Cătălina Ponor: „Am avut o cădere psihică destul de mare după bârnă“

La insistenţele antrenorilor Mariana Bitang şi Octavian Belu, a revenit în gimnastică după o lungă pauză cauzată de o accidentare şi de o operaţie. La Londra, a câştigat

La insistenţele antrenorilor Mariana Bitang şi Octavian Belu, a revenit în gimnastică după o lungă pauză cauzată de o accidentare şi de o operaţie. La Londra, a câştigat o medalie de argint, pentru exerciţiul de la sol, şi una de bronz, la echipe. Noi credem că ar fi meritat şi o medalie la bârnă, unde a ratat podiumul, după contestaţia americanilor.

OK! Pe cine ai sunat prima oară, după premiere?

Cătălina Ponor Pe părinţii mei.

Cum ai sărbătorit, la Londra, obţinerea celor două medalii?

N-am sărbătorit. Am stat cu fetele şi ne-am mai relaxat, am început să mai râdem puţin, să ne mai destindem...

Ai fost, poate, prea supărată pentru ce s-a întâmplat la bârnă.

Probabil că da. Şi am avut, într-ade­văr, o cădere psihică destul de mare după bârnă, dar mă bucur că am reuşit să mă adun şi să fac solul.

Ai apucat să te relaxezi, de când ai venit?

Sincer, până acum n-am apucat să mă odihnesc prea mult, pentru că am fost aşteptată de prieteni, părinţi şi ve­cini în faţa porţii şi mi-au făcut o primi­re frumoasă, care chiar m-a emoţionat. Apoi, am trecut pe la facultate, pentru că voia domnul rector să mă vadă, şi am fost tot pe drumuri. Fiind şi ziua mea, a trebuit să fiu mai peste tot.

Cum ai petrecut de ziua ta?

Luni, chiar de ziua mea, am stat şi m-am relaxat în curte şi am dormit des­tul de mult, pentru că aveam nevoie de odihnă. Dar sâmbătă am dat o petrece­re cu muzică de toate felurile, chiar şi hore, şi toată lumea s-a distrat.

Ce cadouri ţi-au adus?

De toate, mai mult de casă, e-adevă­rat, pentru că toată lumea ştia că ne-am terminat casa aici, în Constanţa.

Câtă vacanţă îţi permiţi acum?

Momentan, am vacanţă cât îmi do­resc eu, aşa mi-au spus şi antrenorii.

Pleci într-un loc deosebit?

Probabil că da, pentru că va trebui să plec şi din ţară, să mă duc să stau fără prea multă lume pe cap. (râde)

Cu maşinile primite ce faci?

Deocamdată, le păstrez, că e normal să le conduc eu.

Pe cine ai plimbat cu ele?

Pe părinţii mei.

Şi, că tot vorbim de drumuri, pe ce drum vrei s-o apuci acum, după olimpiadă?

Nu ştiu ce fac nici mâine, aşa că, deocamdată, nu am niciun plan.

Se zvoneşte că vei părăsi echipa pentru antrenorat. Aşa e?

Deocamdată, mă relaxez şi încerc să-mi recreez mintea. O să iau o deci­zie când voi avea capul limpede.

Practic, ăsta ar fi pasul firesc, mai ales că tu ai mai antrenat.

Da, vreau să fac o carieră în antreno­rat. Acum, cum vrea Dumnezeu!

Unde ai vrea să antrenezi, în ţară sau tot în SUA?

Oriunde este oferta mai bună.

Ai primit oferte în acest sens?

Da, am primit oferte de peste tot, şi din America, şi din Canada, şi din Fran­ţa, deci ofertele vin una după alta. Dar vedem care este cea mai bună dintre ele. Voi pune în balanţă toate datele şi voi decide la momentul potrivit.