News

Sânii de la Clejani

Caut entuziast limitele caraghioslâcului. Ca preocupare a omului timpului acesta. Mă uitam acum câteva zile la Happy Hour. Că la ce să te uiţi la ora aia? Şi cum mă uitam eu aşa, apar ăştia de la Clejani cu un subiect teribil. Fata lor vrea să-şi pună silicoane. Pentru că de ce, cum zice Becali. Pentru ca să-şi revigoreze entuziasmul în viaţă. De ce ar fi interesantă o femeie, dacă nu pentru sânii ei?! Senzaţia pe care tabloidele o lasă e că femeile au un rost direct proporţional cu mărimea sutienului. Iar sensul sutienului este acela de a nu mai fi. Cam aşa arată lumea în care peste două luni se naşte fata mea. Şi-n care de un an trăieşte băiatul lui Cătălin Măruţă. Cam asta e ceea ce explicăm noi generaţiei ăsteia.

Fătuca ăstora din Clejani urma să intre în operaţia de pus silicoane. O treaba serioasă, care-i dă altă anvergură în viaţă. Tatăl ei aştepta pe hol, uşor emoţionat de ce urma să se petreacă. Aştepta cursul normal al evoluţiei fiicei lor pe scara socială. O fată cu sânii mari începe să aibă un rost. Dar imaginea în care caraghioslâcul se înghesuie în absurd e momentul în care doctorul pune cu capul plecat mâna pe o cruce de pe perete. Apoi întoarce capul teatral spre cameră şi exclamă emotiv: “Nimic nu putem face fără Dumnezeu”. Iată o prostie mai mare ca sânii pe care urma să-i consolideze. Imbecilitatea e felul omului de a face lucruri fără Dumnezeu. A considera că Dumnezeu girează creşterea interesului sexual faţă de fata asta te duce într-un absurd de nu-ţi vine să te mai întorci. Aşa încât, după această secvenţă, dă drumul la Paraziţii şi începe operaţia. Scena aceasta nu poate fi însă mult mai penibilă ca următoarea. Cea în care tatăl fătucii priveşte entuziast spre sânii acesteia.

Aşa ceva nici ca glumă nu-i bună. Totul însă se termină într-un ton optimist. Cu tânăra privind frumos spre viitor şi promiţând în faţa camerelor ca în curând să-şi pună nişte sâni şi mai mari. Începându-şi practic cariera...

Comentarii

Articole asemănătoare

Modifică Setările