Thalia: "Boala mea a devenit parte din mine!"

Colegii de la OK! Mexic au stat de vorbă cu vedeta de telenovele despre statutul său actual, lupta cu boala Lyme şi cum se împarte între maternitate şi celebritate.

Ai scos două discuri unul după altul. Ce te-a determinat să revii atât de puternic pe piaţa muzicală?

Primera fila a fost pasul de start şi am încercat să mă prezint publicului sub o nouă formă, să-l fac să mă identifice cu ceea ce sunt acum ca femeie, ca fiinţă umană, ca solistă. Au trecut trei ani de la ultimul meu disc şi am făcut compromisuri mari ca să mă ridic la nivelul ultimelor mele producţii. Habítame siempre are elemente vii de studio; pentru mine e important să dau muzicii mele o atingere organică. Muzica actuală este mai mult programată pe calculator. Se găseşte un sunet şi este repetat de multe ori până la finalul melodiei. Alegerea playlistului meu a fost esenţială. Mi-am propus să reeditez cântece importante din viaţa mea şi să le combin cu linii melodice inedite.

Ce semnifică pentru tine discul Habítame siempre?

Este un tribut adus mamei mele, o dovadă a iubirii mele şi un semn de recunoştinţă faţă de anii de iubire pe care mi i-a oferit. În cazul nostru, relaţia era mult mai strânsă. Îmi era mamă, manager, prietenă, călătoream peste tot împreună. Îmi e foarte greu să nu o mai văd la lansările sau la concertele mele.

Mama ta a plecat dintre noi cu doar o lună înainte de naşterea celui de-al doilea copil al tău. Când îi simţi cel mai mult lipsa?

E o durere cu care te obişnuieşti încet, încet, dar îi simt lipsa mereu. Vreau să o strig, să îi cer ajutorul, sfatul, binecuvântarea. Şi lipsa asta se simte în ultimul meu disc. Cine va asculta cu atenţie va regăsi acest sentiment de pierdere, de abandon şi de regret.

De ce se teme Thalía în această viaţă?

Un subiect sensibil este sănătatea, în rest, sunt destul de puternică pentru a-mi înfrunta temerile. Mă provoacă lucrurile care mă scot din zona mea de confort şi mereu încerc să aflu motivul pentru care anumite lucruri se întâmplă. Sunt foarte analitică şi, în loc să evadez, îmi place să confrunt. Sunt combativă. Încerc să ţin piept acestor temeri, mă pun în cea mai urâtă ipostază şi, dacă mă lupt cu ea, ştiu că va trece.

Cum te vei descurca cu presiunea unui turneu şi boala Lyme pe care ai contractat-o?

Prioritatea mea este stilul de viaţă sănătos, alimentaţia corectă şi să am o atitudine pozitivă, o viaţă Zen. Vreau să evit cât mai mult stresul şi să mă focusez pe fericire. În ceea ce priveşte boala pe care o am, care este deja parte din mine, dacă fac ceva greşit, care îmi scade nivelul imunitar, încep imediat să mă simt slăbită şi de aceea trebuie să fiu foarte atentă.

Cum te vei împărţi între concerte şi rolul de mamă?

Ultima oară când am plecat, fiul meu a făcut gripă. (râde) În fond, nu sunt ca artiştii aceia care se cară cu toată familia peste tot. E important să aibă viaţa lor, să-şi formeze propria structură şi să nu ia neaparat parte la uraganul din viaţa mea. Nu e necesar. E ca şi cum le-aş viola intimitatea. Ei nu sunt neapărat faimoşi şi poate nici nu îşi vor dori să fie. De ce să îi oblig să facă asta? Eu şi soţul meu avem o înţelegere: cât timp eu sunt în turneu, el stă acasă, iar când el trebuie să plece, râmân eu. Aşa că tati va rămâne cu ei în timp ce eu voi merge la concerte.

Spune-mi câteva cuvinte despre colaborările pentru acest disc…

Singurul duet pe care mi l-am dorit pentru cel mai recent disc a fost cel cu Michael Bublé, pentru că şi el m-a invitat să cântăm împreună pentru albumul său Navidad. El a acceptat imediat cu plăcere şi am bătut palma. Pentru celălalt album, Primera fila, am invitat mai mulţi colegi de breaslă, i-am rugat pe mulţi să colaborăm, dar am fost refuzată. De aceea mi-a fost teamă să nu se repete această experienţă neplăcută.

Acum, că locuieşti departe, cum ţi se pare Mexicul?

Toate schimbările de care am avut parte au fost de bun augur. Tot timpul am crezut că noi, mexicanii, trebuie să ştim exact ce trebuie să facem în viaţă, de unde să cerem ajutorul, cine ni-l poate oferi şi să mergem cu valul. Nu fac politică. Singurul lucru este să unesc lumea prin muzică.

Vei mai juca în telenovelele mexicane?

De la ultimul meu serial, Rosalinda, prietenii mei Nicandro Díaz şi Carlita Estrada mi-au spus că voi primi un rol principal oricând voi dori să mă întorc. Le-am spus că voi accepta doar dacă se va filma ceva compact, ca o miniserie, care să-mi permită să îmi continuu proiectele personale: concertele, impresariatul, cărţile mele, emisiunea de la radio şi, bineînţeles, să am grijă de familia mea, lucru primordial.

Crezi că soliştii trebuie să militeze pentru altruism?

Avem microfonul pentru a lupta pentru anumite cauze, pentru a crea o conştiinţă colectivă a fanilor noştri, pentru a le deschide mintea şi pentru a împărtăşi sentimente şi idei. Când uraganul Sandy a lovit New York-ul, m-am dus personal şi am vorbit cu consulul Mexicului şi mi-a povestit cum foarte mulţi compatrioţi fără acte erau închişi în case, mulţi cu copii nou-născuţi, şi se temeau să nu fie deportaţi. L-am rugat atunci să mă ducă să vorbesc cu ei, să îi consolez şi să îi liniştesc.

E complicat să fii impresar, cântăreaţă, actriţă şi mamă?

Regula mea în viaţă este munca în echipă, de aceea am mereu pe cine să mă sprijin, am cu cine să mă ajut. Întotdeauna va exista cineva care te va ajuta sincer.

Interviu de Lilia Reyes Ordonez; Foto: guliver/getty images;