Totul despre Camilla Parker Bowles, femeia care l-a cucerit definitiv pe Prinţul Charles FOTO

E cel mai blamat personaj de la Palatul Buckingham şi poate şi cea mai faimoasă amantă regală. Britanicii n-o prea plac nici acum, când e consoarta Prinţului Charles, şi încă îi poartă pică pentru răutăţile pe care i le-a făcut regretatei Prinţese Diana. Dar chiar şi ea are tuşele ei umane.Pentru ea, Prinţul Charles şi-a atras antipatia supuşilor săi, a sfidat toate cutumele regale şi s-a certat cu propria familie! Căci, după ce a cunoscut-o pe Camilla Parker Bowles în 1971, moştenitorul tronului britanic n-a mai avut ochi pentru o altă femeie. Ba chiar a fost pe punctul de a nu se căsători cu cea pe care însăşi Regina a ales-o pentru el – Diana Spencer – şi a păstrat relaţia cu Camilla chiar şi după ce s-a căsătorit cu Lady Di şi a devenit tată. De-abia în primăvara lui 2005, după  trei decenii de iubire interzisă, zâmbea fericit alături de femeia vieţii lui, după ce a reuşt să o ia, într-un final, de soţie. Dar oare ce are atât de special această femeie, pe care toţi au pus-o la zid?

Prima filă a poveştii ei s-a scris la maternitatea King’s College Hospital (deja începe să sune regal!), pe 17 iulie 1947. Camilla Rosemary Shand era primul copil al ofiţerului Bruce Shand şi al soţiei sale, onorabila doamnă Rosalind, căreia i-au urmat alţi doi fraţi: Annabel şi Mark. Mama lucra la o agenţie de adopţie, în timp ce tatăl, retras din Armata Britanică, se lansase în afaceri cu vinuri în Mayfair. Familia avea oarece descendenţe nobiliare şi făcea parte din aristocraţie: avea o casă în East Sussex şi o vilă cu două etaje în South Kensington, ajutoare în casă, grădinar şi bonă pentru copii. Primii ani s-au scurs fericiţi, în dragostea pentru animale şi lectură, insuflată în principal de tatăl său. Avea doar câţiva anişori când tot el a dus-o prima oară să călărească, fiind repede integrată într-un club pentru micii iubitori de ponei. Iar la cinci ani deja îşi începea oficial educaţia, la Dumbrells, o şcoală privată. Întrucât părinţii vedeau cum fata lor cea mare e cam băieţoasă şi are apucături nedemne de o domnişoară de familie bună, Camilla a fost trimisă să studieze la Queen’s Gate School – unde mergeau fetele cu pretenţii, care aspirau la o partidă bună, multe dintre ele devenind chiar soţii de ambasadori.

În 1965, Camilla (stânga) şi mama sa, Rosalind Shand

La 16 ani, Milla, cum îi spuneau colegii, îşi completa educaţia cu un curs în Elveţia, iar ulterior se muta şase luni în Franţa, pentru a învăţa limba lui Voltaire şi a aprofunda literatura franceză. Dar mai mult decât să fie o femeie educată, Camilla fusese crescută pentru a deveni soţia unui om bogat şi important. Milla era „o tipă de treabă, dintr-o bucată şi demnă de încredere, foarte simpatică şi populară“, după cum îşi aminteşte o colegă de şcoală. O alta şi-a exprimat părerea că, deşi nu era frumoasă, „avea farmec aparte, compensa prin caracter ceea ce îi lipsea din înfăţişare“. Aspectul ei băieţos era „îngroşat“ de hainele prea puţin feminine, lipsa fardurilor, părul în dezordine şi unghiile roase şi înnegrite. Cu toate acestea, Carolyn Benson, prietena de o viaţă a Camillei, spune că era „inteligentă şi plină de umor; avea mare succes la băieţi… Vorbea cu ei despre lucrurile care le stârneau cel mai viu interes. Avea mereu câte un prieten.“

Şi, într-adevăr, la 17 ani pusese deja ochii pe un cunoscut bancher, Rupert Hambro, dar l-a părăsit de îndată ce l-a cunoscut pe ofiţerul din Garda Regală Andrew Parker Bowles, la balul debutantelor. Acesta îi fusese prezentat de fratele lui mai mic, Simon, care lucrase o vreme cu tatăl ei la crama din Mayfair. Evident că locotenentul de cavalerie Parker era mult mai atrăgător, plus că era mereu în preajma celor din familia regală, ba chiar fusese paj la încoronarea Reginei! La vremea aceea, Milla se mutase cu o prietenă a ei, Jane Wyndham, într-un mic apartament din Kensington şi lucra ca secretară. Mai târziu, s-a angajat la o firmă de decorări şi îşi găsise alte colege de apartament, Lady Moyra Campbell (cu care a stat în Belgravia) şi Virginia Carrington (care s-a căsătorit cu unchiul Millei şi care, din 2005, face parte din suita ei regală), iar relaţiile ei au evoluat pe scara ierarhică concomitent cu ambiţiile sale. Andrew Parker Bowles avea şi el ambiţiile lui, astfel că, între reprizele de amor inconstant cu Milla, nutrea să o cucerească pe Prinţesa Anne – ceea ce a şi reuşit o perioadă, în 1970. Furioasă că nu-i acordă atenţia cuvenită, Camilla flirta la diverse evenimente mondene, numai să-l facă gelos pe Andrew. Şi, la un astfel de eveniment, ea l-a cunoscut pe Prinţul Charles…

Cu Rupert Hambro, ~1970

Povestea lor a început cu mult timp înainte ca Charles s-o cunoască pe Diana, ceea ce nu i-a lăsat nicio şansă mai tinerei prinţese să ajungă vreodată la inima lui, chiar dacă era perfectă pentru rolul ei din Familia Regală. S-a scris că Charles şi Camilla s-ar fi cunoscut pe un teren de polo, pe o ploaie tipic englezească, când ea, deşi în haine de grajd şi udă până la piele, nu s-ar fi sfiit să i se prezinte prinţului, care tocmai îi alinta unul dintre ponei. În realitate, prima oară s-au văzut la un dineu, unde Lucia Santa Cruz le-a făcut cunoştinţă în speranţa că Milla îl va uita pe Andrew şi spunându-le, ca o paranteză plină de înţeles, că străbunica Camillei, Alice Keppel, fusese... amanta stră-străbunicului lui Charles, Regele Edward al VII-lea. O poveste adevărată, petrecută între 1898 şi 1910!

El avea 22 de ani, iar ea 23 şi ceea ce-i atrăgea unul la celălalt erau, în primul rând, pasiunile comune pentru cai, câini, pictură şi viaţa rurală (grădinărit, horticultură, pescuit). Charles era de-a dreptul intrigat cum o femeie ca ea, departe de-a fi cochetă şi preţioasă, reuşise să-i intre la inimă cu felul ei tovărăşesc de-a fi, lipsită de pretenţii şi o vajnică contestatară a convenţiilor. Îi plăcea tot mai mult prezenţa ei şi, de la meciurile de polo de pe Smith’s Lawn, din Parcul Windsor, şi saloanele de ceai, cei doi au schimbat registrul întâlnindu-se în casa surorii ei, Annabel. Curând, Charles avea să cunoască familia Shand în Plumpton, iar el avea să-i prezinte câţiva membri din familia lui. Suficient cât Regina Mamă să prindă de veste că nepotul ei alerga „după o fustă nedemnă de el“. Iar ea avea în plan să-l însoare cu o tânără din familia Spencer.

Deşi o flata nespus relaţia cu moştenitorul tronului britanic, Camilla ştia prea bine că nu-i de nasul lui, nefiind nici de sânge nobil, şi nici virgină. În plus, nu voia nici în ruptul capului să-l piardă pe Andrew, deşi îl văzuse şi în compania altor tinere, poate mai bogate şi mai rasate ca ea. Cert e că graba cu care prinţul şi-a exprimat sentimentele şi scrisorile lui siropoase au aruncat-o şi mai mult în braţele lui Andrew – care, gelos, era dispus s-o primească înapoi, ba chiar i-a pus şi inelul de logodnă pe deget! Iar bietul Charles, plecat în misiune pentru opt luni, la bordul navei militare Minerva, a aflat dintr-o scrisoare că ea şi Andrew Parker-Bowles se logodiseră. Vechii lui camarazi povestesc că ar fi plâns...

1973

Nunta Camillei, atunci de 26 de ani, cu ofiţerul de 33 de ani a avut loc pe 4 iulie 1973, la Londra, şi le-a avut ca invitate pe Prinţesa Anne, Regina Elisabeta, Regina Mamă, Prinţesa Margaret şi Contesa de Snowdon. Şi Charles fusese invitat, desigur, dar acesta a declinat, neîndurând s-o vadă pe iubita sa făcând marele pas la braţul altui bărbat.

După căsătorie, doamna Parker Bowles s-a mutat în provincie, la Bolehyde, unde ducea un trai idilic şi se ocupa de gospodărie, în timp ce soţul ei locuia la Londra şi doar în weekenduri se reuneau la reşedinţa lor de la ţară. Relaţia ei cu Charles părea încheiată definitiv, mai ales după ce acesta începuse să iasă cu Lady Sarah Spencer (sora cea mare a lui Lady Diana), în 1977. S-au revăzut, însă, la botezul primului ei copil, Thomas Henry Charles, pe care chiar Charles l-a năşit. Deja după venirea pe lume şi a fetiţei ei, Laura Rose, Charles se reapropiase de Camilla, pentru ca un an mai târziu să-i caute din nou cu insistenţă prezenţa. Culmea este că, atunci când Andrew a aflat de aventura soţiei sale cu prinţul, nu a reacţionat în niciun fel, poate şi pentru că în cercurile lor se ştia că Charles îşi alingă singurătăţile şi cu Dale Tryon, o australiancă ambiţioasă, şi cu încă vreo două femei. Dar şi Andrew însuşi avea amantele lui! Cu toate acestea, Camilla evita să discute despre divorţ, gândindu-se că dacă îşi încuraja iubitul, i-ar fi putut distruge şansele de-a urca pe tron. Şi astfel, cei trei erau prinşi într-un carusel nebun: Charles venea la ei în vizită, mergeau împreună la curse, jucau polo, dădeau petreceri. Era, însă, evident pentru toată lumea ce se petrecea, iar Casa Regală a luat măsuri în consecinţă.

Camilla, Andrew Parker Bowles, fiul Tom şi fiica Laura în 1984

Lui Charles i-a fost prezentată tânăra Lady Diana Spencer, nepoata prietenei Reginei Mamă, Lady Fermoy. Prinţul n-a avut prea multe de obiectat, pentru că ştia că avea nevoie de o soţie cu un pedigree anume şi, mai ales, virgină şi fără trecut. Mai mult, se gândea că ar putea să înveţe în timp să o şi iubească. Din păcate, însă, frumuseţea ei n-a fost de-ajuns, cu toţii fiind de-acord că Diana era prost educată, naivă şi imatură, trăind în lumea fantezistă şi romantică a revistelor de femei şi a romanelor scrise de Barbara Cartland. Poate tocmai de aceea Dianei nici nu i s-a părut nimic neobişnuit atunci când, după ce a fost anunţată oficial logodna ei cu Charles, a găsit la Clarence House, chiar pe patul ei, o scrisoare de la Camilla, care o invita la prânz. Aflând mult mai târziu că aceasta era ibovnica logodnicului său, Diana a profitat de vizită pentru a-i arăta inelul de logodnă. Abia când a descoperit, cu două săptămâni înainte de nuntă, o brăţară de aur destinată Camillei şi gravată cu iniţialele G şi F (de la poreclele lui Charles şi Camillei, Gladys şi Fred) a priceput că această femeie e adversara ei.

Doamna Parker-Bowles ştia că era persona non grata la Palat şi a ales să păstreze distanţa, dar a durut-o atunci când Diana a refuzat ca fiul ei (totodată şi finul lui Charles) să le fie paj la nuntă. Şi poate că lucrurile s-ar fi oprit acolo dacă, chiar în seara de dinaintea nunţii, prinţul n-ar fi căutat-o din nou să-i spună cât este de nefericit şi n-ar fi aflat că acesta şi-a petrecut noaptea plângând şi confesându-i-se doamnei de onoare a Reginei, Lady Susan Hussey. Nu mai putea da, însă, înapoi! Astfel că, pe 29 iulie 1981, Charles şi Diana s-au căsătorit la Catedrala St. Paul. El nu era convins că făcea ce trebuie, iar Diana, de asemenea, le spusese surorilor ei cu o zi înainte că nu poate merge mai departe, acum că ştia că Charles a avut o ultimă întâlnire cu Camilla. Se pare că surorile ei i-ar fi spus: „Ghinion, Duch (porecla familiei ei), faţa ta este pe prosoapele de ceai acum şi este prea târziu să o iei la fugă“.

1980, Lady Diana şi Camilla Parker Bowles

După o lună de miere dezastruoasă, când din jurnalul lui Charles cădea o fotografie a Camillei chiar în faţa proaspetei lui soţii, iar el îşi purta cu nonşalanţă butonii inscripţionaţi CS (de la Camilla Shand), mariajul regal dădea semnele unui eşec total. Nici vacanţa la Balmoral n-a ajutat, pentru că Diana ura viaţa la ţară, dispreţuia pasiunea familiei regale pentru cai şi câini, detesta ploaia – după cum ne relatează Penny Junor, biografa Casei Regale. Şi, după ce-a rămas însărcinată, suspecta că Charles continua să-şi vadă pe furiş amanta – ceea ce el spune că nu-i adevărat şi că cinci ani a stat departe de ispită. Crizele ei de isterie şi bulimia n-au ajutat deloc, ba chiar prinţul însuşi intrase în depresie.

Nici căsătoria Camillei nu era fericită, îi tolera lui Andrew de ani de zile aventurile amoroase şi absenţele îndelungate. Astfel că, prin bunii lor prieteni, Emilie şi Hugh van Cutsem şi aceeaşi Lady Susan Hussey, Charles a reluat legătura cu Camilla. Noul lor cuibuşor de nebunii a devenit Highgrove, o moşie pe care prinţul a cumpărat-o în apropierea reşedinţei Camillei, unde Diana mergea rar. Camilla aproape că se mutase acolo cu Tosca şi Freddy, câinii ei din rasa Jack Russell, şi cu iapa roşcată Molly, calul ei preferat de vânătoare, pe care îl ţinea în grajdul lui Charles. „Ştiam că doarme cu femeia aceea în patul meu. Ştiam sigur că se culcă cu târfa aceea. N-aveam nici o şansă! Ştiam că o iubeşte pe ea, nu pe mine – aşa fusese dintotdeauna“, avea să spună Prinţesa Diana despre rivala ei, în faţa căreia nu putea lupta decât aliindu-se cu presa. „Femeia aceea ridicolă!“, obişnuia Camilla s-o catalogheze. „Rottweilerul!“, contraataca Diana.

Iulie 1992, Andrew Parker Bowles, soţia lui, Camilla şi fiul lor, Tom

Războiul dintre cele două femei din viaţa lui Charles a culminat cu aşa-numitul Camillagate, când Lady Di reuşise să convingă un consilier de securitate al Palatului să înregistreze în secret o casetă cu o convorbire telefonică dintre Charles şi Camilla. În această conversaţie, cei doi îşi exprimau dorinţa fizică, iar Charles mormăia: „Doamne, aş locui în chiloţii tăi, dacă s-ar putea“. O înregistrare care era difuzată la TV trei ani mai târziu, în 1992. Mai mult, Diana mersese până într-acolo încât o teroriza cu telefoanele, iar o dată chiar a sunat-o în toiul nopţii, s-o ameninţe cu moartea: „Am trimis nişte oameni să te ucidă. Sunt afară, în grădină. Uită-te pe fereastră, îi poţi vedea?“, i-ar fi spus Diana Camillei, potrivit lui Penny Junor, autoarea biografiei „Diana: Povestea nespusă“. Iar după publicarea, în 1997, a senzaţionalului volum al lui Andrew Morton, „Diana: Her True Story-In Her Own Words“, care făcea dezvăluiri complete despre viaţa Dianei şi iubirile ei destrămate, Camilla nu mai putea merge nicăieri neobservată.

Chinul ruşinii şi al dispreţului public o făcuseră să slăbească şapte kilograme. De cealaltă parte, Familia Regală era aruncată într-un scandal fără precedent. „Acum toată afurisita asta de ţară ştie cu cine te culci!” îi strigă Prinţul Philip lui Charles. Tatăl Camillei, maiorul Bruce Shand, a fost şi mai furios: „Viaţa fiicei mele e distrusă, copiii ei sunt ridiculizaţi şi dispreţuiţi“, i-a spus el lui Charles. „Mi-ai dezonorat întreaga familie… Trebuie să întrerupi orice legătură cu Camilla, şi asta chiar acum!“. O decizie pe care însuşi Charles a luat-o de Crăciun, în 1993. Şi pe care tot el o încălca, trei luni mai târziu...

Cumva, Charles a avut curajul nebun al lui Edward al VIII-lea (care a abdicat din dragoste pentru Wallis Simpson, americanca de două ori divorţată pe care o iubea), când a recunoscut deschis, într-un documentar de televiziune din 1994, că, după cinci ani petrecuţi cu Diana, el şi doamnna Parker-Bowles deveniseră amanţi. „A fost prietena mea de foarte multă vreme şi va rămâne încă mult timp de acum încolo“, spunea el.

9 aprilie 2005

Şi, într-adevăr, după tot iureşul mediatic, care a mai suferit un apogeu în tragicul august 1997, la moartea Dianei, Camilla şi Charles au rămas unul lângă altul, aşa cum poate ar fi trebuit de la început s-o facă. Chiar şi Regina Elisabeta a fost nevoită s-o accepte într-un final, la petrecerea dată în 2000 în cinstea lui Constantin, fostul rege al Greciei. În iunie 2001, Camilla a participat, pentru prima oară, la un dineu la Palatul Buckingham şi i s-a permis, n 2002, se alăture cortegiului funeral al Reginei-Mame, însă în calitate de „prietenă a Reginei Mame“, nicidecum ca „partenera lui Charles“ – şi asta pentru că Regina Mamă a decretat ca nepotul ei să nu se căsătorească niciodată cu Camilla atâta timp cât ea trăieşte şi ca aceasta să nu devină niciodată regină.

Totuşi, după alţi trei ani, pe 9 aprilie 2005, Camilla Parker-Bowles ajungea acolo unde şi-a dorit întotdeauna: la braţul lui Charles ca soţie legitimă şi, implicit, la balconul regal al Palatului Buckingham, ca Ducesă de Cornwall, Ducesă de Rothesay şi Contesă de Chester. Pentru că a ştiut să iubească şi să aştepte.

Noiembrie 2013, New Delhi, India

Foto: Getty Images