Cristina Bălan şi băieţii ei cu sindrom Down au fost agresaţi în parc. Totul a pornit de la un loc de joacă

Cristina Bălan a fost umilită într-un parc din Capitală. Artista a fost agresată de doi poliţişt locali, dar şi de un paznic după ce copiii săi, ambii cu sindrom Down, au poposit la un loc de joacă şi au vrut să se avânte pe topogane. Întâmplarea trăită i-a lăsat  în lacrimi pe părinţi şi i-a traumatizat pe cei mici.

“Veniserăm şi noi în parc după kinetoterapie. Pentru că insistau copiii, pentru că nu ştiam că sunt închise unele puncte de distracţie. Am ajuns în parc, abia deschisesem portiera maşinii că Toma al nostru era deja la jumătatea parcului, l-am strigat, în fine, după nişte insistente l-am convins să ne aştepte. Ce vreau să zic cu asta, copilul era nerăbdător să ajungă la tobogane.

Am observat că primul loc de joacă cu tobogane era închis, aşa că am mers înspre al doilea. Am lăsat copiii să alerge, normal, eram în parc. Până să ajung eu la al doilea loc cu tobogane, ai mei erau deja suuuuus, sus de tot, se bucurau de joacă. Degeaba au pus autorităţile române o bentiţă albă (hahaha) să semnaleze că e închis acolo; copiii nu s-au simţit intimidaţi şi au trecut pe sub râsul lor de bentiţă şi s-au căţărat imediat pe toate cele. Evident că degeaba le explică mami, cu vocea tot mai departe, că e închis, că nu e voie, că una, că alta.

Sunt un om care respectă legea, sunt un om civilizat şi care respectă oamenii. Dar ce am întâlnit astăzi în acel parc nu sunt oameni, sunt nişte uniforme incapabile să înţeleagă că insignele lor nu le dau dreptul să se poarte că nişte roboţi şi că oamenii au situaţii şi situaţii”, spune Cristina.

Artista dezvăluie cum s-au desfăşurat evenimentele.

1. Imediat ce am fost somată să ies din parc i-am explicat politistei că e vorba de doi copii cu SD şi că e nevoie de răbdare. Mi s-a răspuns că şi ea are copii şi unde mi-e autoritatea de părinte. Poftim??!

2. Nici pe departe nu a dorit tanti poliţista să mă ajute în vreun fel, ci doar să-şi exercite puterea şi autoritatea. I-am tot explicat că nu am cum să părăsesc locul în două minute, la fel ca ceilalţi copii şi părinţi care mai erau pe acolo. Dar ea dorea să mă mişc rapid, să urc eu după copii, să-i trag cu forţa de pe tobogan, eventual.

3. A dorit să mă legitimeze, i-am spus numele şi apoi am fost distrasă (doh!) de copii, să-i conving să coboare de sus. Iar ei se blocaseră un pic, din cauza schimbului de replici dintre mine şi poliţistă.

4. Am plecat fără să-i mai spun nimic, dar m-am trezit cu doi colegi chemaţi de ea să rezolve gravă infracţiune comisă de o mamă cu doi copii speciali.

5. Colegii dumneaei au fost iritaţi că eu vorbesc agresiv (nu am înjurat, nu am jignit cu nimic, dar eram agitată şi vorbeam pe ton răstit), motiv pentru care mi-au cerut să mă legitimez. Nu aveam buletin la mine pentru că ieşirea asta în parc n-a fost planificată, ci a venit la dorinţa copiilor de a se da pe tobogane.

6. Unul dintre indivizi m-a tot hărţuit, m-a luat de braţ să mă ducă la secţie pentru că nu mă legitimez (adică nu voiam să dau data naşterii, că numele mi l-am spus şi chiar l-am rugat să mă caute pe google, că are toate datele necesare).

7. Acelaşi individ în uniformă îmi tot cerea să stau pe loc pentru a mă legitima (le dădusem şi dată naşterii şi pe bunica şi tot), în condiţiile în care începuse să plouă de ceva vreme, iar acum se înteţea. Eu fiind cu doi copii de mână, el trăgea de mine să stau pe loc, eu ţipam la el că duc copiii în măşină. El avea pretenţia să rămân în ploaie, cu doi copii mici, până reuşeşte colegul lui să verifice cine sunt. Lucru care dura de ceva vreme, de parcă mă căuta cu CFR-ul.

Mi s-a părut exagerat, în contextul dat. Şi acum mi se pare. Va daţi seama? Când mă gândesc câţi infractori sunt pe stradă şi îşi rad în barbă, iar noi, cei care mereu respectăm legea, suntem prinşi cu astfel de infracţiuni' şi contravenţii' grave şi organele aplică riguros legea pe noi.