News

Scenariile înfrângerii lui Bute

România zilelor ăstora e proptită în colţul în care s-a băgat Bute să o încaseze. Noi având o disproporţie mare între numărul de emisiuni şi numărul de subiecte, discuţiile despre box au scăpat un pic de sub control. Ce vreţi să vă spun că de dimineaţă Gabriela Cristea stătea de vorbă cu o cucoană despre box şi Bute? !

Mai rău decât cipilica de la conferinţa de presă a lui Bute mă scoate din sărite doar corul moralist al celor care poartă isteric discursul “marele campion”. Despre Dumnezeu am auzit multe ironii ridicole, dar totul până la Bute. Pe cel din urmă îl avantajează mult ceea ce până acum mobiliza discursurile scepticilor. Bute are alura băiatului bun. Are tonul omului de bun simţ. În cadrul victoriei tipul ăsta de atitudine determină scepticism. Pare că ascunde ceva. E ceva dubios cu felul ăsta de a trăi postura campionului mondial zâmbind şi relaxat. Dar asta se întoarce în favoarea lui când zâmbeşte în postura victimei. Atunci mintea stupidului reacţionează invers. Obişnuită să producă atitudini şi reacţii doar în tipare de gândire clar stabilite. Adică învingătorul care e şmecher. Şi înfrântul care recunoaşte şi asumă înfrângerea. Orice ieşire din tiparele astea te pune în avalanşa imbecilităţilor.

Ca o sinteză a ceea ce am înţeles de la oameni care au o logică a minţii în general şi a boxului în particular e că tot ce s-a întâmplat are doar două scenarii. Primul e cel în care Bute atât poate. E bun dar şi-a definit limitele. Şi atunci revanşa nu rezolvă nimic. E complicat să credem că o diferenţă atât de mare poate fi surmontată printr-o revenire specifică filmelor cu Sylvester Stallone. Celălalt scenariu este cel care asupreşte sportul: mafia pariurilor. Şi în scenariul ăsta posibil să existe o reciprocitate conform căreia Bute să-şi recupereze centura în revanşa de la Montreal. Ambele ipoteze sunt susţinute nu de faptul că Bute a pierdut. Ci de faptul că a pierdut aşa.

Comentarii

Articole asemănătoare

Modifică Setările