Sărbătoarea de Anul Nou în Familia Regală – fotografii de arhivă

“Revelionul” este masa de familie de la miezul nopții, la trecerea dintre ani, și are origine catolică. Această tradiție, inițial cu caracter religios, s-a transformat în Europa în sărbătoare profană, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vremea în care Carol I venea ca Domnitor al Principatelor Române Unite.

Familia Regală, în formulă completă, în 1997

Cuvântul “réveillon” are origine franceză, înseamnă „trezire“ și definește obiceiul de a veni acasă, după slujba religioasă de la miezul nopții, pentru a încheia postul cu o masă dătătoare de energie. Masa de la miezul nopții adună, tradițional, părinții, copiii și bunicii, fiind un ritual de ospitalitate intim, găzduit de căminul familial. Tradiția era ca revelionul să fie o petrecere mai lungă, peste timpul obișnuit acordat unei cine. În unele țări, tot “revelion” se numește și masa din Ajun de Crăciun, care avea loc tot la miezul nopții, în anumite unele țări.

Se poate spune că revelionul, ca și Pomul de Crăciun, au fost adoptate de români, ca tradiții, la mijlocul secolului al XIX-lea, epoca în care a fost fondată Familia Regală română.

Epoca lui Carol I și a Elisabetei

Atmosfera sobră și simplă de Anul Nou din casa Regelui Carol I și a Reginei Elisabeta era aidoma suveranilor serioși și austeri, preocupați până la amănunt de mersul românesc, precauți și solitari, conduși de simțul datoriei. Primii regi ai României, părinții unei copile dispărute la vârsta de patru ani, au rămas până la capătul vieții cu simțământul de neșters că sunt tatăl și mama unui popor întreg.

Sărbătorile regale de sfârșit de an, de-a lungul anilor de domnie ai lui Carol și ai Elisabetei, au fost organizate cu măsură, cu profesionalism, în respect pentru tradiție și cu simț al datoriei. De la cele mai strălucitoare și mai mari evenimente (precum marele bal de la Palatul Regal), până la cele mai private momente ale sărbătorii (cum ar fi rugăciunea din apartamentele regale sau cumpărarea cadourilor pentru familie și colaboratori), toate au fost puse la punct și înrădăcinate în tradiție de meticulosul Carol I, un om destinat să fie rege al unei țări în formare.

În noaptea de Anul Nou, Reginei Elisabeta îi plăcea să iasă la un concert de muzică clasică ori la o piesă de teatru. Regele Carol, mai singuratic, prefera să rămână acasă. Seara de 31 decembrie îl găsea pe Suveran scriind scrisori. În anul 1882, Regele a scris în noaptea de Anul Nou 25 de scrisori Suveranilor europeni, punând stiloul pe masă doar la ora 23.30.

În ziua de 31 decembrie 1892, Carol I scria Reginei Victoria a Marii Britanii:

Privesc cu recunoștință spre anul care a trecut și în care am avut un succes atât de mare și vreau să vă asigur personal de respectul și considerația mea, pe care vi le pun la picioare. S-a împlinit dorința mea cea mai arzătoare, ca pe una dintre nepoatele voastre să le văd strâns legată de țara și familia mea. Din adâncul inimii vă sunt recunoscător pentru acest lucru, la fel și pentru nenumăratele dovezi ale bunăvoinței voastre. Implor Cerul să vă binecuvânteze mereu pe voi, iar dinastia voastră să domnească de-a pururi. Acum vă urez un an nou și fără griji, așa cum și pentru noi a început atât de fericit. Cu aceste urări vă sărut mâinile cu respect și vă rog să-mi acordați și mai departe gândurile voastre prietenești. Carol I.

Carol I vorbește adesea, în scrierile lui, despre marele bal de Anul Nou, de obicei ținut în seara de 1 ianuarie. Ținut an după an, evenimentul a cuprins tot mai multe personalități. În 1882, la 16 ani de la urcarea lui Carol I pe Tronul României, balul regal de Anul Nou necesita trimiterea a 2 500 de invitații și includea 260 de ofițeri, convocați la Palat de suveran. La marele bal erau, de asemenea, chemate principalele personalități politice ale vremii. În numai zece ani (1872-1882), spune Suveranul în scrierile lui, societatea bucureșteană se dublase.

Eugeniu Arthur Buhman consemnează:

Sub domnia Majestății Sale Regelui, s-a făcut obiceiul ca recepția de Anul Nou la Palat să se facă în seara de 1 ianuarie, cu ocazia balului care se dă la Curte, în acea seară. Acel bal se compune mai ales dintr-o recepție oficială la care Corpul Diplomatic, Miniștrii, Membrii ambelor Adunări Legiuitoare, Înaltele Curți de Casație și de Conturi, Consiliul Comunal al Capitalei, Curțile și Tribunalele, funcționarii superiori și șefii de servicii ai diferitelor ramuri ale administrației publice, armata, reprezentanți ai proprietății, ai comerțului și un mare număr de notabilități din toate stările sociale sunt chemate a prezenta felicitările lor Capului Statului.

Recepția este precedată de retragerea care se execută la Palat în seara de 31 decembrie, la ora 20, de muzicile militare ale garnizoanei. La retragere asistă Casa Militară a Majestății Sale, ministrul de Război și șefii de Corpuri Militare.

Invitațiile pentru bal se fac din ordinul Regelui de către Mareșalul Curții, conform listelor alcătuite de fiecare autoritate și depuse la cancelaria regală. Biletele de invitații conțin, pe lângă numele invitatului, ora la care începe recepția, locul ce trebuie să ocupe fiecare invitat în apartamentele de recepție ale Curții, ținuta în care urmează să se prezinte și intrarea pe unde are să vie în Palat. Biletele fiind individuale, ele trebuiesc arătate domnilor ofițeri însărcinați cu premiéra invitaților, spre a-i conduce în apartamentul ce le este destinat.

Corpul Diplomatic se invită la această recepțiune cu jumătate de oră mai târziu decât ceilalți invitați, spre a fi sosit în momentul în care Majestățile Lor ar apărea. O intrare și ieșire specială la Palat este rezervată acestui Corp, și poliția îi pune la dispoziție bilete de trecere sau semne aparente care să semnaleze echipajele sale spre a putea rupe rândul trăsurilor și a veni direct la Palat.

Un salon special este desemnat Corpului Diplomatic, în care se așază doamnele acestui Corp și toți șefii de misiuni; după vechime și rang, împreună cu întregul personal diplomatic. Majestățile Lor Regele și Regina fac mai întâi intrarea în acest salon, unde țin adunarea. În tot timpul acestei primiri, ușile salonului stau deschise.
Alături de apartamentul în care se primește Corpul Diplomatic, un salon este rezervat Înalt Prea Sfințiilor Lor Mitropoliților, Miniștrilor Statului și Miniștrilor Regelui în străinătate, aflați în Capitală; Președinților Senatului și Adunării Deputaților, și soțiilor acestor înalți demnitari; Primului Președinte al Curții de Casație și Președintelui Curții de Conturi, Primarului Capitalei, înalților funcționari ai Curții Regale și soțiilor lor.

Un apartament este de asemenea desemnat membrilor Corpurilor Legiuitoare și soțiilor lor.

Generalilor și coloneilor, șefi de corpuri și soțiilor lor li se indică apartamentul ce au a ocupa pentru această recepție.

Ceilalți invitați ocupă Sala Tronului sau Sala serbărilor, după mențiunea făcută pe biletul de invitație.

Corpul Diplomatic, după primirea Majestăților Lor, este condus de un Adjutant Regal în Sala serbărilor, unde sosesc și Majestățile Lor după primirea în celelalte saloane și unde începe apoi balul prin care se termină această recepție.

Balul de Anul Nou a continuat seria lui fulminantă. În anul 1895, evenimentul reunește 2000 de persoane, o cifră – s-o recunoaștem – de invidiat chiar și în zilele noastre.

Loading...


INAPOI LA PRIMA PAGINA