EXCLUSIV Adina Galupa Eady, fosta vedetă de telenovele româneşti, s-a căsătorit la Hollywood
Simpatica actriţă din serialele româneşti "Iubire ca-n filme", "Inimă de ţigan" şi "Aniela", locuieşte de şapte ani la Hollywood, iar anul acesta s-a şi căsătorit acolo cu un muzician.
Drumul de la vedetă de telenovele în România la actriţă în Cetatea Filmului nu e cel mai uşor şi e pavat cu multe castinguri, încercări, reclame şi joburi conexe. Dar Adina Galupa (36) a avut răbdare şi le-a luat pe rând, reuşind să intre în vizorul unor regizori care i-au dat credit şi roluri pe mână: "The Vault" (2017) cu James Franco, "Untogether" (2018) cu Jamie Dornan, "I Am That Man" (2019) cu Michael Marsden, "Bottom of the 9th" (2019) cu Sofia Vergara şi Joe Manganiello. Roluri mici, dar în nişte distribuţii importante. Iar acum a finalizat un proiect important, "Bonded", despre traficul uman în Los Angeles, la care a lucrat în ultimii trei ani. Dar cel mai important proiect bifat este cel personal, Adina găsindu-şi sufletul pereche dincolo de Ocean – un muzician pe nume Frank Eady, alături de care a făcut marele pas în luna aprilie.
OK!: După o perioadă în care ai fost foarte discretă cu viața ta în America, aud că te-ai căsătorit. Cine e norocosul?
Adina Galupa Eady: Da, într-adevăr, am fost rezervată cu ce s-a întâmplat în viața mea de ceva timp, nu știu dacă a fost neapărat o decizie conștientă sau nu, dar cândva, în timpul ăsta, l-am întâlnit pe Frank și, din punctul ăsta de vedere, eu sunt cea norocoasă. Ne-am căsătorit anul acesta, în aprilie, după o relație de trei ani și sunt mai fericită ca niciodată.
Cum v-ați cunoscut?
E destul de amuzant pentru că, din cauza unui regizor întârziat, am just cumva singură în apartamentul lui încă dinainte de a ne întâlni! Fusesem cooptată să joc într-un scurtmetraj și, în ziua primei repetiții, iată că bat la uşa unui străin, sunând-l pe regizor şi întrebându-l unde e. El răspunde cerându-şi scuze că întârzie, pentru că programarea lui la dentist s-a prelungit, dar îmi spune să-l sun pe Frank, că repetiția se ţine la el acasă și îmi dă numărul lui Frank de telefon. Îl sun pe Frank, care îmi răspunde și el cerându-şi scuze că întârzie, dar că a lăsat uşa descuiată. Am intrat și m-am făcut comodă și am așteptat. Astfel, când Frank a ajuns acasă, m-a găsit în apartamentul lui, așteptând cuminte pe canapea. Nici prin gând nu mi-a trecut, la vremea respectivă, că într-o zi acolo voi veni „acasă“.
Ce știa el despre România la acel moment?
Ştia puţin din istoria României, faptul că limba română e o limbă latină, care îi e capitala și alte mici detalii. Acum, atâtea i-am povestit de România, că aproape l-am convins să se mute. (zâmbeşte)
A înțeles și cât de cunoscută ești în țară, că filmele în care ai jucat au creat isterie?
Îţi mulțumesc pentru compliment! Cred că e dificil pentru cineva să înțeleagă cât de îndrăgite au fost filmele și serialele românești pentru public. Eu mă simt foarte norocoasă să fi avut șansa de-a fi parte din proiecte care au avut atâta succes, o colaborare între oameni foarte talentați și inspirați, în toate domeniile. De fiecare dată când cineva mă strigă Fefe sau Mirela sau vine să îmi spună cu ce drag a urmărit vreun film sau serial, îmi creşte inima de bucurie.
Apropo, știi că s-a reluat difuzarea serialului „Inimă de țigan“ pe Acasă TV? Ce părere ai că fanii vorbesc în continuare despre voi și personajele voastre?
Am aflat, da, de la mama mea, care mă ţine informată. Mă bucur mult că cei care au urmărit "Inimă de ţigan" au ocazia să revadă serialul lor preferat și generația mai nouă are ocazia să descopere o poveste care i-a încântat pe atât de mulţi oameni.
Când te-a cunoscut Frank, erai cooptată în vreun proiect cinematografic sau vreo reclamă?
În afară de scurtmetrajul la care am participat amândoi, tocmai terminasem de filmat filmul "Bonded", și urma să filmez câteva reclame. Așa mi-am dat seama că, fără să sesizez, mă îndrăgostisem, căci indiferent cât de ocupată sau obosită eram, întotdeauna îmi făceam timp să stăm împreună.
El cum e ca om, ce te-a atras la el și cum e să trăiești alături de un muzician?
E unul dintre cei mai interesanți oameni pe care i-am întâlnit vreodată, îi admir inteligenţa, onestitatea, creativitatea și profesionalismul. În același timp, e un om cu o inimă uriașă, cu un umor surprinzător și cu picioarele pe pământ. A trăi cu un muzician înseamnă, pentru mine, casa plină de chitare și instrumente muzicale, o bibliotecă muzicală excepțională, multe ore în studio și jam sessions. Critici pentru cântatul în duş nu sunt acceptate, acolo este zona liberă. (râde) Mă bucur că am descoperit lângă mine un artist adevărat, un businessman cu capul pe umeri și un om deosebit.
La cât timp te-a cerut de soție și cum te-a surprins cu întrebarea?
Eram într-o minivacanță lângă San Diego și ne-am urcat pe o faleza înaltă, care trona peste plajă și ocean, cu o vedere superbă. Era un apus minunat și Frank m-a rugat să stau la poza, cu faţa spre ocean. În timp ce el pregătea poza, tot ce-mi amintesc e că i-am zis glumind: „Să nu mă împingi în abis“. Şi imediat m-a rugat să mă întorc și m-a surprins cu întrebarea. A fost un moment de neuitat pentru amândoi şi am decis să ne întoarcem în același loc pentru cununie.
Ce a spus familia ta că iei de soț un american?
Ai mei toți îl adoră pe Frank. L-au acceptat cu brațele deschise și nu mi-aș fi închipuit că s-ar fi putut întâmpla lucrurile în alt fel. Cred că, inițial, au avut întrebări sau temeri, mai ales că sunt așa departe, dar odată ce l-au cunoscut, a devenit parte din familie.
Cum a arătat nunta voastră?
Noi am ales să avem o nuntă neconvențională. Am vrut ca ceremonia să fie doar între noi doi, ca un legământ intim. Am fost cununați religios și civil, în aceeaşi ceremonie, de către un bun prieten de familie, pe aceeaşi faleză înaltă unde ne-am logodit. Iar pentru că familiile noastre sunt împrăștiate prin toată lumea, i-am avut pe toți cei apropiați pe FaceTime, urmărindu-ne live din România, Olanda, India și trei Colțuri ale Statelor Unite. Cel mai dificil moment a fost să stabilim o legătură online stabilă cu toți invitații, ca să putem începe. (râde) Sunt foarte recunoscătoare că trăim într-o perioadă în care accesul la tehnologie a însemnat ca cei iubiți să poată participa la acest moment special, de oriunde. A fost un moment de nedescris, pe care nu îl vom uita niciodată. Cred că am plâns câteva zile în șir de fericire. Plănuim ca, odată ce ajungem în România, să facem o petrecere mare pentru toți prietenii și familia, dar nu ne grăbim. Şi rochia mi-am comandat-o tot online, am vrut o rochie simplă și ușoară, perfectă pentru o promisiune în doi, deasupra oceanului.
L-ai adus în România?
Încă nu, dar abia aștept să îi arăt ce minunată e România și ştiu că și el e entuziasmat să o viziteze. Cred că anul viitor vom veni în vacanţă și tot strâng sugestii de locuri şi experiențe pe care pot să i le ofer. Sunt tare curioasă cum va reacționa la mâncărurile tradiționale românești, sunt sigură că îi vor plăcea în special papanașii. (zâmbeşte)
Cum e viața cu verigheta pe inelar?
Mi se pare foarte important să ai o relație stabilă, bine înrădăcinată, cu o persoană pe care ajungi să o cunoști și cu bune, și cu rele, înainte să iei decizia de a te căsători. A avea un soț n-a fost niciodată o prioritate pentru mine, dar întotdeauna mi-am imaginat că, dacă mă voi căsători vreodată, mi-aș dori să fie prima și singura dată. De aceea, noi am așteptat până am decis să ne luam. Să ne cunoaștem bine de tot. Să ne iubim mult și sincer și după perioada de infatuare de la început. Şi cred că a meritat, pentru că verigheta asta de pe mâna mea nu schimbă multe lucruri în relația noastră, dar adâncește sentimentul de confort și siguranță, pentru că acum mă închipui o bătrânică simpatică (sper) cu Frank bătrânelul lângă mine și e un gând care mă bucura mult de tot. Zi după zi se ivesc ocazii care îmi dau de înțeles că am făcut alegerea bună și pot să spun că sunt într-o căsătorie tare fericită.
Ați vorbit și despre copii?
Acum, ce-o fi, o fi. Nu ne grăbim nicăieri, cred din tot sufletul că lucrurile se aşează așa cum trebuie, când trebuie.
Cum a arătat vara voastră?
Anul acesta am avut o vară în care am încercat să evitam valurile de căldură. Am petrecut Ziua Independenţei în Florida, am fost la curse NASCAR în San Francisco și, de curând, am fost în Arizona. Ne place să călătorim și încerc să vizitez cât mai multe locuri interesante aici, în State.
Dar de ziua ta ce ați făcut?
Ziua mea a picat într-o vineri anul astă. Eu plănuisem o mică petrecere duminică, așa că vineri dimineață nu m-am așteptat să fiu trezită devreme. „Poți să fii gata în 30 minute?“, mă întreabă Frank. M-am pregătit cât de repede am putut, neînțelegând ce se întâmplă. Am plecat vineri dimineață, de ziua mea, și seara am privit apusul de pe marginea Grand Canyon, cu o vedere de neuitat. Ne-am întors duminică, la timp pentru a sărbători cu prietenii și pentru a încheia una dintre cele mai frumoase zile de naștere pe care le-am avut. De la Frank, am primit o pereche de cercei pe care acum îi port în fiecare zi.
Mai locuiești în Los Angeles?
Da, tot aici locuiesc.
Ești deja de 7 ani în America. Cu ce ochi o vezi acum, față de momentul în care ai ajuns acolo?
Mi-a trebuit ceva timp să mă acomodez aici. Sunt 10 ore diferență de fus orar, așa că te cam rupi de lumea de acasă, pentru că ziua aici e noapte în România și viceversa. În plus, e un șoc cultural la care nu te aștepți, oamenii comunica diferit, gândesc diferit etc. Los Angeles-ul e considerat un oraș în care adesea te simți singur și, la început, n-a fost ușor deloc. Cu toate astea, acum mă simt ca acasă aici, și nu regret nicio clipă că mi-am luat inima în dinți și am perseverat. Întotdeauna mi-am zis că, atunci când nu voi mai avea ce să fac aici, mă voi întoarce în România, dar văd că până acum am avut norocul să mă pot tine ocupată.
Tot în Los Angeles s-a stabilit și Mihaela Bărluțiu, „creața“ din „Lacrimi de iubire“. Vă vedeți, țineți legătura?
Cu Mihaela n-am apucat să iau legătura și nu îmi vine să cred că în toți acești ani nu ne-am văzut. Gata, mi-am trecut în reminder să ii trimit mesaj! În rest, din când în când, mă mai văd cu oameni din România, cel mai des cu Maria (Bata) și mă bucur de fiecare dată când aud că vine cineva aici, chiar și doar în vacanţă.
What's next? Cum se anunță toamna, cu proiecte sau cu mers la castinguri?
Toamna asta se întâmplă lucruri interesante cu proiectul la care am lucrat în ultimii trei ani de zile, filmul "Bonded", abia aștept să vă spun mai multe despre el și sunt extrem de încântată pentru noul an și tot ce va aduce. Simt că toată munca pe care am depus-o în ultimii ani va începe ușor, ușor să producă rezultate și mă bucur să pot să vă arăt în curând despre ce vorbesc.
Prin țară când mai vii?
Anul ăsta am fost în România doar o singură dată, am stat o lună și jumătate pentru tatăl meu, care a decedat la sfârșitul lui februarie. Nu știu dacă mai apuc să vin, până la sfârșitul anului, îmi dorisem tare mult să vin de Crăciun, dar cred că abia la anul voi ajunge în România, sper în primăvara și sigur în vară.
FOTO: arhiva personală
