Urmaşii marilor actori români: Oana Pellea, la ceas aniversar. Amintiri despre marele Amza

Azi, Oana Pellea împlineşte 57 de ani. Foarte apropiată de părinţii ei, marele actor Amza Pellea şi Domnica Mihaela Policrat, Oana Pellea a vorbit în numeroase ocazii despre relaţia cu ei, depănând amintiri dragi. „Eu vorbesc tot timpul despre tata şi despre mama. Datorită lor mă aflu pe acest Pământ. Lor le datorez tot ceea ce am fost şi tot ceea ce sunt în momentul de faţă.”

“Cam ăsta era tata, un om foarte vesel care făcea bancuri şi acasă. Îmi amintesc că atunci când făceam o boacană, nu mai existam pentru el. Ziua se termina în plânsete, la mine în cameră. Abia a doua zi, încet, încet reluam relaţiile, mă mai băga în seamă.”, îşi amintea Oana Pellea în emisiunea “Culise”, realizată de TVR în 1999.

Cu aceeaşi ocazie şi-a amintit şi de cât de tare s-a opus marele actor ca fiica lui să urmeze acelaşi drum profesional. “N-a vrut deloc să fac această meserie, spunea că este o meserie de câine, de umilinţă.” Şi totuşi, Oana s.a ambiţionat să dea la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică. “Au trecut foarte mulţi ani de când fac această meserie şi sunt singură aici pe scenă şi trebuie să-i spun, acolo unde e, că a avut dreptate”, spunea încă de atunci, cu o dureroasă sinceritate, Oana Pellea.

Nu acelaşi lucru îl spune, însă, publicul, care o poate vedea acum pe scenă, în spectacolele: “Naum”, la Un Teatru, “Frumos e în septembrie la veneţia”, şi “Idolul şi Ion Anapoda”, la Arcub, “Livada de vişini”, “Mă tot duc”, la Teatrul Metropolis, “Scaunele” şi “Oscar şi Tanti Roz”, la Bulandra. Nu în ultimul rând, Oana Pellea a făcut recent un rol excepţional şi în cinematografie, în pelicula “Moromeţii 2” – în regia lui Stere Gulea, cu care a avut o colaborare remarcabilă de-a lungul timpului, tot sub bagheta lui regizorală Oana Pellea evoluând şi în “Vulpe-vânător”, unul dintre primele filme libere post-Revoluţie, ca limbaj, nuditate şi poveste.

“I-am zis că vreau să dau la teatru, nu a fost de acord şi, în acelaşi timp, mi-a spus: «Voi face ceva ce nu vei înţelege acum, dar îmi vei mulţumi toată viaţa»”, îşi amintea ea dspre marele Amza. “A sunat pe toată lumea care era în comisia de examinare de faţă cu mine şi i-a rugat ca,  dacă nu am talent, să nu ma accepte în institut pentru că asta îmi va distruge viaţa. Şi a primit un telefon, ştiu, de la Marin Moraru, care i-a spus: Amza nu am ce face, a intrat, are talent.”

”Tata m-a văzut o singură dată jucând, în timpul studenţiei. Ne-am întors acasă şi, în seara aia, i-a spus mamei: «Astă-seară dorm cu Oana». Şi am stat amândoi în pat şi singurul lucru pe care mi l-a spus a fost: «Ţine minte, după fiecare spectacol pe care o să-l joci o să trăieşti acest gol enorm, pe care îl simţi acum în tine. Este cea mai frumoasă lecţie de teatru, unica pe care am avut-o de la Amza».”

Din păcate, tatăl ei nu a mai apucat să o vadă la examenul de absolvire a facultăţii. S-a stins din viaţă pe 12 decembrie 1983, iar Oana Pellea a fost nevoită să dea examenul la două zile după ce şi-a înmormântat tatăl. “Am fost întrebată atunci de profesoara mea, Sanda Manu, dacă nu vreau să amân examenul. Şi pentru simplul fapt că Amza juca o comedie la Teatrul de Comedie care se numea NicNic şi, în pauza acelui spectacol, a primit un telefon în care i s-a spus că tatăl lui a murit şi el a continuat spectacolul, am răspuns automat: «Nu, nu amân nimic»”, a povestit ea, redând astfel un alt episode despre felul cum tatăl său i-a modelat caracterul. La mulţi ani, Oana Pellea!