Anca Sînă Serea, primele poze cu Moise. „La 20 de ani, nici nu visam că o să am cinci copii“

Vedeta de 35 de ani ni l-a prezentat, în exclusivitate, pe cel de-al cincilea ei născut, micuţul Moise Petru

Când o văd înconjurată de cei cinci copii atât de reuşiţi ai ei, parcă văd o ilustrată dintr-o poveste Disney, cea cu Albă-ca-Zăpada. Ea, tânără, fru­moasă şi neobosită, în mijlocul celor mici. Am cu­noscut-o când tocmai ce-l adusese pe lume pe pri­mul ei fiu şi-al soţului Adi Sînă, Noah, ajuns acum la patru ani, fiind deja mama a doi copii dintr-o relaţie anterioară, David (14) şi Sarah (9). Nu ne gândeam, pe-atunci, că după Noah vor mai veni alţi doi frăţiori, Ava, de aproape trei ani, şi cel mai recent, mezinul Moise, de trei luni. Anca ne „avertiza“, acum patru ani, că-şi doreşte o casă plină de copii şi iată că s-a ţinut de cuvânt! Mai este loc şi pentru al şaselea sau chiar al şapte­lea prichindel? Doar timpul ne va răspunde.

Anca şi mezinul Moise

De la stânga la dreapta: Noah, David, Ava, Anca, Moise şi Sarah

Anca, ne vedem din nou, iar tu ai un copil în plus. Cum a fost această a cincea experienţă, această a cincea naştere faţă de precedentele? A fost, într-un fel, diferită?

Anca Sarcina în sine nu a fost una complica­tă, ca de fiecare dată. Cea mai delicată sarcină a fost prima, atunci când am fost însărcinată cu David. Deşi eram foarte tânără, la 22 de ani, şi aveam avantajul vârstei, am avut multe greţuri, până la vreo şase luni n-am putut să mănânc mai nimic. A fost mai dificil. Cu Moise a fost mai uşor, cu momente până la urmă normale pentru o femeie însărcinată: tensiune mărită sau scăzută, oboseală mai accentuată în ultime­le săptămâni, lipsa somnului. Însă acestea nu sunt lucruri de care să te plângi. Dar naşterea a fost una destul de dificilă – şi nu mă aşteptam la asta, pentru că, din păcate, a trebuit s-o pro­vocăm, căci s-a depăşit termenul de 42 de săp­tămâni. Îmi asumam un risc foarte mare dacă nu făceam asta. Travaliul a fost uşor, în primele ore, dar ultimele momente au fost foarte dure­roase. Nu mă aşteptam să fie atât de intense la a cincea naştere. Dar mi-am revenit spectaculos şi n-am suferit deloc după naşterea lui Moise. A meritat, căci copiii sunt, din punctul meu de vedere, cea mai mare realizare a unei femei.

Trebuie să ai o capacitate de organizare foarte mare pentru a fi atentă la grijile lor, având în vedere că doi sunt mari, doi mici şi plini de energie şi unul bebeluş.

Cu răbdare şi un program bine stabilit reu­şeşti. Din afară, poate părea foarte dificil, dar când sunt copiii tăi nu ai cum să nu-i iubeşti, este un fel de complicat frumos. Pe noi ne aju­tă foarte mult şi mama mea, dar în primul rând ne ajută ei, căci sunt copii buni şi dacă îi rugăm ceva şi le solicităm ajutorul, sunt foarte înţelegă­tori. De exemplu, Sarah chiar şi-a asumat un fel de rol de mămică a lui Moise şi-a Avei, e foarte atentă cu ei. David e cu treaba lui, că este mare, are 14 ani şi e deja adolescent. Dar nu-i forţez să facă nimic din ce nu le place şi nu simt. Iar eu mă trezesc foarte devreme şi mă culc foarte târziu pentru a ţine pasul cu ei.

Câţi copii, atâtea caractere. Cum i-ai descrie pe cei cinci copii ai tăi în câteva cuvinte?

David este un copil foarte inteligent, chiar i s-a făcut de curând un test de inteligenţă la şcoală şi i-a ieşit coeficientul foarte mare pentru vârsta lui. E inventiv, e încăpăţânat, că e Berbec, şi e un copil foarte descurcăreţ. Sarah e Leoaică, e foarte puternică şi hotărâtă tot timpul, e artis­tă, boemă. Face balet şi echitaţie şi îi plac anima­lele foarte mult. Noah e mereu cu zâmbetul pe buze şi e şi el un pic încăpăţânat şi foarte alintat. Cred că de mine, în primul rând. A început să studieze pianul şi e foarte serios când merge la aceste ore. Ava e foarte descurcăreaţă, vorbeşte perfect, deşi are doar doi ani şi jumătate. Toată lumea zice că are vreo patru sau chiar cinci. E foarte sociabilă şi-şi face prieteni repede. E un copil inventiv. Există mici conflicte între ea şi Noah pentru că vor mereu acelaşi lucru, în ace­laşi timp. Iar Moise este cel mai cuminte bebeluş de pe pământ. Râde tot timpul, îl ador.

Sarah, Moise şi Anca

Trei fete şi un băiat răsfăţat

Şi te opreşti aici? Moise e ultimul copil?

Nu am spus că va fi ultimul. Pentru moment, aş putea spune asta, dar nu ştiu pe viitor.

Cine i-a ales acest nume? Trebuie să recunoaştem că este un nume neobişnuit.

Eu i-am ales numele. N-aveam nici cea mai vagă idee că acesta va fi numele lui. Voiam ini­ţial să-l cheme Aaron sau Adam. Dar în iarnă, când am plecat în vacanţă la schi cu copiii şi cu Adi, m-am trezit într-o noapte, pe la şase di­mineaţa, dintr-un vis foarte frumos. Vorbeam cu un copilaş, îi cântam, mă plimbam cu el şi-i spuneam Moise. L-am trezit pe Adi şi i-am spus: „Ştiu cum o să-l cheme! Moise!“. El, prima dată, mi-a răspuns: „Doamne, cum să-l cheme Moise? Nu mi-ai spus niciodată că vrei să-l cheme aşa“. I-am spus că l-am visat că vorbea cu mine şi că sunt sigură că va fi un băieţel liniştit şi calm. Vi­sul părea foarte real. Acum, chiar îmi scriu nişte preoţi că se roagă pentru noi şi că e bine că l-am botezat aşa, pentru că sigur acel vis a fost cu un scop. Acum, scopul nu contează, eu mă bucur că este un copil sănătos şi bun.

Dar cum de ai ales doar nume cu conotaţie biblică pentru copiii tăi? A fost ceva căutat?

Cred că toată lumea ştie cine au fost Moise, David sau Noe. E ca o recunoştinţă a mea pen­tru tot ce mi-a trimis Dumnezeu în viaţa asta. E recunoştinţa noastră, ca familie, că suntem sănătoşi, că ne bucurăm unul de celălalt.

E o alegere derivată din credinţă.

Da, sigur, cred că este mai mult decât evident acest lucru. Deşi oamenii au spus că poate că fac parte din nu ştiu ce cult. Nu sunt în niciun cult. Sunt creştină. Nu pot să spun că sunt o persoană foarte credincioasă. Sunt pentru mine şi pentru sufletul meu şi cu ceilalţi, pentru că vreau să fac numai bine. Credinţa pentru noi nu este să ţinem de ritualurile bisericeşti. Atâta timp cât facem lu­cruri bune, nu vorbim urât, nu invidiem pe ni­meni, nu avem răutăţi şi încercăm să trăim în li­nişte şi pace, asta contează cel mai mult. Iar copiii sunt un miracol pentru mine. Când aveam 20 de ani, nici nu visam că o să am vreodată cinci co­pii. Chiar n-aş avea cum să nu fiu recunoscătoare pentru tot ceea ce mi se întâmplă în fiecare zi.

Spuneai că te mai ajută şi mama ta cu cei cinci copii. Vă descurcaţi doar tu şi ea?

Da, şi mai este o doamnă, omul bun la toate, care ne mai ajută. Suntem, practic, trei femei cu cinci copii. Dânsa nu stă în permanenţă cu noi, dar ne ajută foarte mult. Ne descurcăm. Obosea­la se diminuează şi cele mai frumoase momente pentru mine, chiar dacă am avut o zi grea sau neplăcută, sunt când intru în casă şi îi aud cum strigă şi aleargă pe scări. E cel mai frumos tablou pentru o mamă.

Soţul tău, ca orice tată, bănuiesc că este mai detaşat de toate aceste responsabilităţi legate de îngrijirea copiilor.

Da, el mai ajută la schimbat scutece şi la făcut băiţă, dar e, mai presus de toate, omul care aduce banii în casă pentru familie, plăteşte facturile etc. Avem cumva joburile împărţite, dar mă ajută şi la activităţile copiilor. Când este în ţară, petrece cât se poate de mult timp cu băieţii, mai ales. Şi nici eu nu l-am responsabilizat foarte tare pentru că mă descurc, deocamdată, aşa. El chiar insistă să luăm o bonă pentru Moise, dar eu am zis că nu este cazul, deocamdată.

S-au format mici echipe între fraţi sau anumiţi fraţi s-au ataşat în special unii de alţii?

Da, echipele, ca să zic aşa, sunt formate din Noah cu David şi Sarah cu Ava. Şi Moise e al tuturor.

Sarah tocmai ce a împlinit 9 ani

David s-a schimbat mult. A crescut foarte înalt, are 1,90 m. Face vreun sport care să-l ajute să se dezvolte atât de mult?

David îmi seamănă şi mie, seamănă şi cu tatăl lui. Aşa este structura lui, nu s-a dezvoltat de la vreun sport. Oricum, toţi copiii mei sunt înăltuţi.

A fost remarcat de vreo agenţie de modele? Ceva discuţii despre o carieră în domeniu?

Nu, n-a fost cazul, deocamdată. Adi se gândeş­te, însă, să-l managerieze şi să-i facă nişte poze, dar suntem la nivel de discuţii. El trebuie să de­cidă dacă vrea sau nu. Cumva, pare că-l tentează, dar nu ştim exact. Iar eu nu l-aş forţa niciodată să facă ceva ce nu-şi doreşte.

Cine este cel mai energic copil şi cine cel mai liniştit?

Cel mai liniştit cred că este Moise, iar cei mai energici, Noah şi Ava. Dar toţi sunt nişte copii foarte activi, nu putem să stăm cu ei închişi în casă. Tot timpul trebuie să facă câte ceva. Avem avantajul că stăm într-un cartier închis, cu un parc propriu, iar piscină avem acasă.

Ştiu că în urmă cu două zile aţi sărbătorit-o pe Sarah. Cum a fost la ziua ei de naştere?

Foarte frumos. Şi-a invitat cele mai bune prie­tene din cartier, s-au bălăcit în piscină, au mâncat tort, s-au distrat. Iar când Sarah şi-a despachetat cadourile a fost foarte încântată. Surpriza noastră pentru ea a fost că le-a aşteptat o limuzină din ace­ea ca din filme, mare şi frumoasă, care să le ducă la film. Era visul ei să meargă cu limuzina la film. A avut şi şampanie pentru copii. Le-am stricat un pic mood-ul când am intrat şi eu cu ele în limuzină, căci voiau să meargă şi Ava şi Noah şi a trebuit să-i însoţesc. Am mers, aşadar, la cinematograf, după film am mai mâncat ceva şi am ajuns înapoi acasă pe la 22.30. A fost o zi foarte intensă.

Spuneai despre cadouri. A primit ceea ce-şi dorea cel mai mult?

Ea îşi doreşte un căţel. Din păcate, n-am putut să-i facem acest cadou, pentru că noi mai avem doi căţei salvaţi tot de copii, de pe stradă. Avem deja doi câini, avem şi porcuşor de Guineea, şi peşte, şi papagal. I-am explicat că nu este momentul, pentru că Moise va merge de-a buşilea şi nu puteam ţine un căţeluş în casă. Sunt convinsă că, într-o zi, o să-i iau şi un căţel, pe care îl vom ţine şi în casă. Când va mai creşte Moise. Altfel, a primit un televizor foarte mare de la Adi, hăinuţe, lego, nebunii.

Familia te ţine ocupată. Ce se întâmplă pe plan profesional? Judecând după pagina ta de Facebook, aş spune că se întâmplă multe...

Am făcut multe campanii şi reclame în ultima perioadă. Am fost şi plecată din ţară, tot pentru o campanie. Slavă Domnului, e bine, nu pot să mă plâng. Am multe proiecte, chiar şi sociale, dedi­cate mămicilor, scriu pe voios.ro, blogul dedicat părinţilor. E bine să fim ocupaţi, căci o să ne lip­sească asta, peste ani.

Are 35 de ani şi este mama a cinci copii

Foto: Sorin Stana; Stilist: Madena Pasăre; Vestimentaţie: Laura Hîncu, Red Valentino/Sport Couture, Next, Debenhams, Ralph Lauren/Collective, Ninina.ro, PANDORA; Hairstyle: Georgiana Chirtu/Gett’s Artistic Team; Make-up: Vasi Cardon/Abacademy.ro; Mulţumim: Florăria Florens (str. paris nr.13) şi Jubilecatering.ro