Ei au fost crescuţi de bunici. Iată cât de dramatică a fost copilăria lor!

Sunt unii dintre cei mai mari actori din lume, însă viaţa lor familială bate orice dramă în care au jucat vreodată. Iată ce start în viaţă dificil au avut aceste staruri hollywoodiene!

Născut în irlanda, Pierce Brosnan nu a avut, din păcate, parte de nişte părinţi responsabili. Tatăl lui, Thomas Brosnan, un tâmplar care de-abia reuşea să supravieţuiască de pe o zi pe alta, şi-a părăsit familia la scurt timp după ce devenise tată. Când Pierce avea numai patru ani, a fost părăsit şi de mama lui, aceasta plecând în Londra pentru a se angaja ca asistentă medicală. Astfel, micuţul Brosnan a fost trimit la bunicii lui, Philip şi Kathleen Smith, pentru a locui cu ei. Iar, după ce bunicii lui au murit, Pierce a fost luat în grijă de alţi membrii ai familiei, o mătuşă şi apoi un unchi, după care a ajuns chiar la orfelinat.

“N-am avut o copilărie prea fericită”, mărturiseşte Brosnan. “Nu l-am cunoscut niciodată pe tata. A plecat de acasă când eram bebeluş, iar eu am rămas în grija mamei şi a bunicilor mei. Mama a suferit enorm după ce fusese părăsită de soţul ei. A fost foarte curajoasă totuşi. Şi-a propus să devină asistentă medicală şi să-şi schimbe viaţa complet. Voia o viaţă mai bună pentru ea şi pentru mine. Mama venea acasă o dată sau, cel mult, de două ori pe an”, conchide acesta cu mare tristeţe în voce.

Drama familială prin care a trecut Jack Nicholson este chiar şi mai impresionantă decât cea a lui Pierce Brosnan. El a fost crescut de bunicii săi, însă o mare minciună, plămădită bine de tot în familie, i-a fost servită băieţelului încă din primii lui ani din viaţă. Iar viitorul star hollywoodian a aflat adevărul abia la maturitate, în 1974, când revista Time a descoperit nişte informaţii incredibile despre familia sa şi i le-a transmis actorului. În ce consta mai exact minciuna?

Bunicii i-au spus acestuia că ei erau părinţii lui, iar cea pe care el a numit-o sora lui, pe parcusul întregii lui copilării, era, de fapt, mama lui, care s-a temut să-i spună vreodată că l-a adus pe lume la o vârstă foarte fragedă, adică la 17 ani. Mama lui Jack, June Frances Nicholson era o showgirl, care s-a măritat cu un showman italian, pe nume Donald Furcillo, în 1936, fără să aibă nici cea mai mică idee că omul era deja însurat. Dar cine a fost tatăl lui Jack Nicholson? Identitatea lui rămâne un mister. De fapt, nici măcar cea care s-a dovedit ulterior că era mama lui nu ştia cine era tatăl copilului ei.

În 1974, atunci când Jack a aflat adevărul de la cei care lucrau pentru revista Time, atât mama lui adevărată, cât şi bunica lui nu mai erau în viaţă, ele murind în 1963 şi, respectiv, 1970. Cum a reacţionat, totuşi, starul hollywoodian la aflarea adevărului? “A fost un moment destul de dramatic din viaţa mea, dar nu l-aş numi tocmai traumatizant. Şi asta pentru că aveam deja o bază psihologică destul de sănătoasă.”

La prima aruncătură de ochi, primii ani din viaţa lui Al Pacino nu par atât de dramatici, însă nici floare la ureche nu s-au dovedit a fi. Născut în New York, din părinţi de origine italiană, Salvatore şi Rose Pacino, Al a rămas în grija mamei lui de la vârsta de doi ani, când s-a pronunţat divorţul părinţilor lui. Copleşită de responsabilităţi, însă, Rose a cerut ajutorul părinţilor ei, Kate şi James Gerardi, nişte imigranţi din Sicilia, pentru a-l creşte pe fiul ei.

Totul pare bun şi frumos, însă n-a fost chiar aşa. Crescând în Bronx, Al a dobândit, an de an, mecanismele de supravieţuire pe străzile dintr-un cartier destul de defăimat. Cunoscut de prietenii lui drept Sonny, Pacino a început să bea şi să fumeze de la vârsta de 9 ani, iar, la 13 ani, deja folosea marijuana fără nicio ezitare.

După ce şi-a văzut distrus visul de-a deveni jucător de baseball, Al şi-a dorit să-şi încerce norocul în actorie. Însă mama lui n-a fost de acord. Tânărul rebel s-a văzut nevoit să plece de acasă pentru a face ce considera că-i era menit să facă cu viaţa lui. Inutil să mai spun că a urmat o perioadă cruntă pentru viitorul actor de primă mână. Pentru a se întreţine, a trudit ca om de seviciu, a dormit pe străzi sau prin sălile de teatru ori acasă la prieteni. Însă lovitura cea mai mare a primit-o la 22 de ani.

În 1962, mama lui a murit la numai 43 de ani. La numai un an distanţă, bunicul lui, James Gerardi, a trecut şi el în nefiinţă. Iar Al a fost lovit din plin de aceste pierderi incomensurabile. “A fost cea mai întunecată perioadă din viaţa mea. Aveam 22 de ani şi doi dintre cei mai importanţi oameni din viaţa mea muriseră, iar acest lucru m-a debusolat complet”, a ţinut Al Pacino să precizeze la câţiva ani buni distanţă de aceste evenimente.