Unul mai pervers ca altul! Regele Juan Carlos și fostul Prinț Andrew, ultimii paria ai monarhiilor europene
Două destine paralele, două prăbușiri spectaculoase, două finaluri de viață marcate de rușine și izolare. Exilați fără sentință, dar condamnați de propriile fapte, Juan Carlos și Prințul Andrew trăiesc acum aceeași formă de damnare tăcută.
Exilul a devenit, pentru doi dintre cei mai vizibili bărbați ai monarhiilor europene, o formă de pedeapsă tăcută, dar implacabilă. Regele Juan Carlos, odinioară cel care a salvat tranziția democratică a Spaniei, și fostul Prinț Andrew, care se năștea cu promisiunea unei vieți fără umbre, au ajuns să împartă aceeași soartă: marginalizarea totală, la finalul unei existențe trăite sub reflector. Nu pentru că ar fi pierdut vreun război, ci pentru că au pierdut în fața propriilor scandaluri, unele sexuale, altele financiare, toate devastatoare.
Regele Juan Carlos a plecat din țară aproape pe furiș, într-o noapte de august, după ani de dezvăluiri despre amante, conturi obscure și cadouri extravagante. Imaginea regelui vânător de elefanți, care se răsfăța în brațele amantelor, în timp ce Spania se lupta cu austeritatea, a devenit simbolul unei rupturi ireparabile între monarh și popor. Exilul său în Emiratele Arabe a fost prezentat ca o retragere voluntară, dar toată lumea a înțeles că era, de fapt, o evacuare forțată a unui monarh care găsea plăcere în abuzul de putere, delapidarea de fonduri, sponsorizarea amantelor, risipirea averii regale pe lux, călătorii scumpe și pasiunea lui cea mare, regatele marine, și încheierea de afaceri obscure.
Prințul Andrew a căzut și mai abrupt. Prietenia sa cu miliardarul pedofil Jeffrey Epstein, acuzațiile de abuz sexual asupra unor minore, interviul catastrofal de la BBC în care a fost prins cu minciuna – toate au construit un portret al unui om incapabil să înțeleagă gravitatea propriilor fapte. Mama sa, Regina Elisabeta a II-a, n-a avut încotro și l-a dezbrăcat de titluri, însă, după moartea ei, familia a fost cea l-a împins în afara cadrului public cu o fermitate rar întâlnită în Windsor. Rămas fără drepturi și proprietăți, cel care astăzi își spune Andrew Mountbatten-Windsor nu a fost exilat geografic, ci social: o absență permanentă, un nume rostit doar în șoaptă.
Paralela dintre cei doi e crudă, dar inevitabilă. Ambii au beneficiat de privilegii absolute și au crezut că regulile nu li se aplică. Ambii au sfârșit prin a deveni paria, umbre care bântuie instituții ce încearcă să-și salveze credibilitatea. Și ambii își trăiesc acum bătrânețea în izolare, cu diferența că Regele Juan Carlos și-a găsit în exil un culcuș de lux într-un deșert strălucitor, în Abu Dhabi, alături de prietenii săi arabi, plini de averi, iar lui Andrew nu i-a rămas decât să se refugieze într-un conac vechi, de la marginea domeniului regal Sandringham, departe de orice fast regal.
În fond, exilul lor nu este doar o sancțiune, ci și o oglindă a unei epoci în care monarhiile nu mai pot ascunde murdăria sub covor. Iar finalul lor, atât de asemănător, arată că, indiferent de coroane, titluri sau sânge albastru, vine un moment în care instituțiile aleg supraviețirea, nu loialitatea.
FOTO: Profimedia, Getty Images
