Royals

Sărbătoarea de Anul Nou în Familia Regală - fotografii de arhivă

Sărbătoarea de Anul Nou în Familia Regală - fotografii de arhivă

“Revelionul” este masa de familie de la miezul nopţii, la trecerea dintre ani, şi are origine catolică. Această tradiţie, iniţial cu caracter religios, s-a transformat în Europa în sărbătoare profană, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, vremea în care Carol I venea ca Domnitor al Principatelor Române Unite. Familia Regală, în formulă completă, în 1997 Cuvântul “réveillon” are origine franceză, înseamnă „trezire“ şi defineşte obiceiul de a veni acasă, după slujba religioasă de la miezul nopţii, pentru a încheia postul cu o masă dătătoare de energie. Masa de la miezul nopţii adună, tradiţional, părinţii, copiii şi bunicii, fiind un ritual de ospitalitate intim, găzduit de căminul familial. Tradiţia era ca revelionul să fie o petrecere mai lungă, peste timpul obişnuit acordat unei cine. În unele ţări, tot “revelion” se numeşte şi masa din Ajun de Crăciun, care avea loc tot la miezul nopţii, în anumite unele ţări.

Se poate spune că revelionul, ca şi Pomul de Crăciun, au fost adoptate de români, ca tradiţii, la mijlocul secolului al XIX-lea, epoca în care a fost fondată Familia Regală română.

Epoca lui Carol I şi a Elisabetei

Atmosfera sobră şi simplă de Anul Nou din casa Regelui Carol I şi a Reginei Elisabeta era aidoma suveranilor serioşi şi austeri, preocupaţi până la amănunt de mersul românesc, precauţi şi solitari, conduşi de simţul datoriei. Primii regi ai României, părinţii unei copile dispărute la vârsta de patru ani, au rămas până la capătul vieţii cu simţământul de neşters că sunt tatăl şi mama unui popor întreg.

Sărbătorile regale de sfârşit de an, de-a lungul anilor de domnie ai lui Carol şi ai Elisabetei, au fost organizate cu măsură, cu profesionalism, în respect pentru tradiţie şi cu simţ al datoriei. De la cele mai strălucitoare şi mai mari evenimente (precum marele bal de la Palatul Regal), până la cele mai private momente ale sărbătorii (cum ar fi rugăciunea din apartamentele regale sau cumpărarea cadourilor pentru familie şi colaboratori), toate au fost puse la punct şi înrădăcinate în tradiţie de meticulosul Carol I, un om destinat să fie rege al unei ţări în formare.

În noaptea de Anul Nou, Reginei Elisabeta îi plăcea să iasă la un concert de muzică clasică ori la o piesă de teatru. Regele Carol, mai singuratic, prefera să rămână acasă. Seara de 31 decembrie îl găsea pe Suveran scriind scrisori. În anul 1882, Regele a scris în noaptea de Anul Nou 25 de scrisori Suveranilor europeni, punând stiloul pe masă doar la ora 23.30.

În ziua de 31 decembrie 1892, Carol I scria Reginei Victoria a Marii Britanii:

Privesc cu recunoştinţă spre anul care a trecut şi în care am avut un succes atât de mare şi vreau să vă asigur personal de respectul şi consideraţia mea, pe care vi le pun la picioare. S-a împlinit dorinţa mea cea mai arzătoare, ca pe una dintre nepoatele voastre să le văd strâns legată de ţara şi familia mea. Din adâncul inimii vă sunt recunoscător pentru acest lucru, la fel şi pentru nenumăratele dovezi ale bunăvoinţei voastre. Implor Cerul să vă binecuvânteze mereu pe voi, iar dinastia voastră să domnească de-a pururi. Acum vă urez un an nou şi fără griji, aşa cum şi pentru noi a început atât de fericit. Cu aceste urări vă sărut mâinile cu respect şi vă rog să-mi acordaţi şi mai departe gândurile voastre prieteneşti. Carol I.

Carol I vorbeşte adesea, în scrierile lui, despre marele bal de Anul Nou, de obicei ţinut în seara de 1 ianuarie. Ţinut an după an, evenimentul a cuprins tot mai multe personalităţi. În 1882, la 16 ani de la urcarea lui Carol I pe Tronul României, balul regal de Anul Nou necesita trimiterea a 2 500 de invitaţii şi includea 260 de ofiţeri, convocaţi la Palat de suveran. La marele bal erau, de asemenea, chemate principalele personalităţi politice ale vremii. În numai zece ani (1872-1882), spune Suveranul în scrierile lui, societatea bucureşteană se dublase.

Eugeniu Arthur Buhman consemnează:

Sub domnia Majestăţii Sale Regelui, s-a făcut obiceiul ca recepţia de Anul Nou la Palat să se facă în seara de 1 ianuarie, cu ocazia balului care se dă la Curte, în acea seară. Acel bal se compune mai ales dintr-o recepţie oficială la care Corpul Diplomatic, Miniştrii, Membrii ambelor Adunări Legiuitoare, Înaltele Curţi de Casaţie şi de Conturi, Consiliul Comunal al Capitalei, Curţile şi Tribunalele, funcţionarii superiori şi şefii de servicii ai diferitelor ramuri ale administraţiei publice, armata, reprezentanţi ai proprietăţii, ai comerţului şi un mare număr de notabilităţi din toate stările sociale sunt chemate a prezenta felicitările lor Capului Statului.

Recepţia este precedată de retragerea care se execută la Palat în seara de 31 decembrie, la ora 20, de muzicile militare ale garnizoanei. La retragere asistă Casa Militară a Majestăţii Sale, ministrul de Război şi şefii de Corpuri Militare.

Invitaţiile pentru bal se fac din ordinul Regelui de către Mareşalul Curţii, conform listelor alcătuite de fiecare autoritate şi depuse la cancelaria regală. Biletele de invitaţii conţin, pe lângă numele invitatului, ora la care începe recepţia, locul ce trebuie să ocupe fiecare invitat în apartamentele de recepţie ale Curţii, ţinuta în care urmează să se prezinte şi intrarea pe unde are să vie în Palat. Biletele fiind individuale, ele trebuiesc arătate domnilor ofiţeri însărcinaţi cu premiéra invitaţilor, spre a-i conduce în apartamentul ce le este destinat.

Corpul Diplomatic se invită la această recepţiune cu jumătate de oră mai târziu decât ceilalţi invitaţi, spre a fi sosit în momentul în care Majestăţile Lor ar apărea. O intrare şi ieşire specială la Palat este rezervată acestui Corp, şi poliţia îi pune la dispoziţie bilete de trecere sau semne aparente care să semnaleze echipajele sale spre a putea rupe rândul trăsurilor şi a veni direct la Palat.

Un salon special este desemnat Corpului Diplomatic, în care se aşază doamnele acestui Corp şi toţi şefii de misiuni; după vechime şi rang, împreună cu întregul personal diplomatic. Majestăţile Lor Regele şi Regina fac mai întâi intrarea în acest salon, unde ţin adunarea. În tot timpul acestei primiri, uşile salonului stau deschise.
Alături de apartamentul în care se primeşte Corpul Diplomatic, un salon este rezervat Înalt Prea Sfinţiilor Lor Mitropoliţilor, Miniştrilor Statului şi Miniştrilor Regelui în străinătate, aflaţi în Capitală; Preşedinţilor Senatului şi Adunării Deputaţilor, şi soţiilor acestor înalţi demnitari; Primului Preşedinte al Curţii de Casaţie şi Preşedintelui Curţii de Conturi, Primarului Capitalei, înalţilor funcţionari ai Curţii Regale şi soţiilor lor.

Un apartament este de asemenea desemnat membrilor Corpurilor Legiuitoare şi soţiilor lor.

Generalilor şi coloneilor, şefi de corpuri şi soţiilor lor li se indică apartamentul ce au a ocupa pentru această recepţie.

Ceilalţi invitaţi ocupă Sala Tronului sau Sala serbărilor, după menţiunea făcută pe biletul de invitaţie.

Corpul Diplomatic, după primirea Majestăţilor Lor, este condus de un Adjutant Regal în Sala serbărilor, unde sosesc şi Majestăţile Lor după primirea în celelalte saloane şi unde începe apoi balul prin care se termină această recepţie.

Balul de Anul Nou a continuat seria lui fulminantă. În anul 1895, evenimentul reuneşte 2000 de persoane, o cifră – s-o recunoaştem – de invidiat chiar şi în zilele noastre.