Drumul spre Oscar. Emma Stone: „Eu şi Ryan Gosling avem o chimie extraordinară“

Pe 26 februarie, toate inimile cinefililor vor bate la unison în aşteptarea noilor nume care se vor grava pe mult râvnitele Oscaruri. Vi-i prezentăm pe cei îndreptăţiţi să spere!

Cu un Glob de Aur şi un trofeu Screen Actors Guild deja bifate în acest sezon al premiilor, nu este exagerat să o priveşti pe actriţa de 28 de ani ca pe o favorită la Oscarul pentru cea mai bună actriţă. Şi ce deznodământ frumos ar fi pentru tânăra actriţă care, la fel ca aspiranta Mia, personajul ei de film, s-a zbătut încă din adolescenţă să cucerească un oraş plin de stele şi de actori debutanţi care voiau să ajungă la acestea.

Emma Stone, alături de partenerul Ryan Gosling, deja câştigătorii a câte un Glob de Aur

„Here's to the ones who dream/Foolish as they may seem“, cântă ea în acel monolog care dă cea mai mare substanţă interpretării ei din musicalul „La La Land“. Şi, într-adevăr, dincolo de povestea de dragoste dintre ea şi personajul lui Ryan Gosling, musicalul este şi despre artişti care au visat şi-au reuşit. Este şi povestea lui Emily Jean Stone (pe numele ei adevărat), frumoasa roşcată care a debutat cu comedia pentru adolescenţi „Easy A“, în 2010, şi şi-a continuat drumul spre faimă cu roluri bine primite în filme precum „The Help“, „The Amazing Spider-Man“ sau „Birdman“.

„Nu mai este nimeni ca Emma. Este unică“, spune, înflăcărat, şi Ryan Gosling. „Şi mai este şi o dansatoare extraordinară. M-a susţinut în cea mai mare parte a filmărilor. Chiar şi la propriu.“

Când o zice Gosling, sună convingător…

Ce ne poţi spune despre filmul „La La Land“, cât de mult te-a atins această poveste?

Este vorba despre un Los Angeles foarte cinematografic, aşa cum se poate vedea doar într-un film. Şi este povestea nebuniei pe care o resimţi atunci când încerci să-ţi păstrezi speranţa în ciuda tuturor şi de curajul pe care trebuie să-l ai pentru a-ţi urma visele, când pare imposibil. Vorbesc din experienţă. M-am chinuit timp de trei ani în meseria asta, primind doar roluri mici şi ocazionale. Nu ştiu dacă aş fi fost în stare să insist atât de mult precum personajul meu. Oricum, acum văd diferit Los Angeles-ul. Nu am mai fost până atunci în Planetariu, iar în film chiar am zburat în spaţiu de-acolo.

Afişul musicalului La La Land

Mia, personajul tău, este respinsă în urma mai multor audiţii foarte dificile. Ai trecut, la rândul tău, prin astfel de experienţe?

Am ajuns la Hollywood când aveam 15 ani. Din păcate, am avut partea mea de experienţe neplăcute la castinguri, dar acest lucru m-a ajutat când am jucat-o pe Mia. Fiecare actor pe care îl cunosc are amintiri cu astfel de audiţii neplăcute, iar a mea este cea în care nu mi s-a dat voie să văd textul pe care trebuia să îl citesc decât în momentul în care am intrat la probă. Aveam 16 ani pe-atunci şi nu reuşeam să interpretez cum trebuie. Apoi, o femeie de acolo a început să ţipe la mine şi să-mi spună cât de neprofesionist mă port. Dar nu am trecut niciodată prin experienţele umilitoare pe care le-a avut personajul meu, Mia.

Este greu să ai succes la Hollywood, cu toată această mare concurenţă?

Nu este uşor să trăieşti într-un oraş în care aproape toată lumea are acelaşi vis. Dar astăzi sunt atâtea mijloace care îi pot ajuta pe actorii aspiranţi să-şi înceapă cariera, spre deosebire de trecut. Poţi face un short film şi să-l pui pe reţelele de socializare. Nu trebuie să aştepţi pe cineva să-ţi ofere un rol mic, poţi să-l scrii singur, să faci un film de scurt metraj şi să vezi unde te poate duce asta.

Faptul că ai apărut în piesa „Cabaret“ ţi-a dat mai multă încredere să încerci un musical?

Da. Doar că a trebuit să am mai multă grijă de vocea mea deoarece, atunci când cânt prea tare, am probleme cu corzile vocale. Din cauza asta, a trebuit să iau medicamente atunci când am jucat în „Cabaret“. Experienţa aceea a fost un vis pentru mine. Când aveam nouă ani, mama mea, care iubea teatrul, mă lua din Scottsdale, Arizona, acolo unde m-am născut, să văd „Cabaret“ pe Broadway. Cumpăram biletele din vreme şi stăteam în primul rând.

[caption id="attachment_393056" align="alignnone" width="640"] Imagine de pe platourile musicalului nominalizat la Oscar[/caption]

Spune-ne cum a fost să afli că partenerul tău din film e prietenul tău apropiat, Ryan Gosling?

Există un confort în a şti că joci cu cineva pe care îl ştii de şapte ani. Am devenit prieteni buni între timp. Este un tip foarte amuzant şi cald, pe care ţi-e drag să-l ai în preajmă. Avem o chimie extraordinară amândoi. Am descoperit că avem asta încă din primele scene din filmul „Crazy Stupid Love“, iar asta face ca munca împreună, pe platouri, să fie foarte amuzantă. Ne ştim atât de bine, încât ne-a fost greu să nu izbucnim în râs în timp ce am filmat unele dintre scenele pentru „La La Land“. Ryan este foarte drăguţ, cald şi de treabă şi, în plus, şi un tată devotat.

Este adevărat că aţi căzut peste o bancă în timpul primei scene de dans?

Ha, ha, Damien nu a folosit acea scenă! Am fost norocoşi că nu ni s-a cerut perfecţiune tehnică în ceea ce priveşte dansul şi cântatul în povestea asta. Am avut, în acelaşi timp, noroc să am ceva experienţă în musicaluri pentru teatru precum „Cabaret“, dar tot am avut nevoie de două luni pentru a învăţa coregrafia. Dar m-am distrat foarte tare să învăţ numerele de dans alături de Ryan, pentru că este mult mai plăcut şi amuzant să petreci tot acel timp în care trebuie să înveţi să dansezi cu un prieten vechi.

Interviu de Jessica young/Famous.