Cine a fost Hattie McDaniel, Mammy din "Pe aripile vântului", prima afroamericană care a luat Oscarul, dar care s-a luptat toată viaţa cu rasismul de la Hollywood

Retras temporar pentru a fi repus în contextul său istoric şi explicat, deşi nu era nevoie de asta, filmul Pe aripile vântului naşte noi controverse, pe fondul luptei antirasism din America. Discuţiile au readus-o în atenţie pe Hattie McDaniel, femeia care a scris istorie la Hollywood

A fost prima afroamericană care a luat Oscarul - dar, ce-i drept, pentru un rol aşa cum îi rezervaseră producătorii hollywoodieni, de servitoare. Deşi Hattie a avut talentul pentru o variaţie mult mai mare de roluri, de care, însă, nu a avut parte din păcate. Născută în Kansas în 1893, Hattie este imaginea primului triumf antirasist la Hollywood - fiind fiică de sclavi. Primii bani a început să-i câştige chiar cu trupa de vodevil a fraţilor ei. La începutul anilor 1930, Hattie a aterizat într-un Hollywood profund segregaţionist, asemenea restului ţării. În filmele produse în Los Angeles, erau total interzise pe atunci relaţiile de iubire interrasiale - aşa ceva era de neconceput. Iar actorii de culoare nu puteau interpreta personaje principale - boşii studiourilor s-ar fi luat cu mâinile de cap. Cine ar fi plătit bilet ca să vadă un film cu un negru cap de afiş, se întrebau ei. De aici şi porneşte, de altfel, scenariul utopic al miniseriei Hollywood, produse de Netflix, în care acţiunea ne arată un Hollywood al acelor ani aşa cum ar fi putut să fie şi în care Hattie este interpretată de Queen Latifah. 

Acestea fiind spuse, Hattie, care avea şi talent muzical, cânta şi compunea, s-a văzut nevoită să accepte orice personaj disponibil pentru ea, chiar dacă nu era la înălţimea talentului său. Rolul lui Mammy din Pe aripile vântului a fost o şansă incredibilă pentru ea - şi deşi nu era o partitură care să o plaseze deasupra condiţiei sociale percepute atunci în America pentru afroamericani, totuşi Hattie a reuşit să stârnească scandaluri şi contoverse. În Atlanta, patria Ku Klux Klan, Hattie nu a fost invitată la premiera filmului - spre furia protagonistului Clark Gable, care, atunci când a aflat, a ameninţat că nu va participa nici el la eveniment. Tot Hattie, însă, împăciuitoare din fire, a fost cea care l-a liniştit. Presiunile asupra actriţei veneau din toate părţile. Nici cei din comunitatea ei nu erau mai liniştiţi. Câteva organizaţii afroamericane îi reproşau că acceptase un rol de sclavă pe bani de nimic (fiindcă diferenţele salariale faţă de albi erau uriaşe!), presând Hollywoodul să renunţe la rolurile sterotipe. În mijlocul acestor frământări de-o parte şi de alta, Academia Americană de Film a considerat că ar putea să liniştească spiritele şi, în acelaşi timp, să dea dovadă de o viziune deschisă şi modernă, decernându-i lui Hattie Oscarul în februarie 1940 pentru cea mai bună actriţă în rol secundar. Hattie şi-a primit trofeul, dar a avut un discurs care nu puncta nimic din unicitatea momentului, pentru că acesta i-a fost scris de altcineva şi impus... Nici măcar nu a avut dreptul să stea în primele rânduri la ceremonie - acele locuri erau rezervate doar pentru actorii albi, iar Hattie a trebuit să se conformeze. 

Conformându-se, actriţa a reuşit, însă, în continuare să scrie istorie. Cu răbdare, multă înţelepciune şi talent. Ea a fost şi prima afroamericană care a avut propria emisiune radiofonică. Şi a continuat să joace în filme cu distribuţii mari, chiar dacă rolurile ei nu au evoluat pe măsura potenţei sale actoriceşti, rămânând la variaţii pe aceeaşi temă a... servitoarei. Şi deşi nu a avut înfăţişarea unei dive, nu a fost lipsită de bârfe pe seama vieţii ei sentimentale. A fost căsătorită de 4 ori, dar s-a spus că, în realitate, era lesbiană... La al patrulea divorţ, Hattie a suferit un infarct, fiind dusă de urgenţă la spital. Ulterior, i-a fost descoperit un cancer mamar, actriţa decedând doi ani mai târziu, în 1952, la doar 59 de ani, fără să lasă vreo avere în urma sa.