Un destin tulburător! Elena, mama Regelui Mihai, a fost "Regina celor 3 exiluri"
Destinul acestei mari femei, care avea să aducă pe lume pe monarhul României şi care a salvat mai mulţi evrei de la deportare decât Schindler, a fost marcat de trei perioade grele de exil. Astăzi se împlinesc 40 de ani de la moartea sa departe de ţară.
Regina-Mamă Elena a României s-a născut pe 3 mai 1896, ca Principesă a Greciei şi a Danemarcei, fiind fiica Regelui Constantin I al elenilor şi a Reginei Sofia, născută Principesă a Prusiei. Totodată, ea era sora Regilor George al II-lea, Alexandru şi Pavlos ai Greciei, strănepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și stră-strănepoata Țarului Nicolae I al Rusiei.
În copilărie a fost crescută de o guvernantă englezoaică, Miss Nicholls, și a avut drept servitoare o țărancă, Rosa, care avea să-i rămână în serviciu decenii întregi. De mică a purtat porecla Sitta, după ce fratele său mai mic, Alexandru, stâlcise cuvântul „sister” (soră). Copilăria și-a petrecut-o în Atena, uneori călătorind pe iahtul regal Amphitriti și mergând în vizită în Germania, la văduva împăratului Frederic al III-lea . De la 8 ani, Elena a frecventat școli de vară în Marea Britanie, inițial la Seaford și mai apoi la Eastbourne.
Deși a avut o copilărie pe care în biografie o descrie ca fiind de basm, Regina Elena a avut neșansa de a trăi într-un moment istoric în care marile dinastii regale se prăbușeau sub presiunea nazismului sau a comunismului. A fost martoră abdicării forțate a tatălui, a soțului, a fratelui și a fiului ei.
Primul exil
La 14 ani, Elena a ajuns pentru prima dată în exil, după o tentativă de lovitură militară menită a-l pune pe tron pe tatăl ei în dauna bunicului. Atunci a petrecut un an departe de Atena, la reîntoarcerea acasă găsind capitala militarizată din cauza războiului dintre Grecia şi Turcia. Tatăl său ieşise victorios, însă, la Salonic, bunicul său, Regele George, fusese asasinat. După încoronarea tatălui ei, Elena a vizitat pentru prima dată țara, din care până atunci cunoscuse doar Atena, Corfu și câteva orașe mai mari. Atunci a vizitat chiar şi câmpurile de luptă macedonene.
În mai 1915, când tatăl ei s-a îmbolnăvit foarte grav, fiind pentru mult timp în stare septică și inconștient, a fost adusă o icoană făcătoare de minuni de pe insula Tinos, pe care Elena o ţinea în apropierea lui. După ce tatăl ei și-a revenit, evenimentul a marcat-o profund, apropiind-o mai mult de Dumnezeu.
Au urmat anii grei ai Primului Război Mondial, când Familia Regală primea adesea scrisori de amenințare, care s-au materializat în incendiul care a distrus reședința de la Tatoi, produs de mână umană. Din fericire, Elena și fratele său, Alexandru, nu au fost de față, întorcându-se de pe insula Spetzai. În schimb, după o luptă între trupele loiale regelui și francezi în faţa Palatului Regal, când tatăl ei a ieşit din Palat să ceară sistarea focului, Elena l-a urmat, fiind prinsă în mijlocul unei alte rafale de gloanţe. Ea a fost salvată de garda personală de corp a regelui, care a luat-o pe sus înapoi în clădire.
Al doilea exil
Când Atena a fost bombardată de flota franceză, Familia Regală era în pericol la Palat, din cauza obuzelor care ajungeau până în curtea palatului. În cele din urmă, la 11 iunie 1917, Regele Constantin a fost forțat să abdice sub presiunea unui nou bombardament asupra Atenei, rege fiind numit fiul său, Alexandru. Astfel a început al doilea exil al Principesei Elena (cu toate că relaţiile dintre ea şi Alexandru erau cele mai bune), Familia Regală a Greciei stabilindu-se în Elveția, la Lucerna. Acolo, viața lor a fost marcată de atitudinea rece față de fostul rege, dar și de lipsurile financiare. Iar când Elena a încercat să ia legătura cu fratele său, noul Rege Alexandru, în 1918 la Paris, a fost oprită de unul dintre ofițerii din anturaj lui.
După doi ani, viaţa lor părea că va reintra în normal, căci George se căsătorea în 1920 cu Principesa Elisabeta a României, iar Elenei urma să-i fie prezentat Principele Carol al II-lea, proaspăt întors dintr-o călătorie în jurul lumii, aranjată de mama lui după anularea mariajului cu Zizi Lambrino. Chiar tatăl ei o trimitea la Bucureşti împreună cu sora sa, Irina, după o invitaţie a Reginei Maria. „Exilul ne silise să trăim foarte izolați și nu ne era ușor să ieșim în lume și să ne facem prieteni”, spunea atunci Elena. Însă, fostul Rege Constantin a fost ferm: „Vreau să te duci ca să vadă lumea că, deși eu sunt tratat ca un paria, copiii mei sunt bine văzuți.” Din păcate, în timpul călătoriei, Carol a fost prea discret şi rezervat şi nu arăta vreun interes special față de principesă. Iar acesta ar fi trebuit să fie atunci un mare semn de întrebare pentru Elena şi Familia Regală greacă...
Căsătoriţi la Atena, pe 10 martie 1921, şi deveniţi părinţi pe 25 octombrie în acelaşi an, când s-a născut Mihai I, noii regi ai României, Elena şi Carol al II-lea, erau catastrofali în mariaj. În 1922, Principesa a petrecut luni întregi în Grecia, luând cu ea şi copilaşul. Tatăl ei era grav bolnav. Astfel de situaţii puteau fi frecvente în familiile regale, dar mariajul dintre Carol şi Elena nu a rezistat. La sfârşitul lui 1925, Carol al II-lea a renunţat la tron şi a plecat în străinătate cu amanta, Elena Lupescu. În lipsa regelui, prin Actul de Succesiune din ianuarie 1926, Parlamentul aprobă decizia Regelui Ferdinand ca Mihai să îi urmeze la tron. După moartea Regelui Unirii, la 20 iulie 1927, Mihai în vârstă de 5 ani şi 9 luni, devine rege sub o Regenţă, iar Elena poartă numele de Principesă-Mamă, dat fiind că Regina-Mamă era în continuare Regina Maria. Elena îşi învăţa copilul cum trebuie să se comporte la ceremoniile oficiale de care un Rege nu este scutit nici măcar dacă nu merge încă la şcoală. Românii erau din ce în ce mai entuziasmaţi de imaginea acestei mame ocrotitoare şi a copilului ei atât de sobru şi cuminte... în public.
Politic, însă, Regenţa nu făcea faţă situaţiei, ceea ce a pavat drumul revenirii la tron a lui Carol al II-lea, în iunie 1930. Proclamat din nou Rege, acesta şi-a încălcat ambele promisiuni, anume să facă parte din Regenţă, nu să îşi detroneze fiul, şi mai ales să nu o aducă în ţară pe iubita lui, Elena Lupescu. Politicienii sperau într-o refacere a căsătoriei dintre părinţii Regelui Mihai, Elena s-a declarat de acord de dragul stabilităţii ţării, dar ideea nu a funcţionat.
Al treilea exil
Mihai avea atunci doar 9 ani şi era arma pe care Carol al II-lea o folosea ca să se răzbune pe Elena pentru mariajul lor impus. Astfel că Mihai era luat din casa de pe Kiseleff dis-de-dimineaţă, adus mamei abia seara, apoi mutat definitiv la Palatul Regal şi adus în vizită, inclusiv la ore când Regina Elena nu era acasă. La 9 ani, micul Rege avea voie să înjure şi chiar să fumeze, după cum se arăta scandalizată Regina Maria. În plus, apropiaţii care o vizitau pe Elena cădeau în dizgraţia Regelui şi aveau de suferit. Principesa-mamă era umilită în fiecare zi, Carol al II-lea luându-i şi titlul de Regină. În cele din urmă, Elena a fost silită să plece în exil la Florenţa, fiind condusă la gară seara târziu, de şeful Poliţiei, şi urcată în tren de pe un peron cu luminile stinse, ca nu cumva românii obişnuiţi să o salute.
Așa s-a petrecut ieșirea din țară a unei femei care în urmă cu unsprezece ani, venise aici să fie regină. Din acel moment, fiul său a locuit la Palatul Regal împreună cu tatăl său şi avea voie s-o vadă doar două luni pe an, dar doar sub supravegherea unor fideli ai Regelui, la reședința acesteia din Florența, Villa Sparta.
Regina-Mamă Elena a locuit în casa din Florenţa până în 1980, apoi s-a mutat la Lausanne. În acei ani grei, Elena a încercat să-şi drămuiască, cu bun gust şi modestie, puţinul pe care îl mai avea după ce plecase din România. Când a rămas fără surse de venit, a primit ajutor din partea rudelor sale, în special din partea fratelui său, Paul. 'Ea a avut întotdeauna demnitatea să nu se plângă. Cred că nu se plângea de nimic pentru că izbutea de fiecare dată să-şi înţeleagă condiţia'', spunea regele Mihai, indică volumul ''Convorbiri cu Mihai I al României''. Apoi, când a devenit bunică, în lungile perioade de vacanţă, stătea aici cu fiicele lui Mihai şi le învăţa să iubească România. Cea mai ataşată de ţară avea să fie Margareta, deşi aceasta nu văzuse niciodată ţara tatălui ei. '
Mama Regelui Mihai a murit la Lausanne, la 28 noiembrie 1982, şi a fost înmormântată la cimitirul Boix-de-Vaud din Lausanne. După 17 ani, a fost repatriată şi înhumată la Curtea de Argeș la 19 octombrie 2019, la decizia Majestății Sale Margareta
FOTO: Casa Regală
