Cătălin Botezatu: „Sunt ciudat!“
Designerul a decis să răspundă deschis la toate cele care se constituiau în întrebări şi, dintr-un motiv sau altul, nu i-au fost adresate.
Designerul a decis să răspundă deschis la toate cele care se constituiau în întrebări şi, dintr-un motiv sau altul, nu i-au fost adresate.
Era o iarnă groaznică. „M-am născut în decembrie. Ce povestesc se întâmpla la două luni de-atunci. Mama mă ducea la bunica mea. M-a înfăşurat, cum se înfăşoară copiii. M-a pus pe o sanie şi a mers cu mine pe mijlocul străzii. Trotuarele erau pline de troiene. Strada avea cam 150 de metri lungime. La capătul ei, mama a ajuns cu sania goală. Eu căzusem şi rămăsesem undeva la mijlocul distanţei, pe stradă. Maşinile au trecut pe lângă mine până când mama s-a întors şi m-a ridicat.“ Mi-a povestit-o Botezatu. Indiferent dacă e adevărată sau nu, dacă-ţi place sau nu protagonistul, putem conveni la o concluzie: ce parte a showbizului s-ar fi ratat atunci! Mi-a mai povestit că foarte mulţi l-au sfătuit să nu-mi dea interviul. Le mulţumesc şi lor, şi lui.
Nu-mi place să spun. Trăim într-o societate săracă. Uneori mă simt jenat şi pentru că merg în vacanţe scumpe. De aceea rar accept să fac poze în casele mele. Pare că-mi sfidez publicul.
Ca desfăşurare, sunt mai multe milioane. Vorbim de profit? Poate fi şi mai mult de un milion sau uneori mai puţin. Absolut tot ce câştig reinvestesc.
E evident că nu creez doar chiloţi. Dar oamenii spun aşa ca să te ia la mişto. Ca şi cum a face chiloţi e naşpa. Calvin Klein a făcut sute de milioane din chiloţi. Nu mă deranjează. Mai ales pentru că Mircea e un personaj drag mie.
Da, unii au ajuns departe mulţumită mie, datorită faptului că au fost promovaţi în prezentările mele.
Bianca uită uneori. Era la fel de operată când am cunoscut-o. Arăta perfect. Dar nimeni n-o remarcase.
Trebuie să fie o femeie frumoasă, deşteaptă, dar să aibă şi simţul penibilului. Să ştie să se oprească.
O bună parte dintre ei sunt nişte hahalere. Dar 75% îmi sunt dragi. Totuşi, sunt mulţi care-mi sunt prieteni doar pentru ratingul pe care-l fac. Nu sunt prost şi-mi dau seama.
Da. Dar relaţia mea cu Bianca a fost una reală. Jur pe mama mea. Am iubit-o şi mă iubeşte. Mai departe, ceea ce înseamnă ea acum e rezultatul unei campanii de marketing extraordinare.
Da, e corect. Poate fi aşa. Foarte multe sunt poveşti frumoase şi inventate. Afară se întâmplă mai multe decât la noi.
Nu. Nu a spus aşa. Presa le spune cum vrea. A fost întrebată şi a spus că nu crede aşa ceva. Sunt prima persoană din showbiz care a recunoscut că a făcut sex în grup. Acolo am făcut orice, mai puţin sex cu un bărbat.
Îţi spun ceva în premieră. Dacă s-ar întâmpla să pot să depăşesc acea limită într-un moment de beatitudine sau de beţie, tot nu aş putea să fac lucrurile acestea. Nu pot mental, dar nu pot nici fiziologic. Îţi spun ceva în premieră: acum 18 ani, am făcut o formă gravă de cancer la colon. Mi se dăduseră puţini ani de trăit. M-am operat la Detroit, într-o clinică în care s-a operat şi Reagan. A fost un cancer urât, operaţia se putea face doar cu laserul. Dacă ar recidiva, mi-ar fi fatal. Nu pot să trec peste această barieră şi, dacă am s-o trec, am s-o trec într-o anumită parte: aş face o campanie în care le-aş f.... nevestele tuturor celor care mă fac bulangiu.
Din ea îmi asum fragmente, dar e un fals. Erau lucruri spuse de mine, dar care, puse într-un anumit montaj, dădeau altceva. Îţi dau un exemplu bizar, poate. Poţi iubi un bărbat, dar altfel. Eu, de pildă, ţin foarte mult la Joshua Castellano. Ţin la el, îl iubesc.
Citeşte interviul integral cu Cătălin Botezatu în noul număr al revistei OK!, acum la chioşcuri!
Foto: Sebastian Enache
