Exclusiv! Acasă la Chef Alexandru Sautner. Juratul "Chefi la cuțite" ni le prezintă pe fetele care-l împlinesc ca soț și tată

Revista OK! a fost invitată acasă la Chef Sautner, acolo unde gazdele Alex, Flavia și Emma au fost primitoare, entuziaste și puse pe povestit.

Întâlnirea cu unul dintre cei patru jurați ai show-ului “Chefi la cuțite”, care va începe pe 16 noiembrie la Antena 1, are toate șansele să rămână memorabilă. Și asta nu doar pentru că au ieșit niște poze de pus în ramă cu cei trei membri ai familiei Sautner, ci și pentru c-am câștigat noi prieteni. Firea jovială a lui Alex ne-a făcut să ne simțit ca acasă în livingul și bucătăria locuinței sale, locul acțiunii, iar căldura soției sale, Flavia, a fost dublată de farmecul superbei lor fiice, elevă în clasa a treia. Cu ce concluzii am plecat? Alex nu este doar un chef excelent, ci și un bun povestitor, iar timpul în prezența lui nu se contorizează, ci se prețuiește. Așa simt și cele două fete din viața lui, dar și cei doi copii mai mari, din căsnicia anterioară, care de-abia așteaptă să se mute în România, lângă tatăl lor.

Se simte foarte zen universul familiei Sautner. Aici ai și casa, aici ai și restaurantul, aici îi ai și pe cei dragi...

Alexandru Sautner

Este Paradisul meu, este un loc minunat, cu o energie bună. Din prima zi când ne-am mutat aici am zis: «Gata, nu mai plecăm!». E locul nostru de vis. L-am cumpărat de la stadiul de proiect, am fost primii clienți din tot complexul. Iar restaurantul a apărut când aveam deja gelateria. M-am gândit că așa nu mai pierdem angajații pe care-i aveam atunci la restaurantul de la mare: când se termină sezonul, îi luăm la București. Iar vara închidem în iunie și mergem cu toții la mare. Am deschis exact în pandemie, în aprilie 2020, iar, spre surprinderea noastră, restaurantul a fost plin tot timpul. Așa ne-am hotărât să renunțăm până la urmă la businessul de la mare.

Pe de altă parte, gelateria ta a cucerit lumea și te las te tine să ne spui noutățile. Că știu c-ai ajuns și-n California cu ea!

Aș vrea să menționez că nu e gelateria mea, e gelateria noastră, a mea și a soției mele, Flavia. Nu este doar meritul meu, fără ea nu puteam ajunge așa departe. Suntem doi care tragem la aceeași căruță și exact așa mi-am dorit tot timpul să fie într-o relație. Suntem într-o continuă dezvoltare și da, în urmă cu o săptămână am semnat pentru o nouă locație, în Los Angeles. Deci gelateria trece oceanul și ajunge în America. Și nu numai în America, avem locații în Maroc, Spania, Italia, Emirate, Grecia, România, Moldova, suntem peste tot.

Wow, ne simțim onorați să vorbim cu proprietarii unui imperiu. Cum s-a ajuns aici? Cum ai ajuns în vârf?

Deși provin dintr-o familie modestă, cred că am o foarte mare ambiție și putere de muncă. Talentul fără muncă nu valorează nimic. Eu am emigrat în Germania în 1991, iar în 1998 aveam primul meu restaurant, în 2003, al doilea, și-n 2005 al treilea. Iar în România am început bussines-urile de la zero în 2013. Povestea cu gelateria a început atunci când eu și Flavia ne-am dus la expoziția de înghețată de la Rimini cu gândul să fac cursurile de gelatier și, apoi, să ne deschidem o gelaterie. Din fericire n-a fost numai una, în momentul de față avem 17 puncte de vânzare doar în țară.

Flavia, tu ești omul de bază al lui Alex în acest bussines, așa-i?

Flavia Sautner 

Suntem amândoi în afacerea asta. Recunosc că sunt foarte implicată mai ales atunci când Alex este prins cu filmările. Îmi și place ceea ce fac, am început acest proiect împreună. Este primul nostru copil, apoi a urmat Emma.

Cine de ce se ocupă?

Ne-am împărțit activitățile. Eu mă ocup foarte mult de partea de recrutare a angajaților, de interviuri, de training, merg foarte des prin locații ca să văd dacă acei oameni pe care i-am selectat se potrivesc profilului gelateriei noastre. Îmi place interacțiunea cu oamenii, asta mă definește.

Și-n familia Sautner cine e șeful?

Amândoi avem un cuvânt de spus, ne completăm foarte bine, îl respect enorm pe Alex și pentru că știe să-mi dea și mie valoare. Și chestia asta cred că ține de un bărbat sigur pe el. Altfel n-ar putea să lucreze cu partenera lui de viață. E un respect reciproc între noi și asta e cel mai important.

Alex, să-nțeleg că deschiderea gelateriei a coincis cu întâlnirea sufletului tău pereche, Flavia?

Noi ne-am cunoscut în vara lui 2013 și-n 2015 am deschis prima noastră gelaterie.

Flavia, pe tine cum te-a impactat întâlnirea cu Alex?

Alex mi-a fost prezentat de un prieten comun, care tot insista să-mi facă cunoștință cu el: «Uite, vreau să-ți prezint un prieten de-al meu din Germania care s-a întors de curând în România, e un tip foarte mișto». Eu eram într-o perioadă în care lucram foarte mult, aveam un job stabil într-un loc în care mă simțeam foarte bine. Fiind într-o perioadă mai aglomerată, am zis că nu simt nevoia acum să cunosc chiar pe nimeni. Dar el a tot insistat, iar undeva Universul a lucrat în așa fel încât până la urmă am zis ok. Ne-am cunoscut într-un weekend la mare. El era foarte haios, relaxat, dar și foarte prins în afacerea lui. Ulterior, s-a întors în Germania pentru o perioadă și ne-am reauzit după două luni. Iar eu am fost foarte încântată să-l revăd. I-am cunoscut sensibilitatea și am văzut dincolo de acest bărbat determinat, axat pe business. Am simțit că ne completăm.

"Flavia e persoana care mi-a umplut toate golurile"

Alex, cum te completează Flavia?

E persoana care mi-a umplut toate golurile. Este sensibilă, inteligentă, frumoasă, muncitoare și mă susține în tot, mă motivează. Și cred că mă mai și iubește un pic așa... (râde)

Flavia, tu pari de fel foarte liniștită. Unde te-ai născut?

În Oradea. Sunt ardeleancă, iar el este oltean.

Alex

Se vede asta și pe sticlă, că-s oltean.

Flavia, tu cum îl vezi pe sticlă? Cum ți se pare că se încadrează în show-ul Chefi la cuțite?

Eu am văzut apariția lui în show ca pe o recompensă a muncii lui, după atâția ani. Și mi se pare că i se potrivește fantastic de bine. Într-adevăr, la început i-a fost mai greu, că nu avusese legătură cu televiziunea, dar ulterior mi se pare că l-am văzut pe Alex pe care îl știu și eu.

Alex

Suntem la al patrulea sezon de Chefi la cuțite și încă nu-mi vine să cred că sunt acolo. Încă nu realizez. Îmi place enorm. Mă simt extrem de onorat să fac parte din acest show, mai ales că pe spatele nostru era o presiune enormă, al meu și-al celorlalți trei jurați, Richard, Orlando și Ștefan. Dar am încercat să fiu eu. Asta mi-a spus și Flavia: «Fii tu, natural, că ești mișto așa cum ești!». Și colegii mei sunt de plăcut: toți profesioniști și extrem de talentați, dar fiecare cu caracterul lui. Suntem doi mai impulsivi, Richard și cu mine, și doi mai calmi, Orlando și Ștefan.

În curând, vă vom revedea pe TV…

Alex

Da, începem un nou sezon din 16 noiembrie și sunt nerăbdător să descoperiți și voi noutățile pe care le aduce competiția. Pentru că e vorba de niște schimbări care pe noi, jurații, ne-au surprins din prima clipă. Închipuie-ți că ne-am luptat pentru prima amuletă în mijlocul Pieței Obor! Avem multe surprize în acest sezon, veți vedea o competiție culinară fără precedent.

Dar să vedem ce părere are fiica voastră de tati cel de la televizor... Emma, dă bine tati pe TV?

Emma

Da!!!

Știu că mai ai doi copii mari, de 25 și de 22 de ani, care locuiesc în Germania.

Da, așa este. Eu am o legătură foarte strânsă cu ei, chiar acum trei zile am fost cu fii-miu la pescuit. Vorbim foarte des la telefon când sunt în Germania, aproape toate vacanțele și le petrec cu noi. Și trăiesc cu speranța că o să se mute și ei în România. Băiatul, Constantin, care are 25 de ani, tocmai a terminat masteratul la Dublin și s-a angajat la o firmă în Munchen, cu promisiunea că va fi trimis mai târziu în filiala din România. Fata e foarte legată de mama ei și nu prea vrea s-o lase singură în Germania. Dar recent am avut o discuție cu ea și ea singură mi-a spus că după ce termină facultatea, e studentă la Imobiliare, la anul, vrea să se mute în România pentru șase luni, să vadă dacă se acomodează. Visul meu chiar ăsta este, să se mute amândoi în România.

Flavia, tu cum relaționezi cu doi copii adulți?

Foarte bine. Îi știu de când erau mici. Ana, fiica lui, seamănă ca personalitate cu Emma. Și ea a crescut practic lângă noi. În fiecare vară, timp de două luni și jumătate, stătea mai mult cu mine, căci Alex era foarte prins, iar chestia asta m-a ajutat foarte mult să mă apropii de ea. Eu pentru ei vreau să fiu acel suport de care au nevoie atunci când Alex nu este disponibil.

Alex

Și ei o apreciază încă de la început. Chiar nu am văzut niciun fel de răceală din partea lor față de Flavia. Au perceput-o tot timpul ca pe-o persoană care-i înțelege, îi ajută. Fii-miu a început să vorbească din ce în ce mai bine românește, pentru că își dorește foarte mult să vină în România. Iar atunci când o să am și ceilalți copii lângă mine, o să fiu într-adevăr împlinit.

Apropo de copii, tu Alex cum îți percepi propria copilărie?

Consider că am avut cea mai frumoasă copilărie din lume. Am trăit la țară și nu-mi dădeam sama de neajunsurile pe care le aveam. Și mă simțeam fericit. Mă duceam ba la pescuit, culegeam corcodușe pentru praștie, făceam toate prostiile posibile și nu mă plictiseam. Niște trăiri pe care copiii de azi nu le mai au. Și e păcat. Deși n-a fost nici pentru mine așa simplu. A existat și-o parte tristă a perioadei care-a urmat după copilărie și-o să mă emoționez când vorbesc despre asta. Pe la 14 ani, în vacanța de vară, copiii mergeau în tabere, iar eu la muncă. Pentru o zi de muncă luam 50 de lei, dar cum vara zilele sunt lungi, începeai dimineața la 7 și terminai seara la 8-9. Când te întorceai, erai rupt de muncă și de soare. Cred că asta a fost partea cea mai importantă din dezvoltarea mea, pentru că lucrurile astea m-a ambiționat atât de tare, încât... (n.r. aici Alex se oprește, copleșit de emoție). Mi-am zis: eu vreau să reușesc în viață! Nici acum nu-mi dau seama de unde s-a iscat această voință, pentru că eram un copil simplu, dintr-o familie simplă, dintr-un sat uitat de lume în care nimeni nu venea să spună cum este în Germania sau America sau cum este să ai bani. Cred că a fost bine așa, pentru că neajunsurile câteodată te învață, pentru că îți descoperi o capacitate pe care nu știai c-o ai. Satisfacția cea mai mare e că mi-am câștigat totul singur.

Care au fost pașii?

În primul rând, eu am fost la Liceul economic, la secția de alimentație publică. Am fost întrebați ce alegem: să fim ospătari sau să lucrăm în bucătărie. Am ales bucătăria. Iar când am emigrat în Germania, la 21 de ani, am lucrat tot în bucătărie. Am trecut de la spălat vase, la făcut pizza, apoi la gătit. După ce-am învățat cât de cât meseria, s-a născut în mine altă ambiție: să-mi deschid restaurantul meu. Era o nebunie, n-aveam nici bani, nici nimic. Am învățat de toate tocmai pentru ca, atunci când îmi deschid restaurantul, să nu depind de nimeni. În februarie 1998, mi-am deschis primul restaurant, lângă Stuttgart. Acolo am preluat un restaurant care nu mai mergea foarte bine, era practic în faliment. Am scos tot din el, am făcut un concept total nou, inclusiv meniul. Voiam ca lumea să mănânce ce le dau eu. Un an mi-a mers foarte greu, făcusem și credit, fosta soacră a girat cu casa ei din Germania și era cât pe-aci să pierd casa. M-am împrumutat în altă parte, dar eu tot nu am schimbat meniul.

Și cum ai scos-o la capăt?

Într-o zi, a venit un domn singur, șeful pe vânzări internaționale de la Hugo Boss. Venise din Hamburg, s-a mutat la Metzingen și nu știu cum a ajuns în localul meu. Și i-a plăcut atât de tare meniul că a început să vină cu clienții lui de peste tot din lume și, dintr-o dată, a explodat restaurantul. După aceea, tot el mi-a cerut să mă ocup de cateringul de la zona Vip de la Hugo Boss și am făcut asta șapte ani. Acolo i-am întâlnit pe Țiriac, Schumacher, Hakkinen, toate vip-urile din Germania mergeau acolo, apoi veneau și la mine la restaurant. Am devenit numărul 1 în toată zona aia. Toată lumea bună din oraș venea la Oliveto. Pentru că Oliveto se numea și primul meu restaurant, un nume pe care l-am ales fiindcă aveam o grădină pe care am umplut-o cu măslini. Nostalgia m-a făcut să numesc tot Oliveto și restaurantul pe care l-am deschis aici, în București.

Ce frumos am făcut legătura cu începutul interviului nostru...

Alex

Nu-i așa? Am avut noroc. Mă simt un om extraordinar de norocos în momentul acesta pentru că am o familie frumoasă, am o carieră care, iată, dă roade și sunt sănătos.

Foto Sorin Stana

Make up Izabela Tiu

Hair Leonard Nicolae/Jovsky Studio

Stilist Madena Pasăre

Vestimentație Jake's/Peek & Cloppenburg, garderoba personală