Ana Barbu și lupta ei cu depresia postnatală: “De un an și jumătate, ajut mamele să-și găsească somnul”
Ne-am reîntâlnit cu frumoasa Ana și cu drăgălașa ei fetiță, Lara, într-un cadru rural care te încurajează să te oprești din alergare și să admiri frumusețea lucrurilor simple.
Atunci când am făcut primul nostru interviu cu Ana, după ce fosta prezentatoare de la Digi24 născuse o fetiță, Lara Amelie era un bebeluș, iar mama ei încerca să-și revină după sarcină. În primul rând emoțional, deși despre bătăliile ei de atunci și depresia post partum de care a suferit timp de doi ani am povestit în detaliu la a doua noastră întâlnire, trei ani mai târziu. Viața fostei vedete TV s-a schimbat în bine în acest răstimp, iar din suferința care i-a guvernat existența odată cu instalarea depresiei s-a născut un scop al vieții ei: ajutorul oferit mamelor care trec prin aceleași stări. Cu voință și cu ajutorul soțului ei, Alex, Ana și-a revenit, a renunțat la televiziune și s-a dedicat celui de-al doilea ei... copil: un concept de consultanță în somnul copiilor, @dormipuiuledormi. Da, Ana care prezenta informațiile meteo te poate consilia, acum, despre cum să-ți ajuți bebelușul să doarmă, iar tu să-ți recâștigi, la rândul tău, somnul.
Ultima dată când ne-am întâlnit știu că tocmai îți dăduseși demisia de la Știri pentru că programul de la job îți dădea viața peste cap, tu fiind atunci proaspătă mamă. Ce s-a întâmplat în acest răstimp? Te-ai reinventat profesional...
Ana Barbu Da, din păcate privarea de somn a fost catalizatorul întregului haos din viața mea: Lara nu dormea nopțile și eu nu mă puteam concentra la nimic pe atunci. În același timp, am realizat că aș vrea să petrec mai mult timp cu ea și că nu pot să îmi împart concentrarea între un job și un copil - care totuși este o imensă responsabilitate, așa că am luat o pauză și am intrat într-un concediu de maternitate timp de un an. Eu, inițial, am reînceput munca când Lara avea doar 4 luni. La nici două săptămâni după începerea lucrului, s-a declarat stare de urgență din cauza pandemiei, totul s-a închis și am lucrat online timp de șapte luni. Apoi oboseala m-a ajuns din urmă și am fost de comun acord cu angajatorul meu de la Aleph News să sistăm contractul, iar timp de un an a fost dedicată trup și suflet fetiței mele.
Acum, câți ani are Lara?
Ana Barbu Acum, Lara are trei ani și jumătate, va împlini 4 la sfârșitul lunii octombrie. După ce am renunțat la televiziune, mi-am luat certificarea de consultant în somnul copiilor cu vârste între 0 și 6 ani. Timp de patru luni, am urmat cursuri online intensive, cu o bibliografie pe măsură, la Institute of Pediatric Sleep and Parenting. Povestea asta cu somnul a început, de fapt, cu nesomnul meu. Lara nu dormea, iar eu am crezut că totul vine intuitiv și natural, fiziologic: copilul va dormi cândva. Se pare că nu a fost așa, lucrurile au fost extrem de complicate, așa că am apelat la un consultant de somn din America care mi-a schimbat pur și simplu viața în bine. În două zile, copilul meu a început să doarmă. Am început să promovez pe pagina mea de Instagram toată povestea aceasta cu consultantul și ce abordări am folosit, iar mamele, bineînțeles, s-au înghesuit să-mi scrie disperate, pentru că problema aceasta este generică și colectivă. Asta m-a determinat să trec la următorul nivel și mi-am luat și eu certificarea de consultant în somnul copiilor, în 2021. Evident că un astfel de consultant poate deveni doar o mamă care a trecut prin toate problemele de genul ăsta. Așadar, de mai bine de un an și jumătate sunt consultant atestat la acest institut și am ajutat în jur de 1.000 de familii să-și găsească somnul.
Cum le dai mamelor acest ajutor, mai exact?
Ana Barbu Țin workshopuri online, consultații 1 la 1, seminarii și ofer și pachete-suport pentru cine le solicită. Mă declar satisfăcută cu jobul ăsta, îmi provoacă o foarte mare satisfacție. Noi suntem puțin în urmă cu informațiile și zic asta fără să arunc cu pietre în nimeni. Pediatrii de la noi au informații limitate în ceea ce privește somnul copiilor. La noi, dacă te duci la un medic pediatru și îi spui că copilul tău se trezește de multe ori pe noapte o să-ți spună că e normal, așa am fost și noi și așa se întâmplă cu generații întregi de copii. Cumva, privarea de somn la noi este o normalitate, iar mamele ajung să își accepte statutul de mamă zombie. Știi că privarea de somn se folosea în unele țări ca formă de tortură?
"Pur și simplu nu am fost funcțională timp de doi ani"
Probabil că, pe tine, oboseala nopților nedormite te-a destabilizat foarte tare dacă ai recurs la pasul ăsta...
Ana Barbu Da, eu m-am trezit într-o depresie post partum care a durat doi ani și, în tot acest timp, nu pot să zic că m-am conectat prea tare cu copilul. Depresia post-partum este una destul de puternică, se poate instala și la șase luni sau la un an după naștere și este destul de severă. Eu am avut atacuri de panică, a fost nevoie de medicamentație, iar privarea de somn mi-a amplificat aceste stări. La trei luni de zile după ce am reușit să funcționez cu 8- 9 ore de somn, ca un om normal, mi-am revenit și nu am mai luat nicio pastilă de anxietate. Mai am ceva atacuri de panică, dar foarte rare și nu cu aceeași intensitate, poate două pe an sau ceva de genul ăsta, dar nimic notabil. Atunci pur și simplu nu am fost funcțională timp de doi ani.
Bănuiesc că și soțului tău i-a fost greu în condițiile astea, și cu copil mic acasă, și cu tine care treceai prin astfel de stări...
Ana Barbu El nu s-a confruntat niciodată cu așa ceva. Un om care nu trece prin astfel de lucruri nu poate să le înțeleagă în totalitate, dar el a încercat pe cât posibil să fie aproape de mine. E greu să trăiești cu un om care simte încontinuu că moare la fiecare pas și în fiecare secundă are impresia că face a AVC sau infarct. La mine era o luptă constantă de supraviețuire, îmi luam tensiunea în fiecare zi de zece ori... Eram un om cu care nu te puteai înțelege, dar el a avut încredere că o să fie bine, îmi spuneam mereu că o să mă simt mai bine, să-mi dau puțin timp. S-a trezit într-o mare de responsabilități și cumva încerca să evadeze după birou, să se ducă la sală, să facă puțin sport, sau să meargă la box, încerca să-și consume cumva energia. Simțeam că e deja mult prea mult și pentru el. Dar depresia și anxietatea sunt afecțiuni, așa că trebuie tratate cu timp, răbdare, sport, medicamentație când este cazul, și pot dura ani întregi.
Acum, că ești bine, și relația voastră e mai bine, corect?
Ana Barbu Da, este mult mai așezată. Am avut provocări, ca orice cuplu, și bineînțeles că sunt multe certuri din cauza copilului chiar dacă tragem la aceeași căruță și avem aceleași principii și moduri de a vedea lucrurile. În momentul în care apar copiii, evident că toată energia și prioritățile gravitează în jurul lui, dar apar și certuri. Cine zice că nu s-a certat niciodată din cauza copilului minte. Am învățat în ultimii ani că un cuplu, dacă nu este sudat, se poate despărți atunci când apare copilul. Problema noastră, în esență, este că noi am început să ne cunoaștem odată cu apariția copilului, dar am reușit să depășim acest obstacol. Și toate temerile mele, sarcina și depresia post-partum s-au suprapus pe un teren destul de infertil, pentru că tot atunci am început și să ne cunoaștem mai bine eu și partenerul meu. Dar am reușit să o ducem la capăt și cred acum că suntem făcuți unul pentru celălalt. Deși niciodată nu poți spune niciodată și, așa cum i-am zis și soțului, dacă odată te vei îndrăgosti de vecina de la etajul trei, eu nu pot să te urăsc. Oamenii se pot îndrăgosti de altcineva și după 15 ani de căsătorie. Eu văd lucrurile destul de relaxat. Iubirea condiționată este doar între părinte și copil, nu și între parteneri. Pe partener îl iubești pentru anumite condiții. Eu am o mentalitate foarte deschisă, dar asta nu înseamnă că eu și soțul meu întâmpinăm probleme, a nu se înțelege asta.
Altfel, Lara, în afară de faptul că este o fetiță adorabilă, cum este ca fire?
Destul de energică, ne seamănă din punctul ăsta de vedere, dar și destul de matură emoțional. Are inteligență emoțională și asta mi-am dorit mereu pentru copilul meu. Mie asta mi-a lipsit în familie. Nu mi-au lipsit dragostea și atenția mamei, ci doar că m-am simțit nevăzută în relația cu părinții mei. Au fost destul de autoritari. Dar acum totul gravitează nu în jurul gospodăriei perfecte, ca odinioară, ci se pune mai mult focus pe bunăstarea psihică a mamei.
Apropo de bunăstarea psihică, tu mai merge la terapie?
Ana Barbu Da, merg și sunt mulțumită. Deja încerc să-mi înțeleg mai bine trecutul, reacțiile și să le gestionez mai bine. Acum, sunt în curs să mă înscriu și la facultatea de psihologie pediatrică. Aș vrea să trec la etapa următoare, căci și acum munca mea este foarte mult psihologică. Le ajut pe mamele cu care lucrez și din punct de vedere emoțional.
Deci televiziunea rămâne în trecut.
Ana Barbu Televiziunea rămâne portița mea de suflet. Dacă mi se vor propune proiecte interesante, da. Dar așa, angajată pe un post anume, să mă întorc la a prezenta meteo sau sport sau știri, nu, sub nicio formă. Antreprenoriatul mi-a oferit foarte multă libertate, am avut și noroc, am și muncit mult, dar este un pașaport către libertate, chiar și financiară, și nu m-aș mai întoarce pe un job de la 9 la 5.
Vorbești foarte mult de mame, de rolul de mamă. Ai lăsat deoparte femeia și soția? Soțul îți reproșează ceva în sensul ăsta?
Ana Barbu Să știi că n-am lăsat femeia deoparte. De altfel, chiar în iunie, după ziua mea, vom merge în vacanță în Italia doar noi doi. Încerc să echilibrez balanța, pentru că știu ce se întâmplă atunci când ești doar mamă. Te pierzi pe tine foarte mult. M-am pierdut de câteva ori și mi-am dat seama că tot mie nu mi-a fost bine. Ajungi să fii mai irascibilă cu toate provocările de zi de zi. Așa că am încercat să nu o uit nici pe femeia Ana.
Foto: Sorin Stana
Make-up MARIA MARINCIU, vestimentație MUZE CONCEPT, ZARA, MON PETIT OFFICIEL, Mulțumim GRĂDINA SITARU/STR. MARE NR. 34, SAT SITARU și Teepeeparty.ro pentru decor
