Ultima împărăteasă a Iranului a aniversat 88 de ani la Paris. Povestea uluitoare a studentei care mânca iaurt ca să supraviețuiască și a ajuns pe tronul Persiei
A fost una dintre cele mai elegante și admirate femei ale secolului XX, a purtat coroana unei dinastii legendare și a cunoscut luxul orbitor al curții imperiale de la Teheran. Dar destinul ei avea să fie marcat și de exil, tragedii familiale și prăbușirea unui imperiu. Astăzi, Farah Diba, rămâne o figură simbolică pentru milioane de iranieni răspândiți în lume.
Văduva ultimului șah al Iranului continuă să fie privită ca o adevărată legendă vie. Deși a pierdut tronul, patria și doi dintre copiii săi, Farah Diba nu a încetat niciodată să vorbească despre libertate, drepturile omului și viitorul țării pe care a fost cândva chemată să o reprezinte.
Puțini și-ar fi imaginat însă că tânăra care avea să devină împărăteasă își începea viața departe de fastul palatului. Născută la Teheran, pe 14 octombrie 1938, Farah provenea dintr-o familie respectată, dar nu regală. Tatăl său, un ofițer aristocrat îndrăgostit de cultura franceză și de valorile occidentale, i-a insuflat încă din copilărie gustul pentru eleganță și educație. Mama ei provenea dintr-o familie profund religioasă, despre care se spunea că își trage originile din neamul profetului Mahomed.
La sfârșitul anilor '50, visurile tinerei Farah au purtat-o la Paris, unde a studiat arhitectura. Viața sa era însă departe de imaginea luxoasă pe care o asociem astăzi cu numele ei. Locuia într-o mansardă modestă, urca zilnic scările pentru că imobilul nu avea lift, circula cu metroul și, pentru a economisi bani, uneori își încheia ziua cu o simplă porție de iaurt.
O întâlnire care i-a schimbat destinul
Avea doar 20 de ani când destinul i-a ieșit în cale sub forma celui mai puternic bărbat din Iran. În primăvara lui 1959, Șahul Mohammad Reza Pahlavi a ajuns într-o vizită oficială la Paris. Printre tinerii iranieni invitați să-l întâlnească s-a aflat și o studentă timidă pe nume Farah Diba. Discuția a durat doar câteva minute, însă frumusețea, inteligența și naturalețea ei l-au impresionat pe monarh. Nimeni nu bănuia atunci că întâlnirea avea să schimbe pentru totdeauna destinul tinerei și istoria unei întregi dinastii.
Întâlnirea din Paris nu a fost întâmplătoare nici pentru șah. Monarhul traversa o perioadă complicată din viața personală. Tocmai divorțase de cea de-a doua soție a sa, frumoasa Soraya, adorată de popor, dar care nu îi putea oferi moștenitorul mult dorit. Iranul avea nevoie de o viitoare împărăteasă, iar Mohammad Reza Pahlavi era în căutarea femeii perfecte.
Farah părea să întruchipeze tot ceea ce visa suveranul. Elegantă, cultivată, modernă, dar în același timp profund atașată de țara sa, tânăra studentă l-a cucerit aproape imediat. „Am ales-o dintre zeci de candidate pentru că am văzut în ea întruchiparea femeii iraniene moderne: patriotă, puternică, capabilă să-mi ofere fiul pe care îl doresc atât de mult și să îndeplinească cu înțelepciune rolul de împărăteasă”, avea să declare șahul.
Nunta lor, organizată în 1959, a fost un spectacol de opulență demn de poveștile orientale. Mireasa a purtat o creație Dior semnată de tânărul Yves Saint Laurent, o tiară strălucitoare realizată de celebrul Harry Winston și un impresionant inel cu diamante. Lumea întreagă privea fascinată ascensiunea fetei care, cu doar câteva luni înainte, își calcula fiecare bănuț într-o mansardă pariziană.
Marea misiune a noii regine era însă asigurarea continuității dinastiei. Pe 31 octombrie 1960, Farah îi oferea șahului ceea ce predecesoarele sale nu reușiseră: un moștenitor. S-a născut Prințul Reza Cyrus Pahlavi, iar bucuria de la palat a fost uriașă. Legenda spune că, înainte de nuntă, o ghicitoare îi prezisese tinerei că va avea patru copii. Profeția s-a împlinit întocmai. Au urmat Prințesa Farahnaz, Prințul Ali-Reza și Prințesa Leila.
În 1967, Farah Diba a devenit oficial împărăteasă, fiind prima femeie încoronată ca atare în istoria modernă a Iranului. Dar nu s-a mulțumit să fie doar o prezență decorativă la brațul soțului său. Ambițioasă și implicată, s-a dedicat cauzelor culturale, educației și modernizării țării, încercând să joace un rol activ într-o epocă în care multe soții de lideri erau condamnate la discreție.
Basmul imperial s-a sfârșit brutal
La sfârșitul anilor '70, Iranul a fost zguduit de proteste masive, greve și violențe politice. Puterea șahului se clătina, iar boala pe care o ascundea cu grijă, un cancer, îi slăbea și mai mult autoritatea. Pe 16 ianuarie 1979, Mohammad Reza Pahlavi și Farah au părăsit Iranul. Oficial, plecarea trebuia să fie temporară. În realitate, era ultimul act al monarhiei persane. Copiii cuplului au fost trimiși în Statele Unite pentru siguranță, iar Familia Imperială a început un exil fără sfârșit, purtată dintr-o țară în alta: Egipt, Maroc, Bahamas, Mexic și Statele Unite. Între timp, ayatollahul Khomeini revenea triumfal la Teheran, iar Republica Islamică lua locul vechiului regim.
Mai multe pentru tine...
Lovitura decisivă a venit în 1980. Exilat și grav bolnav, ultimul șah al Iranului a murit la Cairo. Farah Diba avea doar 42 de ani. Dintr-o împărăteasă aflată în centrul puterii, devenise peste noapte o văduvă fără țară. Conform Constituției imperiale, a preluat simbolic regența până la majoratul fiului său, prințul moștenitor Reza.
După asasinarea președintelui egiptean Anwar el-Sadat, în 1981, Farah a părăsit și Egiptul. S-a stabilit între Franța și Statele Unite, unde administrația lui Ronald Reagan i-a oferit sprijin. Dar adevăratul coșmar abia începea.
În 2001, Prințesa Leila Pahlavi, mezina familiei, a fost găsită fără viață într-o cameră de hotel din Londra. Avea doar 31 de ani. Moartea ei a fost pusă pe seama unei supradoze de medicamente. Pentru Farah, durerea era greu de descris.
Zece ani mai târziu, destinul a lovit din nou fără milă. În 2011, fiul său, prințul Ali-Reza Pahlavi, în vârstă de 44 de ani, a fost găsit mort în locuința sa din Boston. Ancheta a concluzionat că era vorba despre o sinucidere, după o lungă luptă cu depresia. În numai un deceniu, fosta împărăteasă își pierduse doi dintre cei patru copii.
În autobiografia sa, „O iubire care durează: viața mea alături de șah”, publicată în 2003, Farah vorbește deschis despre prețul plătit pentru viața de la Palat. Nu evită nici infidelitățile soțului, nici singurătatea pe care i-o impunea statutul imperial. Mărturisește, de asemenea, sentimentul de vinovăție față de copiii săi, anii de exil și dificultatea de a-și reconstrui existența după pierderea tronului și a patriei.
Astăzi, la 88 de ani, Farah Diba trăiește la Paris și rămâne una dintre cele mai respectate voci ale diasporei iraniene. Admirată de milioane de oameni, ea continuă să susțină public mișcarea „Femeie, Viață, Libertate” și să vorbească despre suferințele poporului iranian. După toate tragediile care i-au marcat viața, ultima împărăteasă a Iranului a rămas în picioare, transformându-se din simbol al unei monarhii dispărute într-un simbol al rezistenței și al demnității.
FOTO: Instagram
