De teamă, MJ leşina sau vomita când tatăl lui se apropia de el. Totul despre abuzul fizic şi emoţional îndurat de Regele Pop în copilărie
“Regele Pop” a fost unul dintre cei mai mari entertaineri din lume, însă, pentru a ajunge la nivelul de succes la care ajunsese, a fost nevoit să facă multe şi dureroase sacrificii.
“Obişnuiam să plâng din cauza singurătăţii. Învăţam şi îmi făceam lecţiile, timp de trei ore, cu un profesor acasă, după care mergeam în studio şi întregistram ore în şir, până venea seara şi era timpul pentru culcare”, îşi aducea aminte MJ. Şi munca asiduă pe care a depus-o Michael încă din primii ani de viaţă n-a fost partea cea mai dureroasă a copilăriei superstarului, ci agresiunile fizice şi psihice îndurate şi lipsa afecţiunii l-au marcat cel mai mult pe regretatul cântăreţ.
“Când eram mic, nu mi s-a permis să mă port ca un copil şi, mai mult de-atât, nu mi s-a permis să fiu iubit. Când voiam să îl îmbrăţişez pe tata, el nu mă îmbrăţişa înapoi. Când mi-era frică să urc pe scenă, el mă forţa să urc şi să îmi fac numărul. Am fost privat complet de copilărie, nu sărbătoaream niciodată Crăciunul sau aniversările noastre. Aveam parte numai de muncă multă, durere şi succes profesional şi material. Dar am plătit pentru acest succes cu vârf şi îndesat. Nu mai pot retrăi niciodată acei ani din viaţa mea, s-au dus…”, a completat creatorul hitului Thriller.
Joe Jackson, tatăl lui Michael, îşi dorea atât de mult ca Jackson 5, trupa din care făcea parte şi MJ, să aibă succes, încât nu ezita să facă tot ce-i stătea în putinţă pentru a obţine ce-şi dorea. Tatăl şi managerul lui Michael îşi bătea copiii dacă cumva aceştia greşeau vreo notă sau vreo mişcare din coregrafia lor.
Tatăl lui Michael folosea cureaua ca să-şi altoiască copiii, dar devenea, de fiecare dată, foarte inventiv când venea vorba să-şi corecteze fizic odraslele, folosind şi alte obiecte pentru a-i disciplina. În asemenea condiţii, Michael ajunsese să se teamă atât de mult de tatăl lui, încât i se făcea, pur şi simplu, rău atunci când se afla în prezenţa lui intimidantă.
Nu de puţine ori MJ vomita sau leşina când tatăl lui se apropia de el. Iar, atunci când dădea de greu, nu-şi putea găsi înţelegerea şi încurajarea la părintele lui. Joe nu-l îmbrăţişa niciodată pe Michael, nu îl alina în niciun fel şi nici nu-i dădea voie să-i spună “tată”, ci doar pe nume, adică “Joseph”. Cât de impersonal şi dureros pentru un copil, nu?
Chiar şi la maturitate îşi păstrase frica de tatăl lui, însă nici măcar atunci n-a îndrăznit să îl confrunte pe părintele mult prea strict şi violent şi să îi ceară socoteală. Totuşi unde se afla mama lui Michael în timpul abuzurilor fizice suportate de copiii ei?
“Ea era tot timpul undeva în spate atunci când el îşi pierdea cumpătul şi încerca să îl tempereze când ne lovea şi ne bătea. Parcă o aud şi acum: <Joe, nu, o să-i omori! Nu, Joe, e prea mult!>, iar el distrugea mobila în tot acest timp”, a ţinut să precizeze regretatul superstar cu câţiva ani buni în urmă.
Atât timp cât Michael şi fraţii lui din trupa Jacksons 5 îşi făceau treaba la cel mai înalt nivel şi aveau succes deplin, lucrurile erau suportabile în faimoasa familie. Însă ameninţările nu luau sfârşit nici atunci: “Dacă cumva ajungeţi să renunţaţi la cântat, aţi terminat-o cu mine! Complet, definitiv!”, le spunea Joe copiilor lui pe un tom tăios. Ce înseamna mai exact asta, nu ştim. Poate renunţa şi el să îi mai reprezinte în vreun fel ca manager. Sau poate îi renega. Ori îşi exprima nemulţumirea la fel de fizic şi de dureros ca-n alte atâtea dăţi…
Cert e că Michael n-a avut o copilărie frumoasă, motiv pentru care – spunea el – căuta, la maturitate, şi compania copiilor şi încerca să retrăiască inocenţa primilor ani de viaţă cu orice ocazie ivită. Şi-a construit Neverland-ul cu grădini zoologice, jocuri, dulciuri la discreţie şi imagini imense cu Peter Pan în încercarea de-a se întoace în timp, în copilărie, şi-a se vindeca de suferinţele fizice şi emoţionale îndurate an după an.
