Totul despre Sylvester Stallone, eroul de sacrificiu al Hollywoodului

A creat două personaje legendare, Rocky şi Rambo, şi a reinventat filmele de acţiune în aniii ’80. Viaţa, însă, i-a oferit felii dure de realitate şi lupte pe care n-a avut cum să le câştige.

Veşnicul mercenar înarmat până în dinţi tocmai a împlinit 70 de ani. Şi tocmai ce-a asistat neputincios la atentatul de la Nisa. Cu câteva minute înainte de sângerosul atac, se bucura de pe iaht de focul de artificii lansat de Ziua Franţei. Ba chiar a postat o fotografie cu el părând că are o coroană de artificii, în chip de Statuie a Libertăţii. „Din păcate, asta se întâmpla cu câteva momente înainte de oribilul şi laşul atac din Nisa, Franţa“, a fost comentariul lui ataşat instantaneului postat la puţine minute după miezul nopţii, între 14 şi 15 iulie.

Rambo s-ar fi luptat, şi-ar fi scos toată muniţia din dotare şi i-ar fi urmărit pe vinovaţi până la ultimul, ca să răzbune moartea atâtor oameni nevinovaţi. În viaţa reală însă, chiar dacă şi acum ar putea să doboare la pământ cinci luptători bine antrenaţi, Sly Stallone rămâne doar observatorul unei lumi a cărei balanţă de putere oscilează permanent.

În filmele lui, el e salvatorul lumii, eroul providenţial, neînfricatul, apărătorul libertăţii, supravieţuitorul şi justiţiarul total. În scenariile hollywoodiene, totul se termină cu bine şi toată lumea pleacă acasă fericită. Cu julituri, cu scene incandescente pe fundal, dar fericită. Şi da, poate acesta este momentul în care lumea chiar ar avea nevoie de un Rambo care să coboare de pe marile ecrane. Din păcate, Stallone nu poate decât să-şi ducă ideea de anul trecut până la capăt, şi anume să creeze cel de-al patrulea film al seriei, „Rambo: The Last Blood“, în care legendarul veteran de război încearcă să anihileze gruparea ISIS.

„Avem echipe de prospecţie în Irak şi Siria, unde ISIS are punctele tari. Lucrăm cu localnicii pentru a putea oferi cea mai intensă şi realistă experienţă pe care un film cu Rambo a oferit-o vreodată“, declara starul anul trecut la Comic Con, promiţând că pelicula va fi gata anul acesta. Momentan, ea nu se înscrie pe lista proiectelor aflate în derulare, nici măcar la capitolul proiecte anunţate…

Stallone nu lipseşte, însă, de pe ecrane nici în cel de-al şaptelea deceniu al său de viaţă, apărând recent în „Creed“ (ultimul film din franciza „Rocky“) şi în „The Expendables“ şi având în plan două filme cu mafioţi: „Scarpa“ şi „Omerta“, ambele anunţate pentru anul viitor. Doar ştie să joace perfect italieni, de vreme ce însuşi tatăl său, Franco, era imigrant italian din regiunea Puglia. În schimb mama lui, Jacqueline, era de origine franceză – acum înţelegem mai bine preferinţa lui de-a se plimba vara cu iahtul pe Coasta de Azur…

Un lux pe care, însă, părinţii lui nu şi-l permiteau, din venitul de frizer al lui Franco şi din salariul de dansatoare al lui Jackie. De altfel, problemele financiare au şi dus la scandaluri dese în familia lor şi la despărţiri şi reîmpăcări dureroase pentru Sylvester Gardenzio şi fratele său mai mic, Franco jr. Şi aşa copilăria a fost destul de grea, pentru că ceilalţi copii din cartierul Hell’s Kitchen din New York, unde se născuse, râdeau de figura lui flască şi de dificultăţile de vorbire pe care le avea – handicapuri rămase de pe urma unei naşteri dificile cu forcepsul, care a dus la paralizia unui nerv de pe partea stângă a feţei. Pe lângă asta, avea şi platfus, de care a scăpat când mama sa, în disperare de cauză, l-a dat la patru ani să înveţe să danseze step.

Divorţul părinţilor l-a strămutat la Philadelphia, unde mama sa îşi găsise un alt bărbat, cu care nu se înţelegea defel. Dar tot era mai bine decât la căminul de copii, unde fusese nevoit să stea câtă vreme ai lui erau în scandal. De aici şi până la a deveni el însuşi un copil problemă n-a mai fost decât un pas, iar exmatriculările de la şcoală pentru absenţe şi bătăi cu alţi elevi l-au dus, într-un final, la Colegiul American din Geneva, un liceu special din Elveţia pentru tinerii cu probleme, unde a fost votat drept „candidat la scaunul electric“.

Reîntors în Statele Unite, s-a înscris la cursurile de teatru de la Universitatea din Miami, dar a renunţat înainte de a-şi lua diploma, tocmai pentru a-şi începe cariera de actor în New York. Acolo şi-a găsit şi o primă iubită cu care s-a însurat, o blondă frumoasă pe nume Sasha Czack, pe care a convins-o că va fi un mare actor şi care i-a născut doi copii, pe Sage şi Seargeoh.

Numai că doar bătând la uşa agenţiilor de casting nu avea să-i aducă un job. Şi nici figura lui, pe jumătate imobilă, nu-l recomanda. Ceva, însă, îl tot făcea să insiste. Ba chiar a petrecut trei nopţi într-o gară în aşteptarea unui casting. Cuiva i s-a făcut milă de el şi l-a pus să joace un tip care mânca undeva, într-un colţ, în „Downhill Racer“.

Apoi, a jucat 20 de secunde rolul unui ins care primea bătaie. „Faptul că în tot acest timp nu aveam bani de mâncare şi nici să îmi pot măcar plăti utilităţile îmi provoca o foame şi mai mare de a încerca până când voi reuşi, credeam că ăsta este singurul meu avantaj faţă de ceilalţi, însă soţia mea nu înţelegea asta“, avea să povestească el mai târziu. „Eram maestru în arta sărăciei. Mă uitam la câinele meu ca la următoarea mea masă“, îşi amintea el amuzat de acele vremuri. Ca să supravieţuiască, a lucrat ca om de serviciu la zoo şi a acceptat să joace într-un film porno, „The Party at Kitty and Stud’s“, pentru care a primit 200 de dolari pentru două zile de filmare.

"The Party at Kitty and Stud’s"

Într-o altă zi, ca să scape de frigul din apartament, a intrat într-o bibliotecă publică să se încălzească. Acolo, a găsit o carte de poezii a lui Edgar Allen Poe lăsată deschisă de cineva şi a început să citească din ea. Acela a fost declicul care l-a făcut să înceapă să scrie el însuşi povestiri şi scenarii.

Primul scenariu i-a adus 100 de dolari, insuficient pentru a-şi plăti chiria. Aşa că a furat bijuteriile nevestei şi le-a dus la amanet, iar câteva zile mai târziu şi-a vândut şi câinele, pentru că nu-l mai putea întreţine. „Aceea a fost cea mai neagră zi din viaţa mea, pentru că a trebuit să renunţ la cel mai bun prieten al meu, l-am vândut străinilor.“ A mers în faţa unui magazin de băuturi şi l-a dat pe 25 de dolari. „Am plecat de acolo plângând, era cel mai rău lucru care mi se putea întâmpla.“

Inspiraţia salvatoare i-a venit, însă, după un meci de box televizat, cu Muhammad Ali împotriva unui boxer anonim care refuza să se dea bătut. Asta a fost pentru Sly metafora vieţii! După meci, s-a aşezat la masă şi timp de 20 de ore a scris un scenariu din care avea să se nască eroul său, Rocky. „E o prostie, nimeni nu se va uita la aşa ceva, nimeni nu vrea să vadă astfel de filme“, i-au spus primii cărora a vrut să le vândă ideea. Într-un final, a găsit pe cineva interesat să facă acest film i să-i dea 125.000 de dolari pe scenariu. Stallone, însă, a avut inspiraţia de-a plusa şi nu s-a lăsat până n-a obţinut ce-a vrut.

Şi-a recuperat câinele şi l-a făcut la fel de celebru ca şi el în primul film "Rocky".

„Da, puteam să iau ăia 250.000 de dolari. I-aş fi cheltuit. Dar să trăiesc cu gândul că m-am vândut şi să-l văd pe Ryan O’Neal jucând rolul lui Rocky… nu prea cred“, spunea el recent într-un interviu pentru OK! US, în care dezvăluia că a refuzat şi suma de 320.000 de dolari, acceptând în schimb doar 35.000 şi promisiunea că el îl va juca pe eroul principal. Ce-a făcut cu banii? „Timp de trei zile am stat în faţa aceluiaşi magazin de băuturi în care am stat atunci când mi-am vândut câinele până când a apărut tipul căruia i-l vândusem. I-am oferit 100 de dolari să mi-l dea înapoi. M-a refuzat, spunându-mi că deja era câinele lui. Într-un final, l-am convins cu 15.000, plus un rol în «Rocky»“. În 1976, filmul „Rocky“ a avut un cost de producţie de 1 milion de dolari şi încasări de 200 milioane de dolari, câştigând trei Oscaruri. Iar câinele din film este chiar câinele lui, Butkus.

Cu a doua lui soţie, Brigitte Nielsen.

La al patrulea film „Rocky“, realizat în paralel cu a doua peliculă „Rambo“, Stallone o avea la braţ pe cea de-a doua lui soţie, Brigitte Nielsen, partenera lui de pe ecrane. Nici acest mariaj n-a durat, iar Sly avea să rămână burlac zece ani până să fie convins să ajungă din nou la altar. Aleasa lui? Jennifer Flavin (48), tot o parteneră de film, din „Rocky 5“ (1990), care i-a devenit soţie în 1997 şi care i-a dăruit cele trei fiice frumoase: pe Sophia (19), Sistine (18) şi Scarlet Rose (14).

Şi tot în „Rocky 5“ a debutat şi fiul său cel mare, Sage, în rolul fiului lui Balboa. Din păcate, după o carieră scurtă şi modestă în lumea filmului, acesta şi-a pus capăt zilelor cu o supradoză de medicamente, la 36 de ani, chiar în timp ce tatăl său se afla în turneu de promovare cu „The Expendables 2“ (2012).

Puţină lume ştie, însă, că şi celălalt fiu al lui Stallone are o existenţă condamnată de autism. „Nu există o relaţie reală tată-fiu. Am devenit partenerul lui de joacă. Câteodată îi place să deseneze şi, când prinde încredere în tine, devine mai comunicativ“, spune el despre Seargeoh în numele căruia organizează campanii umanitare pentru bolnavii de autism.