EXCLUSIV Carmen Negoiță: „Am avut gânduri nomade, puteam să rămân în Panama“

O spune una dintre cele mai plimbăreţe vedete de la noi, care are viaţa mai mult strânsă într-un bagaj decât într-o casă a ei, mai ales acum, de când şi copiii ei locuiesc pe alte meleaguri.

Carmen Negoiţă a fost mereu o apariţie, un bulgăre de energie şi o femeie foarte determinată să reuşească. Ne ştim de mulţi ani, practic de când copiii ei, Ingrid (21) şi Harold (20), mergeau la şcoală, iar ea abia îşi lansase afacerea cu deserturile raw-vegan. Şi, tot la vremea aceea, făcea promovare online, mai înainte să se fi lansat termenul de influencer. Acum, e printre cele mai urmărite bloggeriţe şi are cel mai stylish content de travel. Pentru că da, Carmen e o călătoare de profesie, e mereu în mişcare, mereu pusă pe experimentat. Iar felul în care arată e cea mai bună reclamă la stilul său de viaţă. Apropo, ştiţi câţi ani are?

OK!: Pe bune, ai 42 de ani?
Carmen Negoiță: Da.

Când s-a întâmplat asta?
Sincer, nici eu nu ştiu. (râde) Vârsta nu e cea pe care o ai în buletin, ci aia pe care o simţi. Sunt multe femei care se feresc să-şi spună vârsta, dar eu n-am nicio problemă. Mi se pare că e natural să-ţi spui vârsta, atâta vreme cât te simţi bine. Uneori, trebuie să mă mai uit în buletin ca să-mi aduc aminte câţi ani am, după care îmi spun: „OK, e cazul să mă maturizez.“ (zâmbeşte)

Chiar nu-ți arăţi vârsta.
Da, ajută și mintea, vibe-ul… E puţin şi gena de la mama, am mai şi slăbit, în ultimul timp...

Aveai nevoie?
Da, pentru că am perioade în care sunt mai haotică cu plecările şi nu reuşesc să am ritualul meu şi mănânc mai mult. Am avut o perioadă în vară în care n-am stat acasă decât trei zile, cât să schimb valiza. Şi neavând un program, ci doar multe avioane de schimbat şi ajungând pe alte fusuri orare, m-am dat un pic peste cap şi am luat câteva kilograme în plus. Dar oscilez.

Ce ai mâncat bun pe unde ai fost?
Am fost în Panama şi am mâncat foarte mult avocado şi papaya. Şi, după o săptămână, s-a văzut asta. Fructele sunt bune, dar nu să mănânci atâtea, că au fructoză. Dar aia a fost ocazia mea să mănânc câtă papaya voiam şi-mi făceam şi câte un bol de avocado, pe care îl mâncam cu familia prietenilor mei de acolo. Pe urmă, am fost şi într-o foarte mare alergătură – că, în spatele unor poze frumoase şi a unor chestii drăguţe, este și multă oboseală. Iar acum, am pierdut mult din tonus, pentru că n-am mai ajuns la sală, n-am mai reuşit nici să ne adunăm, noi, fetele, la fotbal…

Dar rămâi adepta alimentaţiei raw-vegan.
Eu nu mănânc 100% raw-vegan, ci mai mult vegan-vegetarian, pentru că dacă organismul îmi cere o bucată de carne, o mănânc. Dar îmi place foarte mult alternarea asta. Dieta raw-vegan este bună pentru multe persoane, dar unele nu-l tolerează, pentru că nu pot să mănânce crud, din cauza unor probleme la stomac. Iar cele care renunţă complet la carne trebuie să ştie să înlocuiască proteina şi vitaminele din carne cu suplimente din orz, pentru că altfel apar carenţe în organism.

Tu de câţi ani faci asta?
De mulţi ani, dar niciodată nu am fost vreo carnivoră. În schimb, îmi plac ouăle şi restaurantele de tip breakfast-all-day, care servesc un avocado cu un ou poşat, cu seminţe de tot felul sau într-o salată mai specială… Cam aia e mâncarea mea preferată.

Pe copiii tăi i-ai convins să mănânce ca tine?
Nu. Ei sunt mari şi-şi comandă singuri pe toate aplicaţiile de food delivery când vor ei şi mănâncă şi carne, şi salate, şi junk food… Lor le place cel mai mult să le fac două tipuri de cartofi la cuptor, cu o salată imensă, cu şapte mii de chestii în ea ori nişte ardei umpluţi de post, cu granule de soia şi ciuperci, de zici că sunt umpluţi cu carne.

Acum Harry şi Ingrid sunt mai mari decât erai tu când te-ai măritat.
Da, exact. Dar faptul că acum sunt mari e partea bună că i-am născut de foarte tânără.

A venit Ingrid să-ţi spună: „Mami, când o să mă mărit eu…“? Sau n-a fost cazul?
Nu. Eu glumesc tot timpul cu ei şi le spun: „Voi puteţi să faceţi ce vreţi, numai să aveţi grijă că nu sunt pregătită încă să fiu bunică.“ (râde) Dar niciunul dintre ei nu are niciun gând. Sunt mai copii decât eram eu la vârsta lor. Eu deja la 12 ani aveam grijă de casă, făceam o mulţime de lucruri, pentru că ai mei erau plecaţi toată ziua de acasă şi eu trebuia să am grijă de sora mea mai mică cu şase ani. Harry nu se gândește la asta, iar pe Ingrid o văd focusată să dovedească ce poate, să facă bani, să fie stăpână pe ea şi pe viaţa ei, deci ideea de măritat nu cred să vină prea curând.

Dar tu ai lucrat mult ca Ingrid să fie aşa ca acum, că spuneai mai demult că era timidă.
Harry e mult mai timid. Dar Ingrid, cumva, când am rămas doar noi trei, după divorţ, a simţit nevoia să fie un pic mai responsabilă. Ea îl certa mai mult pe Harry, de exemplu. Şi-a luat un rol foarte bossy, care cred că i s-a dezvoltat ca o metodă de protecţie. Normal, un copil la 9 ani nu poate înţelege ce se întâmplă când se rupe o familie, dar simte foarte multe lucruri.

Harry îşi mai amintește lucrurile astea?
Da, dar el mereu a fost mai relaxat, vorbeşte mai puţin, nu disecă totul. Şi eu eram mai mult ca Ingrid, dar mi-am dat seama că, cu cât încerci să te controlezi mai mult, cu atât te învrăjbeşti mai mult şi de ce să te agiţi, dacă nu poţi schimba în niciun fel situaţia?

Cu cât eşti mai diferită acum decât în momentul în care ţi-ai luat copiii şi ţi-ai spus că te poţi descurca şi singură?
O, acum sunt complet diferită, ca om, ca atitudine, ca gândire. Bătăioasă sunt în continuare, dar nu chiar în acelaşi fel.

Ţi-ai spune ceva, dacă te-ai întoarce în momentul acela?
Nu, mi se pare că am făcut ce trebuia să fac la momentul respectiv şi chiar consider că a fost bine că a fost aşa. Acum ştiu cine sunt, ce vreau, sunt zen.

Îţi lipseşte ceva?
O casă. Atât.

Şi e greu de luat sau de făcut?
Momentan, da, pentru că am multe alte priorităţi. Pentru că sunt multe lucruri neştiute despre divorţul meu, în urma căruia se crede că am rămas cu foarte mulţi bani.

Încă se mai scrie că ai rămas cu nişte conturi şi cu un SPA de lux.
Ei bine, nu. Şi e cumva mai bine aşa, pentru că şi SPA-ul acela era în incinta unui hotel, era foarte greu de separat locaţia… Ar fi fost destul de complicat.

Tu ce business-uri ai acum?
Am două afaceri împreună cu mama şi cu sora mea, una cu preparate raw-vegan şi alta cu import de acoperitoare de sol: mochetă, parchet, LVT, linoleum. Dar toată lumea crede că, dacă faci business, automat ai şi foarte mulţi bani cash. Dar, ca să conduci o afacere şi să supravieţuieşti pandemiei şi crizelor, să renovezi sediul, să faci investiţii ai nevoie să pompezi bani. Plus că eu nici nu stau foarte mult la firmă, fac doar anumite lucruri, iar pe administrativ se ocupă mama şi sora mea.

Veniturile tale principale vin din blogging?
Vin din mai multe locuri, parte din blogging, pare din firmă. Am predat şi nişte cursuri, la un moment dat, pe zona de healthy fast cooking şi câteva cursuri despre garderoba de bază. Acum pregătesc un proiect care o să surprindă, pentru că e pe un domeniu total diferit de ce am făcut până acum, dar care sper să fie de ajutor pentru toate femeile, să le facă viaţa mai uşoară.

Te-ai gândit să faci ceva care să-i implice şi pe copiii tăi?
Ei momentan nu vor să facă acest lucru şi mi se pare o idee bună că nu vor să lucreze cu niciunul dintre noi. Mie mi-ar plăcea ca ei să lucreze o perioadă în străinătate, să vadă alt sistem, alte lucruri şi, dacă după aceea vor să vină să implementeze ce au văzut şi ce au învăţat, e foarte bine.

Ei sunt de ceva timp în străinătate.
Da, Ingrid e la Londra, unde studiază PR şi Comunicare şi are bursă, iar Harry e la Lausanne şi studiază business. Dacă era după mine, el ar fi fost potrivit să studieze IT. Iar pe ea o văd lucrând într-o firmă de profil de acolo, în paralel cu un master în diplomaţie.

Cel mai recent, te-am văzut cu amândoi la Annecy.
Da, am fost să-l instalăm pe Harry şi am zis să ne şi plimbăm pe-acolo. Am vizitat mai multe orăşele, am fost puţin şi prin Geneva şi ne-am plimbat în jurul lacului Geneva.

Cum a fost pentru tine să nu-i mai ai acasă?
E ciudat, cumva. Dar noi am tot vorbit, de când erau ei mici, şi i-am învăţat să fie independenţi, iar acum mă bucur să-i văd aşa.

Şi când ţi-e dor de ei, ce faci?
Stăm pe FaceTime aproape nonstop, râdem, glumim, povestim toate prostiile.

Ai spus că vrei casă. Te-ai gândit unde vrei?
Aș vrea o casă în Bucureşti. Mi-am dorit mereu un apartament care să fie un fel de studio spațios, în care să vin şi să plec. (râde) Nu m-am gândit clar cum vreau să arate, pentru că am alte priorităţi acum. Dar când o să găsesc spaţiul care o să-mi placă, o să vină şi proiectul de la sine.

Tu trăieşti acum cu chirie?
E o situaţie mai complicată. Locuiesc în casa în care stăteam şi înainte şi care trebuia să rămână a mea. Momentan, sunt acolo un fel de chiriaş îngăduit. Dar, la cât plec, nu locuiesc propriu-zis, pentru că îmi las acolo lucrurile, plec, mă întorc, mai stau pe la sora mea. Eu am mereu maşina plină de bagaje şi de haine. (zâmbește)

Și, la cât ai călătorit, nu te-ai gândit să-ți iei o casă în altă parte?
Am multe locuri care îmi plac: Bali, Panama, unde am şi prieteni şi sunt ca acasă… Eu am avut gânduri foarte nomade, la un moment dat, am avut chiar şi oferte să lucrez în Panama, dar atunci a apărut cineva în viaţa mea și n-am mai plecat, iar acum nu mai sunt în punctul în care aş pleca definitiv.

Acum eşti cu cineva?
Sunt într-o pauză. Nu ştiu în ce stadiu sunt, dar sunt bine. (râde)

Ţi se confirmă că dragostea durează trei ani?
Dragostea e importantă într-un cuplu, dar nu e și suficientă, trebuie să existe multe alte lucruri. Şi nu e vorba că dragostea se pierde, ci că în celelalte aspecte nu eşti aliniat cu celălalt, că trebuie să laşi de la tine, dar în acelaşi timp trebuie să pui și nişte limite foarte clare. Când celălalt e dispus să se schimbe sau să lucreze puţin la el, deja sunt mai multe şanse de reuşită a relaţiei.

Eşti suficient de independentă încât să nu mai ai nevoie de un bărbat în viaţa ta?
Cred că da. Dar nu-mi doresc neapărat asta pentru că, până la urmă, noi suntem lăsaţi să avem pereche. Sunt multe femei care chiar n-au nevoie de bărbaţi, care se descurcă, sunt independente, nu au frici, călătoresc, fac tot ce-şi doresc ele. Dar eu sunt destul de flexibilă, pot să trăiesc şi singură, şi cu cineva, sunt foarte adaptabilă, câtă vreme nu-mi îngrădeşte cineva libertatea şi tot ce am eu de făcut.

foto: SORIN STANA; vestimentaţie NISSA; make-up FLORENTINA NAGHEL; hairstyle Maria Marinciu; locaţie Mulţumim Atelier Iris, Calea Moşilor nr. 34-36, Bucureşti.