News

Trecutul lui Boris Johnson. Celebrul premier britanic a avut o aventură chiar şi cu o colegă de partid

Trecutul lui Boris Johnson. Celebrul premier britanic a avut o aventură chiar şi cu o colegă de partid camera-retro icon Vezi galeria 3 poze

Succesorul Theresei May, ales cu misiunea clară de a scoate Anglia din UE, jonglează ca imagine între bufonul regal şi restauratorul politicii pur englezeşti.

E omul-cheie în noua ordine europeană, dar şi un personaj savuros. Cu părul veşnic răvăşit şi aerul uşor şleampăt, Boris Johnson te poate păcăli cu nonşalanţa cu care abordează unele teme vitale, de la problemele comunitare, până la criza pandemică actuală. Totuşi, în mediul politic conservator din care s-a ridicat e ştiut de ani buni ca fiind un eurosceptic convins şi, deşi nici acum nu e creditat de întreaga tabără Tory, a fost singurul dispus să-şi asume rolul decident în chestiunea Brexitului.

Descris drept „un lider care sfidează aproape orice normă“, „un narcisist politic care-şi trâmbiţează reuşitele înainte de-a le scrie“, Alexander Boris de Pfeffel Johnson este, din 24 iulie 2019, cel de-al 55-lea premier britanic – o funcţie la care a visat o viaţă şi pe care a primit-o (ce coincidenţă numerică!) la 55 de ani. Cumva, privindu-i giumbuşlucurile, grimasele, felul în care relaţionează cu presa şi modul în care îşi ambalează discursurile, e ca un copil mare ale cărui curiozitate şi bucurie de-a face jocuri nu au stagnat odată cu maturitatea. Cei mai puţin surprinşi sunt, desigur, părinţii şi cei trei fraţi ai săi, care-l ştiu de-o viaţă ca fiind energic şi competitiv, cu un spirit nărăvaş ivit pe lume în 1964 în Manhattan, într-o casă de vizavi de faimosul Hotel Chelsea (locul preferat al multor vedete rock), şi libertin modelat atât de anii petrecuţi în idilicul Sommerset, cât şi de cei petrecuţi la Washington, Bruxelles şi oriunde era relocat tatăl său, Stanley, diplomat la Banca Mondială şi la Comisia Europeană.

Cele 32 de mutări de pe un continent pe altul, în doar 14 ani, sigur şi-au pus amprenta pe personalitatea sa, dar mai ales pe cea a mamei lui, Charlotte Fawcett, o pictoriţă care a suferit, la un moment dat, o cădere psihică nervoasă, fiind internată nouă luni, iar copiii săi trimişi la internat. Aceasta a fost şi perioada în care Boris a devenit foarte orientat către cărţi, visând să aibă un destin aparte. „De câte ori îl întreba cineva ce voia să se facă, spunea: regele lumii. Credea că este un loc de muncă pe care-l putea avea şi că va îndeplini toate cerinţele“, spunea sora lui, Rachel.