereditare.
Victoria a fost purtătoare de hemofilie B, transmițând-o copiilor și nepoților săi, inclusiv descendenților țarinei Alexandra Romanov. Răspândirea acestei boli rare a ridicat semne de întrebare de durată cu privire la consangvinitate și impactul biologic al acesteia asupra caselor regale europene.
Alexei Nicolaevici, Țarevici al Rusiei (1904-1918)
Alexei Romanov, strănepotul reginei Victoria, a moștenit hemofilia. Sângerarea care i-a pus viața în pericol a determinat-o pe mama sa, țarina Alexandra, să se bazeze pe misticul Grigori Rasputin, a cărui influență crescândă a destabilizat curtea rusă.
Rasputin a ajuns să simbolizeze decăderea regalității, alimentând resentimentele publice. Deși boala lui Alexei nu a cauzat Revoluția Rusă, ea a adâncit neîncrederea care a contribuit la căderea Romanovilor și la execuțiile lor în 1918.
Regele George al III-lea (1738-1820)
Regele George al III-lea al Angliei, cunoscut pentru pierderea Revoluției Americane, a fost mult timp suspectat că suferea de porfirie, o afecțiune genetică ce poate provoca nebunie și urină albastru-purpurie. Analize recente sugerează că ar fi putut avea, în schimb, o boală mintală, posibil o tulburare bipolară, agravată de consangvinizarea în cadrul Casei de Hanovra.
În timpul episoadelor maniacale, scrisul său devenea excesiv de lung și vorbea neîncetat, uneori cu spume la gură. Tratamentele includeau cămăși de forță și băi cu gheață, reflectând gravitatea stării sale.
Regele Carol al II-lea al Spaniei (1661-1700)
Timp de secole, Habsburgii au dominat politica europeană, conducând Austria, Spania și Sfântul Imperiu Roman din secolul al XIII-lea până la începutul anilor 1900. Figuri precum Maria Antoaneta provin din această linie. Cu toate acestea, consangvinitatea extremă a slăbit dinastia.
Cel mai infam caz, Carol al II-lea al Spaniei, a suferit deficiențe fizice și de dezvoltare severe, a fost infertil și a murit fără moștenitori în 1700, punând capăt domniei habsburgice în Spania.
Împăratul Ferdinand I al Austriei (1793-1875)
Descendent al Ioanei de Castilia, Ferdinand I al Austriei s-a născut în 1793, fiind un verișor primar cu împăratul Francisc al II-lea și Maria Tereza de Napoli și Sicilia. Suferea de hidrocefalie (acumulare de lichid în creier), epilepsie și maxilar pronunțat de origine habsburgică, ceea ce îi limita capacitatea de a domni.
Deși a fost încoronat rege al Ungariei, Austriei și Boemiei, adevărata putere aparținea regenților. A domnit timp de 18 ani înainte de a abdica în 1848 și a murit la vârsta de 82 de ani la Viena.
Maria Antonia a Austriei (1669-1692)
Maria Antonia a Austriei a avut una dintre cele mai consangvinizate linii din istorie, cu un coeficient de 0,3053, mai mare decât cel al unui copil născut dintr-un părinte și un copil sau o frate/o soră. Tatăl ei era atât unchiul matern, cât și vărul patern al mamei sale după îndepărtarea acesteia, iar bunicii materni erau unchi și nepoată.
În ciuda unei sănătăți fragile, a supraviețuit copilăriei și a fost singurul copil al familiei care a reușit să ajungă la vârstă adultă. Fiind fiica cea mare a lui Leopold I și a Margaretei Theresa, a fost moștenitoarea tronului Spaniei până la moartea sa prematură.
Acestea sunt doar câteva din multele cazuri nefericite venite drept urmare a amestecării sângelui între rude apropiate. În prezent, nu doar că această practică nu mai există, ci regalii chiar se căsătoresc cu oameni obișnuiți, fără ”sânge albastru”, lucru de neimaginat în urmă cu secole.
Foto: Profimedia
