Amorul care-a scandalizat vechiul Hollywood: diva care și-a părăsit familia pentru un regizor faimos
Actrița din filmul Casablanca a dat foc Hollywoodului și, de fapt, întregii societăți americane, când și-a părăsit soțul și copilul pentru un regizor italian, în conservatorii ani ’50.
După un deceniu întreg în care a fost considerată una dintre cele mai talentate și mai îndrăgite actrițe din lume, Bergman a iscat cel mai mare scandal al secolului în Cetatea Filmului. Vedeta din Casablanca și-a părăsit familia pentru a se arunca în brațele unui regizor cu vădită sensibilitate pentru sexul frumos și-a făcut un copil din flori. A meritat oare toată rumoarea creată această aventură nimicitoare?
Faimoasa actriță avea deja un Oscar – pentru rolul din Gaslight – și numeroase alte realizări profesionale în ’48, când i-a scris o scrisoare amuzantă regizorului Roberto Rossellini, cel care revoluționase cinematografia italiană după al Doilea Război Mondial: „Dacă ai nevoie de-o actriță suedeză, care știe foarte bine engleza, nu a uitat germana, nu prea se face înțeleasă în franceză și știe să zică doar «Ti amo!» în italiană, pot veni să facem un film împreună”.
Provocare acceptată de Rossellini, care-a și invitat-o pe Ingrid în Italia, pentru a lucra împreună la Stromboli. Atracția dintre actriță și regizor a fost atât de mare, încât cei doi au devenit, la scurt timp, un cuplu. De fapt, la fix nouă luni de când începuseră filmările, a venit pe lume Robin, primul lor copil împreună, care a fost apoi urmat de gemenele Isabella și Ingrid. Abia după ce venise pe lume fiul Bergman-Rossellini, și-au pus și amorezii problema divorțului de soții lor, pentru că erau amândoi căsătoriți cu altcineva. Bergman își luase „Adio!” de la soțul Petter Aron Lindström, un dentist anost, și de la fiica lor, Pia, când a părăsit Suedia natală pentru a-și începe ascensiunea la Hollywood. Familia actriței s-a mutat, ulterior, în SUA, însă asta n-a împiedicat-o pe Ingrid să-și înceapă relația toridă cu marele regizor italian.
„Femeia imorală”, condamnată chiar de către guvernul american
Într-un final, Ingrid și Roberto au reușit să-și anuleze mariajele în Mexic și să-și continue nestingheriți viața împreună. Însă nu fără urmări. Sălile de cinema refuzau să mai distribuie filmele lui Bergman, talk show-urile n-o mai invitau în studiourile TV, iar guvernul american a condamnat și el vehement aventura celor două staruri. Idila lor devenise subiect social și politic îndelung discutat și blamat. Senatul american, înfierbântat de senatorul Edward Jackson din Colorado, care o numea pe Bergman „concubina publică”, a luat în calcul emiterea unor licențe federale pentru actori și regizori. Cu alte cuvinte, îi restricționa pe cei de la Hollywood, pentru ca, Doamne ferește, să nu mai ajungă vreodată să mai calce strâmb. „Din cenușa lui Ingrid Bergman se va naște un Hollywood mai bun!”, a rostit senatorul Jackson de la pupitrul Senatului, în uralele puritanilor. Nici măcar admiratorii filmelor actriței nu erau de acord cu infidelitatea ei strigătoare la cer. Ingrid primea munți întregi de scrisori și telegrame care conțineau amenințări și chiar injurii.
Extremiștii o numeau „prostituată nenorocită” și condamnau atât de vehement gestul ei, încât ajungeau să-i și amenințe viața actriței care se făcea vinovată de un singur lucru – iubea. „Oamenii m-au văzut în Joan of Arc și-au crezut că sunt vreo sfântă. Nu sunt nicio sfântă! Sunt o simplă femeie, un om ca oricare altul!”, a ținut să comenteze și ea scandalul ani mai târziu. La momentul respectiv, nu dădea semne de regret și, într-un final, a denumit întreaga experiență ca fiind „iadul absolut”. Când n-a mai avut posibilitatea de-a lucra la Hollywood, s-a mutat definitiv în Italia cu marea iubire a vieții ei. S-ar fi întors în America doar pentru fiica ei cea mare, Pia, doar că doctorul Lindström, rănit în orgoliul propriu și umilit public, a refuzat sistematic întâlnirea dintre mamă și fiică și-a întârziat divorțul cât de mult a putut.
A urmat o luptă dură pe custodia fetei, lucru care a împiedicat-o pe Ingrid să-și vadă copilul timp de șapte ani. „Femeia imorală” n-avea câștig de cauză la tribunal, după ce se mutase în Italia și fusese exilată din SUA. S-a întors la Hollywood abia în 1957, după ce publicul american a redescoperit-o în Anastasia, un film realizat în Europa. Surprinzător sau nu, scandalul în care era implicată vedeta n-a făcut decât să stârnească interesul maselor în noul ei film, care i-a adus cel de-al doilea Oscar, în 1957. Încă perfect conștientă de sentimentele rănite ale americanilor, Bergman n-a participat la ceremonia de acordare a statuetelor de aur din acel an. „Dragă Ingrid, îți transmitem toată dragostea și admirația noastră”, i-a spus Cary Grant de pe scena Oscarurilor, când a acceptat premiul în numele ei.
Actrița a reușit să cucerească înapoi audiența americană abia după ce-a jucat în Murder on the Orient Express și Cactus Flower. „N-a fost niciodată mulțumită să fie doar mamă și soție. Nu și-a ascuns aventura, nici copilul, nu și-a cerut scuze, iar oamenii n-au putut să suporte așa ceva”, a precizat un apropiat de-ai actriței. Tot în 1957, Ingrid s-a reunit și cu singura persoană care-i lipsea crunt, fiica ei suedeză, Pia Lindström. Și, când lucrurile păreau, în sfârșit, că se reașază pe făgașul normal, mariajul ei cu Rossellini a ajuns la capăt de linie. S-a încheiat la fel de precipitat și de scandalos precum începuse.
Invitat în India pentru a face un documentar, regizorul a revenit la vechile obiceiuri și-a început o relație extraconjugală cu scriitoarea Sonali Senroy Dasgupta. Divorțul Bergman-Rossellini a fost resimțit de starul de cinema ca un pumnal în inimă, însă, ca prin minune, i-a reconfirmat valoarea la Hollywood.
Ingrid Bergman și-a continuat cariera actoricească până când s-a stins din viață, în 1982, iar fosta ei mare iubire a ajuns la altar cu indianca Sonali, cu care a rămas tot restul vieții lui, până în 1977.
Foto: Getty Images, Profimedia
