EXCLUSIV Andi Moisescu, despre familie, noul prag 50+ și Apropo TV: „Sunt un partener de cursă lungă”
Unii s-au grăbit să-i anunţe şi divorţul de Pro TV, însă Andi Moisescu încă îşi manifestă talentele şi ca jurat la „Românii au talent“, şi ca entertainer la cele mai cool party-uri din oraş.
Andi Moisescu e genul de personaj care nu are nevoie de prezentări lungi. Are calmul acela cool, umorul acela subtil și spiritul acela care-l ajută ca, de 30 de ani, să fie mereu în pas cu lumea. E juratul care nu a lipsit niciodată de la „Românii au talent”, omul din spatele „Apropo TV”, show-ul care a crescut odată cu internetul, și tipul care, la 50+, pare mai conectat la vibe-ul generației Z decât mulți dintre cei de-o vârstă cu băieţii lui.
Acum, când echipa „Apropo TV” a anunțat o pauză după 44 de sezoane „făcute pe fugă, dar cu cap“, l-am prins pe Andi exact în stilul lui: între două filmări, două idei și două playlist-uri. Am vrut să aflăm ce-l mai surprinde după atâția ani de televiziune, cum arată viața lui când băieţii sunt (aproape) majori și cât de tare îl trage scena înapoi - nu cea de televiziune, ci cea cu pupitru de DJ, unde mixează cu aceeași naturalețe cu care analizează un subiect bun. Un interviu cu Andi Moisescu nu e doar o discuție. E un refresh. Un reminder că relevanța nu ține de vârstă, ci de curiozitate. Și că, uneori, cel mai bun talent e să rămâi tu însuți, indiferent câte sezoane ai în spate.
OK!: Ești jurat la „Românii au talent” din 2011, fără pauză. Ce ai învățat despre oameni, despre România și despre tine în acești 15 ani de jurizare continuă?
Andi Moisescu: Cel mai important lucru care l-am învățat în cei 15 ani de jurizare la Românii au talent e că oamenii pot fi întotdeauna surprinzători. Oricât de multe ai fi văzut și ai fi trăit. Am înțeles asta de prin al treilea sezon, iar din al patrulea încolo, doar mi-am întărit această convingere. Practic, capacitatea creativă a românilor este nelimitată.
La ce mai spui „WOW“? La ce ți se mai oprește respirația?
Andi Moisescu: Nu ține de vreo categorie anume de talente. Are pur și simplu legătură cu capacitatea unui concurent de a mă surprinde cu ceea ce face. Iar asta poate ține deopotrivă de creativitate sau de nivelul de execuție în raport cu așteptările mele. Totul se reduce la emoția pe care o trezește în mine prin ceea ce face sau prin cum face ceea ce face.
Cum e nou-venita Carmen Tănase la masa juriului? Cum s-a schimbat vibe-ul?
Andi Moisescu: Eu am mai spus-o, dar îmi face mare plăcere să repet: cred că acest format i se potrivește mănușă lui Carmen. Pe mine m-a surprins extrem de plăcut. Cu toții îi știam foarte bine calitățile actoricești. Doar că, în emisiunea Românii au talent, Carmen Tănase nu interpretează niciun personaj. E chiar ea însăși, Carmen Tănase. Iar această abilitate, mie cel puțin îmi era necunoscută. Pe mine, cu felul în care e ea însăși, m-a surprins extrem de plăcut și m-a cucerit.
Mai multă vechime ai bifat la Apropo TV. Și o marcă înregistrată a ta sunt tricourile cu mesaj. Cum le alegi?
Andi Moisescu: Cu mesajele astea, povestea e extrem de simplă. Am plecat din necesitatea de a distrage atenția de la faptul că ținuta nu are nimic special și a muta cu totul focusul pe un mesaj. Care știam că are potențialul de a deveni un diferențiator atrăgător. După ce s-au adunat peste 500 de mesaje, a devenit clar un ritual. La care participă întreaga echipă, în funcție de ce-l apasă pe fiecare. E un simplu exercițiu creativ de a pune degetul pe un subiect relevant, dar cu umor. Mi se pare că asta e cea mai plăcută manieră prin care îi poți face pe oameni să-și pună întrebări.
Le păstrezi pe toate? Ai o arhivă a lor?
Andi Moisescu: Le păstrez pe toate. Am mai făcut câteva cadou de-a lungul vremii, dar în mare sunt toate în arhiva fizică emisiunii. Ne-am mai făcut o grijă în plus cu ocazia asta. (zâmbeşte) Sper să le putem da o a doua viață la un moment dat, într-un scop cel puțin la fel de nobil precum cel pentru care le-am creat.
Când porți un tricou cu un mesaj social, ce îți dorești de fapt: să provoci, să ironizezi, să lași o concluzie?
Andi Moisescu: Întotdeauna prin tot ceea ce fac îmi doresc același lucru: să-i determin pe cei care mă urmăresc să-și pună întrebări. E irelevant ce și cum gândesc eu. Nu mi-am propus niciodată să determin vreun transfer de gândire de la mine la urmăritorii mei. M-aș bucura să-i stârnesc să-și pună întrebări și eventual să-și ofere propriile răspunsuri la aceste întrebări. Iar asta cred eu că ar putea schimba multe aspecte în bine.
„Muzica e cea mai apropiată formă de conectare cu publicul meu”
Ai fost om de radio și ești DJ cu acte în regulă. Ce îți oferă muzica și cât din timp îi dedici?
Andi Moisescu: Muzica mi-a oferit întotdeauna armonia și emoția care mă încarcă. Ascult muzică aproape permanent, intru în vibrația ei și-mi încarc bateriile. Muzica e refugiul meu secret și totuși public, în același timp. Și, cel mai probabil, ocazia de a avea cea mai apropiată formă de conectare cu publicul meu. Îi dedic ceva ore săptămânal. N-am stat să le socotesc niciodată. Dar de fiecare dată când am nevoie de muzică și timpul îmi permite, apelez la ea.
Ai studiat matematica – la fel ca preşedintele ţării. Cum se împacă această structură cu omul sensibil, curios și ironic pe care îl vedem la TV?
Andi Moisescu: Mintea organizată și rigoarea nu exclud sub nicio formă sensibilitatea, curiozitatea și ironia, după părerea mea. Dimpotrivă, mi se pare că matematica, acest superb antrenament zilnic pentru un creier sănătos, ajută. Ea doar pune puțină ordine în tot și poate ajuta cu un anumit echilibru. Aș aduce în susținerea mea un sigur exemplu. Perfect, în materie de sensibilitate, curiozitate și ironie: Grigore Moisil. Doar dați o căutare de citate din Moisil, să vedeți spectacol.
Ai spune despre tine că ești un tip calculat?
Andi Moisescu: Da. Fără discuție. Ar fi fost culmea să nu fiu, după anii de matematică prin care am trecut.
Sport, o viață extrem de ordonată și o alimentație cât mai puțin nocivă
Vrei, nu vrei, buletinul îți numără anii. Cum a fost să sari de primii 50 de ani?
Andi Moisescu: Cred că m-am gândit mai mult la aspectul ăsta până am trecut pragul. După care am uitat complet de el. Sunt genul de om care caută mereu să facă lucruri relevante, cu sens și să se bucure în timp ce face asta. Independent de vârstă. De-asta nici nu-i prea acord multă atenție. Doar o accept și caut să mă bucur în continuare de viață, în fiecare zi.
Totuşi, ai încă energia unui om de 30 de ani. Cât e genetică și cât e disciplină: sport, somn, rutină, antrenament mental?
Andi Moisescu: Evident, e vorba de câte puțin din fiecare. Vin și dintr-o familie longevivă, e foarte adevărat. Bunica mea, cea care m-a și crescut, împlinește anul ăsta 98 de ani. Iar la ultima petrecere, abia dacă se dădea dusă înapoi acasă. Dar dincolo de asta, vreau să-i asigur pe toți că, fără sport, o viață extrem de ordonată, o alimentație cât mai puțin nocivă și mai ales somn de calitate, n-aș fi fost unde sunt azi.
Ajută și party-urile de la Palatul Bragadiru unde mixezi?
Andi Moisescu: Ele ajută mult la încărcarea bateriilor, de care am vorbit mai devreme. (zâmbeşte)
Prietenia ta cu Andreea Esca, Pavel Bartoș și Cabral e vizibilă și autentică. E și ăsta motivul pentru care ai rămas fidel Pro TV-ului trei decenii?
Andi Moisescu: În general, sunt un partener de cursă lungă. Chiar foarte lungă. Ceea ce e valabil și în cazul prietenilor mei. Nu e nimic întâmplător. Cine se aseamănă se adună. Iar cei pe care i-ai pomenit și cu care am o relație de prietenie extrem de frumoasă sunt dintr-un aluat cu totul special. Rar găsești așa ceva, atât de bun, în lume!
Dacă ai putea să-i spui ceva lui Andi care vindea ziare și visa la radio, ce i-ai spune acum?
Andi Moisescu: „Bravo, puștiule! Ai învățat câte ceva. Dacă te ții de treabă la fel de serios, într-o zi ai putea să ajungi departe.“
Ce înseamnă libertatea la 53 de ani, în comparație cu libertatea la 30 de ani?
Andi Moisescu: Libertatea este una dintre cele mai frumoase forme de responsabilitate pe care ni le oferă viața, în general. În mod cert, eu am înțeles asta mult mai bine la 50 de ani. La 30, nu-mi mai amintesc exact ce aveam în cap, dar în mod cert n-aveam nici mintea și nici înțelepciunea de acum.
„Caut să mă bucur de copiii mei cât mai mult, în fiecare zi”
La „Românii au talent” vin mulți copii. Ai tăi au crescut. Ți se mai face dor de ei când erau mici?
Andi Moisescu: Ca să fiu sincer cu tine, sunt genul de om care încearcă să trăiască în prezent și din prezent, nu din trecut. Mi-e foarte drag și mă emoționez de fiecare dată când revăd poze sau filme cu copiii mei, mici, dar caut să mă bucur de ei, cât mai mult, în fiecare zi. Îmi place prezentul și mai ales îmi place să-l trăiesc din plin alături de ei. Să fiu lângă ei, cu toate provocările prezentului. Asta mă încarcă cel mai tare.
Băieții tăi sunt (aproape) majori. Cum s-a schimbat relația cu ei în această nouă etapă?
Andi Moisescu: Dacă ar fi să pun degetul pe principala schimbare, aș pune degetul pe independență. I-am încurajat mereu, fiind băieți, să devină independenți. Iar acum am început să simt pe pielea mea, din ce în ce mult, rezultatele. Nu mă mai bucur atâtea ore de prezența lor, dar mă bucur pentru ei, să-i văd că evoluează și că devin pe zi ce trece tot mai stăpâni pe viața lor. E un exercițiu de responsabilitate care se învață greu, dar care e de mare folos în viață. Eu sper din tot sufletul că îi ajut și că le va folosi tot efortul pe care îl fac. Sau mai exact, pe care îl facem împreună.
Acum ce activități aveți împreună?
Andi Moisescu: Din fericire, destul de multe. Și nu mă refer aici doar la vacanțe. Pe astea, spre bucuria mea, le petrecem încă împreună pe toate. Anii în care am investit în snowboarding și kite își spun cuvântul. Împărțim aceleași pasiuni și asta ajută enorm. Dar dincolo de vacanțe, zonele lor profesionale de interes se intersectează cu ale mele, chiar dacă nu sunt exact aceleași. Așa că avem ceva activități împreună.
Te simți dator, cumva, să te reinventezi, să fii în pas cu generația lor?
Andi Moisescu: Întotdeauna am simțit nevoia să mă reinventez pentru a mă păstra pe cât posibil relevant, în general. Asta doar m-a ajutat să-mi fie mai ușor să am un dialog cât mai firesc cu ei. Evident, încerc înainte de toate să-i înțeleg eu pe ei.
Lor le place ce faci ca DJ, aveți aceleași gusturi sau te inspiri din ce le place lor?
Andi Moisescu: Evident că le place. Îi iau cu mine de fiecare dată când mă pot onora cu prezența și pot să vadă și să învețe foarte multe cu ocazia asta. Dincolo de a pune muzică. Iar dacă mă întrebi dacă mă inspir din playlist-urile lor, răspunsul e simplu: da.
Lumea în care ei pornesc ca adulți e tot mai instabilă. Ce te îngrijorează cel mai mult, ca om care observă atent societatea?
Andi Moisescu: Încerc să fiu mai degrabă preocupat, nu îngrijorat. Ca manieră de abordare, în general. Deci, preocupat fiind, încerc să intuiesc de ce abilități și competențe ar avea nevoie pentru a face față distracției, indiferent de evoluția contextului. Pe care, da, nu-l mai putem nici controla, nici intui și înclin să cred nici imagina în momentul de față.
Dincolo de toate temerile, ce te bucură cel mai mult acum? Ce îți dă sentimentul că lumea încă merită privită cu speranță?
Andi Moisescu: Dincolo de temeri, cred că oportunitățile sunt acum mai mari că oricând. Iar provocarea de a-mi pune creierul la contribuție mă face să mă trezesc cu bucurie în fiecare dimineață. Simt că am în fiecare zi ocazia să învăț ceva nou și asta mă ține viu și mă ajută să privesc cu multă speranță în viitor. Atât pentru mine, cât mai ales pentru copiii mei.
FOTO: PRO TV, arhiva personală
