Noi teorii explozive: Cine-a omorât-o pe Marilyn Monroe?

La 52 de ani distanţă de una dintre cele mai controversate şi suspecte morţi din lumea showbizului american, cea mai recentă in­vestigaţie realizată de publicaţia „National Enquirer“ aduce noi dovezi că Marilyn Monroe a fost omo­râtă. Nu vă grăbiţi să ridicaţi din sprâncene à la teoria conspiraţiei

La 52 de ani distanţă de una dintre cele mai controversate şi suspecte morţi din lumea showbizului american, cea mai recentă in­vestigaţie realizată de publicaţia „National Enquirer“ aduce noi dovezi că Marilyn Monroe a fost omo­râtă. Nu vă grăbiţi să ridicaţi din sprâncene à la teoria conspiraţiei, multe dintre cele mai copleşi­toare dovezi sunt scrise negru pe alb pe hârtii ofi­ciale, în timp ce altele au fost, pare-se, distruse de mâini pătate de sânge. Vorbim de dovada supre­mă – şi presupusul mobil al crimei, a cărei sursă a fost chiar sex-simbolul decedat înainte de vreme: jurnalul intim al lui Marilyn. Ei bine, da, legen­dara actriţă ştia prea multe secrete tulburătoare despre prea mulţi oameni puternici şi periculoşi şi mai avea şi „prostul“ obicei de a le nota pe hârtie, într-un jurnal incendiar.

Preşedintele John F. Kennedy, fratele acestu­ia, procurorul general Robert Kennedy, temutul cap mafiot Sam „Momo“ Giancana, Frank Sinatra şi prietenii săi dubioşi şi alte nume mari de la Hol­lywood aveau de ce să devină nervoşi dacă cineva punea mâna pe micuţul carnet de notiţe al divei. Până la urmă, „blonda prostuţă“ ştia foarte bine cât cântăreau frânturile de conversaţii pe care le auzea în timpul petrecerilor sau chiar orgiilor în compania acestor nume mari şi de ce era bine să le noteze, pentru posteritate. Un jurnal „nuclear“, pe care mulţi l-ar fi făcut scrum.

Biograful Darwin Porter, unul dintre confiden­ţii divei decedate la doar 36 de ani, susţine că „Gi­ancana avea motiv s-o omoare. Ea putea să-i dea în vileag afacerile ilegale“. Mai ales pe cele din in­teriorul Cetăţii Filmului, acolo unde clanul mafiot opera activităţi de cămătărie şi jocuri de noroc. Ca să nu mai vorbim de mult discutatele legături ale mafiei cu „amicul“ Frank Sinatra, despre care Monroe sigur ştia multe.

Varianta Sam Giancana este susţinută de de­tectivul particular de la Hollywood, Milo Speri­glio, care susţine că mafiotul a comandat moartea actriţei, ca un favor personal pentru o altă căpe­tenie de clan, tăticul Joe Kennedy. Ei bine, da, s-a tot speculat că între familia prezidenţială şi Mafie au existat nişte legături total nepotrivite. Şi cum cei doi politicieni cuceritori, JFK şi Bobby, aveau cel mai mult de pierdut dacă Marilyn şi-ar fi des­chis… jurnalul, căci amândoi şi-au făcut de cap cu ea, favorul ar fi fost unul deosebit.

Jeanne Carmen, care i-a fost o perioadă colegă de cameră lui Marilyn, a dat odată o declaraţie interesantă legată de perioada în care blonda se iubea cu Bobby: în timp ce-o aştepta pe MM să se îmbrace, RFK a văzut o cărţulie cu coperţi roşii pe măsuţa de cafea şi, după ce a răsfoit-o, s-a schim­bat la faţă. „Când s-a întors Marilyn, el a între­bat-o: «Ce e asta?» Ea a răspuns: «Jurnalul meu». Atunci, el i-a spus: «Distruge-l!»“, avea să dezvă­luie Carmen, mărturisire preluată în investigaţia „National Enquirer“. În acel moment, actriţa i-ar fi mărturisit amantului său că acel jurnal este poliţa ei de asigurare. O poliţă pe care Marilyn a încer­cat să o încaseze cu câteva săptămâni înainte ca ea să moară, atunci când Bobby a vrut să-i dea papucii. O despărţire pe care diva n-avea de gând s-o accepte cu mâinile-n sân, căci Monroe l-ar fi ameninţat pe procurorul general, şi însurat pe deasupra, că va ţine o con­ferinţă de presă în care va spune totul despre povestea lor. Avea şi dovezi! Notiţele din jurnal, acolo unde erau consemnate toate întâlniri­le lor romantice, fotografii compromiţătoare şi înregis­trări audio ale unor partide fierbinţi de amor cu ambii fraţi Kennedy.

Ar fi fost ultima picătură în paharul plin cu secrete ruşinoase ale fraţilor Kennedy. Hotărârea aces­tora, dacă e să luăm în calcul aceste mărturii, ar fi fost una evidentă: jucăria Marilyn, cu tot cu căr­ticica ei nesuferită, trebuia să dispară. Şi au dispă­rut. Jack Clemmons, primul poliţist care a ajuns acasă la Marilyn, pe 5 august, puţin după ora 4:30 a.m., îşi amintea că, spre deosebire de alte victime ale supradozelor de barbiturice, în cazul lui MM ceva era putred. „Mi se părea că eram la locul unei crime. Corpul ei a fost aranjat cu grijă de cineva. Era evident că totul era regizat. Picioarele ei erau aşezate perfect, ca şi cum se pregătea să pozeze nud, pentru un calendar.“

Ce s-a întâmplat în ziua fatală?

Jurnaliştii Jay Margolis şi Richard Buskin, în car­tea lor de succes „The Murder of Marilyn Monroe: Case Closed“, susţin că RFK, însoţit de doi poliţişti din Los Angeles, a intrat în locuinţa lui Marilyn cu puţin timp înainte de ora 22, pe 4 august 1962. Căutau, evident, jurnalul ei. După ce i-au ordonat menajerei actriţei, Eunice Murray, să plece, poli­ţiştii au început să caute manuscrisul, fără să se sinchisească că MM era de faţă. Când blonda a început să se agite şi să ţipe, Bobby, susţin aceiaşi autori, a încercat s-o liniştească, astupându-i faţa cu o pernă, cerându-le complicilor săi să-i injecte­ze ceva s-o calmeze. Cum injecţia n-a avut efect, RFK le-ar fi recomandat poliţiştilor să-i facă divei una dintre clismele ei zilnice, numai că, în cazul de faţă, aceştia au folosit o doză fatală de sedative.

Din volumul citat mai sus aflăm că bărbaţii au părăsit locul crimei fără jurnal (cu toate acestea, în cartea respectivă se presupune că Marilyn n-ar fi murit şi că o altă persoană i-ar fi dat lovitura fatală), pentru ca actorul şi cumnatul lui Robert, Peter Lawford, căsătorit cu Patricia Kennedy, să sosească mai târziu pentru a „peria“ scena şi pen­tru a o face să arate ca o sinucidere. Dar şi pentru a-l ajuta pe procurorul general să-şi piardă urma, facilitându-i acestuia accesul la un elicopter care să-l ducă la San Francisco. În biografia lui Mari­lyn scrisă de jurnalistul Randy Taraborrelli, Peter Lawford face o mărturisire interesantă: „Da, cred că în ziua aceea era obsedată de Bobby. Nu ştiu de ce. Din una a dat în alta, o obsesie a provocat altă obsesie până când, după părerea mea, s-a afundat într-o melancolie profundă pentru fraţii Kenne­dy“. Şi periculoasă, am adăuga noi.

Ce s-a întâmplat, însă, cu mult căutatul jurnal? Tot autorii Jay Margolis şi Richard Buskin susţin că acesta a fost găsit de echipa medicului legist şi că doctorul Lionel Grandison, cel care a semnat cer­tificatul de deces al actriţei, a confirmat că a primit jurnalul. Cu toate acestea, în cartea sa, „Amintirile unui medic legist: Cazul Marilyn Monroe“, acesta susţine că jurnalul a dispărut, în mod misterios, a doua zi! Nimeni nu ştie, nici în ziua de azi, ce s-a ales de acest carneţel roşu. Rămân însă ipotezele: ba c-ar fi ajuns la fraţii Kennedy, care au avut grijă să-l distrugă, ba la capii mafioţi, care l-au folosit ca instrument de şantaj, sau chiar în mâinile şi mai pricepute ale temutului şef FBI, J. Edgar Hoover. Cert este că, în mod oficial, Marilyn Monroe şi-a găsit sfârşitul pe 5 august 1962. O întrebare, însă, rămâne: a murit sau a fost omorâtă?

Ce ştia Marilyn?

Multe. Şi vorbea prea mult pentru binele ei. Este vorba despre nişte înregistrări pe care le făcea pentru şedinţele de terapie cu psihiatrul Ralph Greenson (despre care se zvoneşte că ar fi fost şi amantul divei) şi-n care au scăpat amănunte incendiare despre partidele de amor în compania unor nume mari de la Hollywood şi nu numai. Aşa ne-a fost dat să aflăm că Monroe ar fi jucat şi-n echipa adversă, iubindu-se cu o altă „sirenă“, Joan Crawford, că actriţa Mae West i-ar fi recomandat o clismă şi un orgasm zilnic, pentru prelungirea vieţii, şi că (deşi ne îndoim!) fostul ei soţ, Joe DiMaggio (foto jos), a fost iubirea vieţii ei. Aceste înregistrări audio au fost ţinute secrete timp de 43 de ani, înainte ca fostul procuror adjunct din Los Angeles John Miner (decedat în 2011 şi convins că MM nu s-a sinucis), care a fost de faţă la autopsia vedetei, să dezvăluie ce conţin ele. Nu puteau lipsi din aceste mărturii audio descoperite de Miner numele fraţilor Kennedy. Despre mezinul Bobby, blonda spunea că acesta avea nevoie să se îndrăgostească, pentru a justifica remuşcarea simţită din cauză că-şi înşela soţia, pe Ethel. „Bobby nu mai făcea sex de calitate cu soţia lui de mult timp“, ar fi declarat Marilyn, care, conform acestor înregistrări, ar fi fost ea cea care a pus punct aventurii cu RFK. Cât despre relaţia cu celălalt frate Kennedy, cel mai mare în funcţie, sex-simbolul spunea că se simţea ca un soldat care îşi făcea datoria pentru comandantul lui. „Când spunea «Fă asta!», tu făceai asta. «Fă aia!» Tu făceai aia“.

Foto: Guliver/Getty Images/Rex Features, Photoland/Caters Images/Corbis Images