Interviu

Sandra OH: „Sunt o consumatoare de votcă, dar doar după ora 5''

Sandra OH: „Sunt o consumatoare de votcă, dar doar după ora 5''

Vedeta care a repurtat un nou succes cu rolul din serialul Killing Eve a vorbit cu OK! despre izolare, anxietate şi trecutul care a făcut-o celebră.

A primit aprecierile criticilor pentru rolul principal interpretat în serialul difuzat de HBO, Killing Eve, înșfăcând și un Glob de Aur anul trecut. Recent a fost lansat cel de-al treilea sezon, iar cu acest prilej actrița a vorbit despre cât de greu se reface după scenele dure și cum s-a reinventat în perioada lungă de izolare. Actrița de origine canadiană a făcut primii pași către faimă odată cu serialul de succes Anatomia lui Grey, în 2005, și a renunțat la rolul curajoasei Cristina Yang în 2014.

De atunci s-a luptat cu atacuri de panică și anxietate datorate presiunii faimei, pe care și le asumă acum, la 48 de ani: „Nu cred că lumea realizează ce presiune pune pe tine celebritatea și care sunt consecințele ei pentru un artist“. În Killing Eve, Sandra joacă rolul lui Eve, un agent MI5 sub acoperire, care dorește cu ardoare să o prindă pe Villanelle, o ucigașă extrem de periculoasă. Acum, când regulile s-au schimbat, când izolarea ne-a făcut să ne reinventăm rutina, Sandra și-a ținut în frâu anxietatea cu ajutorul meditației și a mai compensat distanțarea socială cu discuțiile prin Zoom cu prietenii.„Avem un cocktail party în fiecare vineri“.

În cele ce urmează, actrița ne-a povestit cum s-a descurcat în izolare în Los Angeles și dacă s-ar întoarce pe platourile Anatomia lui Grey.

Cum ai gestionat anxietatea pe perioada izolării?

Sandra: A fost o perioadă foarte interesantă. Singurul lucru care m-a ajutat să trec peste ea a fost aplicația Zoom. Sunt cea care organizează diferite grupuri, inclusiv cursul meu de teatru. Eu am urmat cursurile Școlii Naționale de Teatru din Montréal, am absolvit în 1993 și aveam un grup pe care discutam, dar acum avem un cocktail party în fiecare vineri.

În prima sesiune online, mulți dintre noi nu se mai văzuseră și nu mai vorbiseră de 27 de ani. A fost foarte mișto să ne întoarcem în timp și să vorbim unii cu alții.

Ești foarte apropiată de părinții tăi. Ce fac ei în această perioadă în Vancouver?

Fac bine, sunt o norocoasă, am o relație extraordinară cu ei și știu că nu toată lumea poate spune asta. Îmi e foarte ușor să spun public cât de mult îi iubesc.

Dar cărui fapt se datorează acest lucru?

Felului în care ne-au crescut. Erau trei reguli cu care au încercat să ne obișnuiască ani de zile, dar le-am înțeles importanța abia când am devenit adulți. Prima: familia e pe primul loc. A doua: trebuie să faci ceva important pentru societate, pentru binele colectiv. Iar a treia: trebuie să ai o relație, o legătură cu Dumnezeu. Eu nu mă identific ca și creștin, dar am crescut într-un mediu creștin și am o educație spirituală foarte puternică.

Ce te-a atras la personajul Eve, o femeie care, aparent, traversează o criză a vârstei mijlocii şi pare plictisită de viaţa ei?

Cred că mai mult stagnează decât să fie plictisită de viaţa ei. Un aspect de care am fost absolut fascinată, încă de la început, este faptul că, în tot haosul în care trăieşte, ea urmăreşte o criminală de talie internaţională purtând mereu geanta ei de mână. E ceva autentic în asta, neşlefuit, ceva ce o face naivă, orbecăind pe un drum foarte întunecat. Sunt şi multe alte aspecte care mă fascinează la acest serial: locaţiile, genul, stilul folosit, dar peste toate acestea, faptul că o femeie trecută de prima tinereţe este foarte determinată în demersul ei, dar nu ştie exact în ce se bagă, mă fascinează cel mai tare.

Sunt și foarte multe tenebre în serial. Cum faci față scenariului acesta sumbru?

E foarte greu. Nu sunt genul de actor care interpretează ceva și imediat nu mai e deloc afectat de rol. Nu sunt astfel construită și îmi e greu să trec de la un registru la altul. Petrec mult timp mergând în natură, la Londra.

Dar crezi că există vreun tip de atracție sexuală între personajele principale, Villanelle și Eve?

E o întrebare foarte bună, dar nu țin să răspund, pentru că aș vrea să păstrez misterul. Dinamica dintre ele e extrem de puternică tocmai pentru că nu poți spune care e mai interesantă. Cred că este și o relație parentală intensă între ele, dar şi o atracţie care evoluează. Un fel de antagonism, pentru că totul se percepe la nivele diferite ca intensitate. Nu e o linie directă care te duce la sexualitatea dintre ele, dar e o explorare intensă a sinelui, ceea ce face această relaționare foarte puternică.

Eve este recunoscută pentru faptul că bea un gin tonic dimineața. Îți place să bei ziua?

Cred că ea bea din cauza stresului, caută o mică scăpare. Și deși știu că englezilor le place ginul tonic, eu sunt o consumatoare de votcă, dar doar după ora 5.

Ce părere ai despre diversitatea la Hollywood?

Este un subiect complex, dificil și extreme de dureros pentru mine și chiar dacă aș alege să-l comentez, nu poate fi ceva lapidar. Sunt în domeniul acesta de foarte mulți ani, dar vizibilitatea americanilor asiatici nu a cunoscut o creștere foarte mare sau cel puțin nu așa cum am sperat. Nu ne-am dezvoltat atât cât ne doream, realitatea vieții noastre nu este bine reflectată și acest lucru îmi rupe inima. Este trist, iar schimbarea se face cu pași mici și mai avem mult drum de parcurs.

Te-ai mai întoarce la Anatomia lui Grey?

Îmi place mult că, an de an, aflu că mă voi întoarce pe platourile de filmare ale acestui serial. Persoane apropiate mie îmi spun adesea: „Am auzit că te întorci“. Dar nu cred. A fost o bună parte din viața mea, mi-a plăcut mult experiența și o voi aprecia toată viața, dar acum lucrez la Killing Eve. Nu neg că mă bucură faptul că oamenii sunt încă atașați de personajul Cristina Yang, dar eu am evoluat și vreau să cred că oamenilor le place noul meu personaj, pentru că este atât de specială și unică și foarte diferită de Cristina. Sunt fericită să fac parte din această nouă lume.

Dar ai urmărit vreodată serialul?

Ştii ce, adevărul e că nu m-am uitat la acest serial nici când jucam în el. Era totul prea aproape de mine şi simţeam nevoia să mă distanţez, mai ales că nici acum nu m-am obişnuit să mă privesc jucând în filme. Dar mă bucură că serialul are şi acum succes.