Cătălin Bordea și Nelu Cortea: “Într-un show ca America Express, ai nevoie de umor și de-un prieten bun”
După ce ecourile acestei emisiuni s-au mai stins, am luat pulsul celui mai urmărit show TV chiar de la câștigătorii marii curse de supraviețuire cu... un dolar pe zi.
Nu cred că greșesc dacă spun că toți fanii emisiunii difuzate de Antena 1 le-au făcut galerie simpaticilor comedianți în toate episoadele spectaculoase ale aventurii lor prin Mexic, Guatemala și Columbia. Și s-au bucurat sincer să-i vadă în postura de câștigători pe cei care-au părut că s-au distrat cel mai mult pe Drumul Aurului. După ce ecourile marii finale s-au mai liniștit, i-am invitat pe Bordea și pe Cortea să ne povestească cum au trăit această experiență unică în America Latină, cu rucsacul în spate și doar un dolar în buzunar, și cât de schimbați (sau nu) îi găsim azi, reveniți la viața și la confortul obișnuit.
Ce-ți trebuie pentru a câștiga un concurs de genul ăsta? De ce credeți că ați fost voi și nu alții câștigătorii? Ce v-a ținut nervii tari?
Cătălin Bordea
Îți trebuie mult umor. Trebuie să lași acasă tot ce înseamnă confort și pretenții și să te bucuri de experiența asta cât poți de mult și de tare. Și mai trebuie... un prieten foarte bun, un om care să nu se supere dacă țipi la el sau te frustrezi. Eu și Cortea n-am avut neînțelegeri care să ne încetinească, tocmai de-asta, pentru că el știa, simțea, când eu nu eram prezent și atunci prelua el situația. Și eu făceam la fel, când era vorba de el – și atunci ne echilibram. Pentru că dacă am fi alunecat amândoi în partea negativă, nu rezolvam nimic, sigur ne-am fi certat.
Nelu Cortea
Și mai trebuie să ai foarte mult noroc. Și entuziasm.
Cum ați trăit finala? Pe modul hai să ne și distrăm că am ajuns aici sau concentrați, motivați, determinați, nu vedem nimic decât finișul?
Bordea
Noi am trăit finala printre lacrimi. Ne-am și adus aminte zilele trecute de asta și ziceam: „La noi a fost Drumul Lacrimilor”. Noi am plâns în primul rând de bucurie, pentru că suntem în finală. Și, apoi, când ne-am văzut soțiile, iar asta ne-a dat cel mai mare… handicap, ca să zic așa. (râde)
Cortea
Adevărul e că noi am fost șocați că am ajuns în finală. Puteam să jurăm că ieșim pe locul trei. Dar când am văzut că am ajuns în ultima zi, am zis că dăm tot ce putem ca să mergem până la capăt.
Ați câștigat și ceva bani. A urmat un shopping la greu în Columbia, după finală? Serios acum, întrebarea la care toată lumea așteaptă răspunsul: ce-ați făcut cu partea voastră din bani?
Bordea
Nu există partea noastră din bani. Toți sunt ai soțiilor. Noi am mai pus puțin deoparte cât să ne luăm o pereche de chiloți de baie. Chiar mi-am luat două șorturi de baie care să-mi aducă aminte de Cartagena (n.r. Columbia). În rest, nu există niciun ban la noi. Și oricum, noi nu prea am cheltuit banii de la Irina (n.r. Fodor, prezentatoarea emisiunii) . Ne-am trezit că ne rămăseseră și am mai luat suveniruri, o brățară de picior și alte lucruri pentru soții. Nu pentru noi. Și din banii de imunitate am mers la magazinul de suveniruri al hotelului și am mai luat și de acolo tot pentru ele. Iar noi am mâncat niște brânză cu roșii în cameră. (râde)
Cortea
Știu că am cheltuit în aeroportul din Cartagena – am luat căni cu Cartagena, dulciuri, care erau destul de scumpe, dar am zis: „Odată câștigi America Express!”. Însă restul de bani mai bine spui că sunt puși deoparte pentru o investiție mai mare în viitor... (râde)
Altfel, cum v-ați întors după cele două luni petrecute în America Latină? Mai slabi, mai înțelepți?
Bordea
Eu am slăbit 10 kilograme. Cortea zice c-a slăbit 4 kilograme, dar...
Cortea
Păi chiar 4 am slăbit! Nu știu ce zici acolo... Aș fi dat mai multe kilograme jos, dar am căutat mâncare peste tot, ca un porc care caută trufe. Și chiar găseam mâncare. (râde)
Bordea
Ai slăbit doar 2 kilograme. Credeți-mă pe mine, că am fost acolo și știu ce-a mâncat. Altfel, ca efecte, când am ajuns acasă, ne-am uitat în gol vreo două săptămâni. Îl sunam și-l întrebam: „Băi, tu ce faci în momentul ăsta?”. Și el zicea: „Stau”. „Da, și eu stau”. (râde) Dar, ca schimbări, cel mai important pentru mine e că acolo am învățat ce înseamnă răbdarea. Eu nu aveam răbdare absolut deloc înainte.
Cortea
Acasă, am bântuit o perioadă, pentru că simțeam că nu mai am scop. Și trebuia să fac lucruri, dar nu mai știam ce, pentru că nu mai aveam plic cu următoarea misiune. Deci a fost un pic ciudat. O săptămână am visat că am misiuni. Era și familia mea în acele misiuni. Trebuia să mă duc cu fii-mea să facem nu știu ce ciorbă, ca apoi s-o găsim pe soția mea...
Chiar, cum v-au primit soțiile și, în cazul lui Cortea, copiii?
Bordea
Soția mea se-aștepta ca eu să mă întorc cu barbă lungă, păr pe piept, păr la spate, împletit în coadă și piei de animal pe mine. Și, în același timp, hotărât să mă duc să devin primar în Todireni... Iar eu m-am întors obosit psihic total. Fizic, n-am avut febră musculară absolut deloc, dar psihic eram epuizat. Și s-a speriat un pic când m-a văzut în aeroport, pentru că mi-a văzut ochii ăia goi. M-am agățat de ea și mi s-a părut ciudat c-o pup după două luni. Părea ciudat că o văd. Mi-a adus cartofi prăjiți în mașină, pentru că asta e slăbiciunea mea. Am mâncat cartofii în mașină până acasă și ziceam doar: „Doamne, ce în siguranță ești aici...”.
Cortea
Pentru mine, întoarcerea acasă a fost în două ture. M-am întors la București și am stat aici până am avut avion a doua zi spre Cluj, unde îi lăsasem pe ai mei. E mai fain acolo pe perioada verii. M-am dus să-mi aștept bagajul de cală și, de acolo, automat vezi în afara zonei de pasageri. De-asta nu am vrut să mă așez acolo, pentru că știam că dacă îi văd pe ai mei, las toate bagajele din lume și alerg direct la ei. Am stat într-un colț să nu-i văd, fiindcă simțeam că mă năpădesc lacrimile și emoțiile. Apoi revederea a fost foarte emoționantă, îți dai seama.
La tine, Nelu, am observat că te-ai întors poliglot. Acum știi și limba spaniolă, pe care în finală am auzit că o vorbeai aproape cursiv. Așa ușor se învață sau a venit pe un fond deja știut?
Cortea
Eu nu știam spaniola deloc. Am învățat doar „bună ziua” și „dumneavoastră”. Bordea știa mult mai bine spaniola din telenovele, dar la fiecare mașină, dacă găseam pe cineva care știa engleză, îl întrebam fraze de care aveam nevoie în competiție. Le notam tot timpul, pe unele le rețineam eu, pe altele le reținea el. Și în conversații, intervenea când el, când eu, ne-am completat foarte bine. Dar dacă te uiți din nou la primul episod, la prima noastră interacțiune cu o persoană care vorbește spaniolă, se aude că n-aveam nicio treabă: am folosit româna, engleza și franceza ca să încercăm să spunem ceva. E o diferență ca de la cer la pământ între cum am vorbit la primul autostop și la ultimul. Am încercat să evoluăm în acest concurs.
Bordea
Da, noi notam cuvinte. Am un carnețel acasă, pe care l-am avut cu noi. Și înainte să mergem la odihnă, întrebam gazdele cum se zice la pahar în spaniolă, cum se zice la asta și aialaltă. Așa învățam cuvinte. El o parte dintre ele, eu, cealaltă. Iar în mașină, noi aveam undeva la jumătate de oră de conversații în spaniolă. Dacă drumul era mai lung, ni se termina vocabularul. Șoferul prindea încredere în noi că știm spaniolă și ne povestea mult mai multe, iar noi mai spuneam doar: „Si, si!”. Dar la mine s-au activat și telenovelele pe care le-am văzut cu mama și niciodată n-am crezut că asta o să devină o super-putere vreodată.
"Mai degrabă ne era frică de penibil"
De ce v-a fost cel mai frică în America Express, în afară de Andreea Bălan? De criminalitate, de lipsa igienei, de foame, de posibilitatea de a vă certa și de a vă strica prietenia?
Bordea
Prietenia noastră e greu de stricat, pentru că suntem prieteni de foarte mult timp și suntem ca frații. Ne-a fost frică de criminalitate. Dar după etapa a patra, cam așa, cu noi s-a întâmplat o chestie foarte ciudată: ne-a dispărut frica. N-o mai aveam, nu știu de ce, nu știu să explic. Uite, când s-a întâmplat să mă cazez ușă-n ușă cu Doina Teodoru, în ziua când am pornit individual în misiuni, și am auzit împușcături în stradă, eu atunci am fost ca un moșulică: m-am dus să văd de la ce s-au luat. (râde) În mod normal, aș fi fugit mâncând pământul. Dar acolo, când am auzit împușcăturile în fața mea, ăsta a fost primul meu gând: mă duc să văd de la ce s-au luat. De-asta am și ajuns în zona aceea dubioasă din Columbia, unde i s-a furat telefonul lui Cortea, mă refer la telefonul de producție, pe care trimitea Irina mesaje. Noi n-aveam ce să căutăm acolo – ne-au scris români care stau în Barranquilla că n-aveam ce căuta în partea aia, cea mai rău famată din tot orașul. Iar noi eram floricele pe-acolo.
Cortea
Criminalitatea a fost, cred, pe primul plan după Andreea Bălan, deși ele sunt cumva mână-n mână. (râde) Altfel, nu, nici eu nu cred că s-ar fi putut strica prietenia. Ne cunoaștem atât de bine, am trecut prin atâtea împreună, am făcut atâtea turnee, am dormit împreună, așa încât nu cred că era cazul de așa ceva. Mai degrabă ne era frică de penibil. Să nu te simți super-penibil când te vezi în filmare.
Mai teamă de penibil decât de foame?
Cortea
Da, pentru că mâncare găsești până la urmă, îți mai dă lumea. Dar de penibil nu te scapă nimeni!
Chiar, care este trecutul vostru împreună? Când și cum v-ați cunoscut și cum v-ați împrietenit? În studenție, la Teatru, sau mai târziu?
Bordea
Micutzu l-a adus pe Nelu în familia noastră, pentru că aveam nevoie de cineva care să meargă cu noi la spectacole, să conducă mașina, să aibă grijă de noi. Și s-a oferit el, după ce a terminat Teatrul. Observând că are umor, noi l-am susținut să se apuce de stand-up. Și ușor, ușor, a început să observe lucrurile: conducea mașina, asculta numere de stand-up... Așa a intrat în lumea asta cu noi, am început să mergem toți trei la spectacole, apoi noi doi. Și așa am rămas, noi doi, legându-se frăția asta. Apoi i-am botezat copilul lui Nelu, Micutzu i-a botezat celălalt copil. Am devenit familie în adevăratul sens al cuvântului.
Cortea
Mai bine zic eu adevărul: că eu am fost la început un fel de tour manager pentru voi, vă duceam cu mașina, puneam muzică, adunam banii și mă ocupam de cazări, de tot. Eram prieten cu Micutzu, el n-avea permis și le-am zis atunci că îi duc eu la show-uri, pentru că în acea perioadă colaboram cu Teatrul Bulandra și aveam doar două sau trei spectacole. Așa că de-acolo a început totul și ne-am împrietenit pe parcurs, la o bere, la un vin. Cred că sunt vreo 11-12 ani de-atunci... Și tot din glumă-n glumă, au început să-mi spună să mă apuc și eu de stand-up. Au insistat vreun an, până m-au convins. La început, mă gândeam că e prea târziu să mă mai apuc de asta. Apoi mi-am dat seama că ar fi păcat să nu o fac și a început să-mi placă mult mai tare decât teatrul. Așa că am continuat să merg cu ei, doar că am și urcat pe scenă. Și iată-ne acum, după vreo 12 ani, tot împreună, la show-uri la Sala Palatului.
Cine-i creierul și cine-i sufletul în duo-ul ăsta al vostru? La TV, tu, Cortea, pari mai latino, mai exploziv, iar Bordea ceva mai reținut. Sau e o percepție greșită?
Bordea
E foarte ciudat ce s-a întâmplat acolo. Eu eram exploziv acasă și Cortea era foarte calm. Dar în America Express ni s-au schimbat stările. Eu am știut, însă, și că dacă îmi las acolo agitația la suprafață, nu vom face nimic. Pentru că l-am descoperit pe el foarte agitat, nu l-am știut atât de competitiv – și mi-am dat seama că trebuie să ne echilibrăm cumva. Cu toate astea, ca să răspund la întrebare: el clar este creierul, iar eu am fost mai mult sufletul. L-am ținut cu moralul sus și m-am concentrat când trebuia să fac asta. Dar el a dus mult mai mult partea asta rațională.
Cortea
Eu zic că am fost amândoi creierul, pentru că ne-am completat foarte bine la misiuni. Dar da, am fost un pic mai exploziv – culmea, eu fiind ăla calm tot timpul. Dar atunci când era vorba de o cursă și de mâncare, trăgeam mai tare.
Recunosc că mie cea mai mișto parte de la America Express mi s-a părut cea cu căutarea de cazare. Știu că vouă nu. Unde ați înnoptat cel mai bine: în Mexic, Guatemala sau Columbia? V-a impresionat vreuna dintre gazde?
Bordea
Ne-au impresionat imunitățile foarte tare. (râde) În Columbia a fost cea mai bună cazare, spre final, la o doamnă avocată. În rest, noi nu am avut nicio cazare bună. Am dormit pe jos, în mucegai, în condiții nu tocmai ideale...
Cortea
E foarte greu să-i ceri unui om să te primească la el în casă. Mai ales seara, când te relaxezi la o sălățică și un vin, te așezi la televizor și, brusc, apar un chel și un gras care îți zic: ”Ne iei și pe noi în casă?”. ”Nu!”. (râde) Cred că în Mexic am prins mai ușor cazare decât în restul țărilor. Dar da, cea mai faină cazare a fost în Columbia, la acea doamnă avocată.
Ați păstrat legătura cu vreun localnic, vă întoarce cineva vizita în România?
Bordea
Am păstrat legătura cu fiul avocatei, dar și cu alți câțiva, cum ar fi Angi și germanul care ne-au ajutat la ultimul joc de amuletă pe plajă la Marea Caraibilor.
Cortea
Și tu vorbești cu Angi și neamțul?! Și eu! (râde) Și mai păstrez legătura cu o familie din Mexic, ea e profesoară, iar el e avocat, care au fost foarte drăguți.
Pentru noi, telespectatorii, America Express a fost și o posibilitate de a călători alături de voi. Columbia mi s-a părut fantastică. Pe turism, pe voi ce v-a impresionat cel mai mult?
Bordea
Antigua (n.r. Guatemala) ne-a impresionat foarte tare, este extraordinar cum au putut să respecte un oraș cu întreaga lui arhitectură protejată de UNESCO. Apoi Cartagena ne-a plăcut mult, acolo vreau să mă întorc cu soția. Dar și piramidele de la Tikal și canionul Chicamocha. Mai recomandăm ca locuri de vizitat și plaja unde și-au luat fetele de la André bătaie la ultima amuletă. Acum plaja se numește ”La plânsul Bălancei”. E frumos rău.
Cortea
Pe turism, eu n-aș recomanda Mexicul niciodată, mi se pare mult prea periculos. Deși, culmea, în Columbia mi s-a furat telefonul. Dar Columbia mi-a plăcut mult mai tare decât Mexic, are niște orașe coloniale superbe.
Anul ăsta a venit și cu postura de jurați la iUmor. Și asta în timp ce vă continuați show-urile de stand-up comedy. E greu de gestionat succesul ăsta profesional? Sunteți oamenii momentului, practic.
Bordea
Succesul nu e greu de gestionat, dacă știi cum să dozezi totul. Noi, acum, încercăm foarte tare să ne păstrăm cum eram înainte, să avem un număr de spectacole care să ne permită să stăm cu familiile, să călătorim, să ne odihnim. Nu mergem pe ideea de a ne epuiza. Altfel, suntem obișnuiți să fim pe drumuri pentru a merge la spectacole. Singura chestie care s-a schimbat major e că Nelu nu mai poate să caște în public fără să pună mâna la gură, iar asta îl supără îngrozitor de tare.
Cortea
Ba s-a mai schimbat ceva: înainte, Bordea era obișnuit cu canapeaua – dar acum a evoluat, avem scaune de birou, e fain. Dar eu pot să casc liniștit în public, ăsta sunt. Eu nu sunt genul care se transformă la un boost de popularitate. Vreau să mă păstrez așa cum sunt, nepângărit. (râde) Fără să mă forțez prea tare să fiu ceea ce nu sunt. Și nu aș exagera atât de tare încât să zicem că suntem oamenii momentului. Noi aveam oricum spectacole de stand-up și înainte. Și se vindeau bine. Acum se simte un pic de boost cu oameni noi care vin la stand-up. Și ne bucurăm foarte tare că mult mai multă lume ne descoperă și prin prisma asta.
Cum i-ați perceput pe Delia și pe Cheloo atunci când erați concurenți sau invitați la iUmor și cum i-ați descoperit acum, când vă sunt colegi?
Bordea
Atunci ne temeam mult mai tare de ei. Acum, Cortea s-a înfrățit cu Delia pe partea de mâncare: mănâncă non-stop amândoi. Iar cu Cheloo, e foarte OK, dacă nu-l iei atât de tare-n serios.
Cortea
Adevărul e că eu cu Delia suntem frate și soră când vine vorba de mâncare. Și cu toate astea, ea reușește să fie atât de fit. Și cu domnul Cheloo mă înțeleg bine, ne place off-road-ul amândurora. Eu ascult rap. Am fost șocat să aflu că are și găini. Și eu sunt băiat de la țară cu toate animalele-n curte, ca să zic așa. Deci ne înțelegem, e chiar o chimie bună.
O ultimă întrebare, tot despre America Express: ce se întâmplă după finală? E o petrecere mare, cu tot staff-ul? Zile de plajă și de răsfăț binemeritat? Cum ați sărbătorit, cu alte cuvinte?
Bordea
După finală, îți primești telefonul, nu-ți mai știi parola, încerci să ți-o amintești, ești foarte obosit, după ce deschizi telefonul, îți suni soție, mamă, pe cine simți. Apoi începi să plângi, nu te mai poți opri și zici doar: ”Jur, dacă-ți zic, jur că noi am câștigat! Te rog eu să mă crezi!”. Eu cu Cortea asta am făcut, el într-o parte, eu în alta. Asta a fost petrecerea noastră: am plâns încontinuu. Ah, și am băut o bere rece, apoi am adormit.
Cortea
Acolo am bocit mult, da. Ne-am luat în brațe, transpirați, plânși. Eram imaginea opusă masculinității toxice, ca să zic așa. (râde) A fost reacția noastră, pentru că nu ne-a venit să credem că, după atâta timp și chin, chiar am reușit să câștigăm America Express.
Foto: Antena 1
