Repudiatul Andrew, fiul preferat al Reginei Elisabeta. I-a tolerat obscenitățile care au îngenuncheat monarhia
Regina Elisabeta a II‑a a trăit decenii întregi cu dezmățul lui Andrew sub ochi, fără să‑l numească vreodată ca atare. Sarah Ferguson era doar o fațadă pentru o viață trăită în libertăți pe care instituția nu le putea admite public.
Timp de decenii, Prințul Andrew a fost copilul privilegiat al Reginei Elisabeta a II‑a, protejatul ei, cel despre care „The Telegraph” nota că beneficia de „o indulgență pe care ceilalți copii nu au primit-o niciodată”. În interiorul Palatului, se știa că al doilea fiu al suveranei avea o slăbiciune pentru excese, pentru compania unor personaje controversate și pentru un stil de viață pe care presa britanică l-a numit, ani la rând, „nepotrivit pentru un membru senior al Familiei Regale”. Dar Regina Elisabeta a II-a a preferat discreția absolută. A preferat să stingă focurile în spatele ușilor închise, să protejeze instituția și, mai ales, să-și protejeze fiul.
În interiorul Palatului, nimeni nu-și făcea iluzii că Regina Elisabeta era oarbă la viața paralelă a lui Andrew. Presa britanică a relatat constant că suverana „știa și înghițea” excesele fiului ei, așa cum „The Guardian” nota că „în cercul intim al Curții, preferințele lui Andrew erau un secret deschis”. Elisabeta era informată despre anturajul lui, despre vacanțele luxoase petrecute în compania unor personaje controversate și despre relația strânsă cu Jeffrey Epstein, pe care „The New York Times” îl descria drept „un prieten al prințului, primit în mod repetat în reședințele regale”. Nici mariajul disfuncțional cu Sarah Ferguson nu a fost vreodată un mister: tabloidele britanice au scris ani la rând că Regina „își dădea seama că lui Andrew îi cam plăcea viața”, cu tot ce presupunea ea – libertate, excese, prietenii dubioase. Dar Elisabeta a ales să nu intervină. A preferat să acopere, să protejeze, să mențină aparențele, așa cum făceau femeile înainte în familiile clasice, conservatoare. Nimeni nu-și dorea scandal.
În timp ce presa publica fotografii cu Andrew și Epstein plimbându-se prin Central Park, BBC relata că Palatul „refuză să comenteze”, semn că tăcerea era strategia oficială. Regina nu era naivă; era doar hotărâtă să nu lase scandalul să atingă instituția. A tolerat, a minimalizat, a sperat că furtuna va trece. Dar furtuna nu a trecut. Iar când acuzațiile fostei victime Virginia Giuffre au explodat în spațiul public, devenind imposibil de ignorat, tăcerea de o viață a Reginei s-a întors împotriva ei, transformând protecția maternă într-o complicitate morală pe care monarhia avea s-o plătească scump.
Totul s-a prăbușit însă când numele lui Andrew a fost legat public de Jeffrey Epstein. BBC a relatat că Palatul a încercat inițial să minimalizeze asocierea, dar presiunea mediatică a devenit insuportabilă. A urmat interviul dezastruos de la Newsnight, pe care The Guardian l-a descris drept „cel mai grav act de autosabotaj regal din ultimele decenii”. În acel moment, Regina nu a mai putut ascunde nimic sub preș. Criza era globală, iar monarhia – vulnerabilă.
Când Virginia Giuffre a intentat proces civil în SUA, acuzându-l pe Andrew de abuz sexual, Casa Regală s-a trezit în fața unei dileme istorice. Presa britanică a relatat intens despre discuțiile interne. The Times a scris că Elisabeta a fost „profund tulburată”, dar hotărâtă să evite un proces public care ar fi expus monarhia unui nivel de umilință fără precedent. În februarie 2022, Andrew a ajuns la o înțelegere extrajudiciară cu Giuffre. The New York Times și BBC au relatat că suma totală a acordului s-ar fi ridicat la aproximativ 12 milioane de lire sterline, dintre care o parte – aproximativ 2 milioane – ar fi fost destinată unei donații către organizația caritabilă a victimei. Mai multe publicații britanice au scris că Regina ar fi contribuit la acoperirea costurilor, însă Palatul nu a confirmat niciodată oficial aceste informații.
Pentru prima dată în domnia ei, Elisabeta a fost nevoită să-și sacrifice fiul preferat pentru supraviețuirea instituției. L-a dezbrăcat de titluri, l-a scos din viața publică și l-a împins într-o izolare care continuă și astăzi. „The Guardian” nota atunci: „Nu a fost un act de cruzime, ci unul de protecție. Regina și-a apărat coroana, nu fiul.”
În final, povestea lui Andrew Mountbatten-Windsor nu este doar despre un prinț căzut în dizgrație, ci despre limitele loialității materne într-o monarhie care trăiește din imagine. Elisabeta a știut că nu mai poate salva reputația lui. A ales, în schimb, să salveze instituția.
FOTO: Profimedia
