EXCLUSIV Cezar Ouatu: „Nu s-au confirmat acele duşmănii legate de blatul TVR-Cezar Ouatu la Eurovision“
Ca în fiecare an, Selecţia Naţională Eurovision este marcată de controverse, iar acum, când artistul care a făcut istorie în finala de la Malmö, din 2013, s-a reîntors în concurs, atmosfera de hate l-a făcut să-şi promită că nu va mai participa niciodată pentru România.
Încă din preselecţii, mulţi îl dădeau pe Cezar Ouatu drept câştigătorul Selecţiei Naţionale Eurovision de anul acesta. Ba chiar se formase o adevărată coaliţie online, care îl indica drept candidatul preferat al Televiziunii Române, cu şanse sigure de finalist. Desigur, şi Cezar Ouatu şi-ar fi dorit să ajungă pe marea scenă a finalei Eurovision de la Torino, pentru a-şi încerca a doua oară şansa la marele premiu, după spectaculoasa prestaţie din 2013 de la Malmö, Suedia, unde s-a clasat pe locul 13.
Dar iată că, ceea ce ar fi trebuit să fie o mare revenire a celebrului contratenor a fost, spune el, „o reîntoarcere, după 9 ani, oarecum eşuată“. Şi nu pentru că melodia lui Mihai Alexandru nu ar fi avut ingredientele unei piese câştigătoare, ci pentru că, undeva în arbitrajul juraţilor, ceva s-a fracturat. Să fie vorba de hate, duşmănie, parti-pris-uri, cum însuşi invocă? Iată ce spune artistul despre experienţa neplăcută din acest an, dar şi despre momentul pregătit pentru „Bravo, ai stil! Celebrities“ cu Bella Santiago, despre propunerea lui de stand-up comedy muzical şi… planurile sale de însurătoare.
OK!: Când ai intrat din nou în competiţia Eurovision, cu o piesă a lui Mihai Alexandru, credeam că le vei anula multora şansele de calificare. Din păcate, piesa nu a intrat în finală. Ce nu a mers bine, ce a lipsit? Cezar Ouatu: Trebuie să recunosc că eu şi Mihai Alexandru ne-am gândit în ultima clipă să participăm cu o piesă total ieşită din tiparele tipice Eurovision, cu un mesaj puternic, cu o punere în scenă pe care am fi îmbunătăţit-o clar pentru Finală şi, mai ales, pentru Italia. Dar se pare că gusturile atât ale juraţilor, cât şi ale publicului cumva – cu toate că publicul a fost împărţit – nu au fost atât de ridicate şi de frumos percepute încât să trecem şi în Finala Selecţiei Naţionale. Cred că, de fapt, reţeta de anul acesta a reprezentantului României la Eurovision era deja ştiută şi anume s-a mers pe ideea tinerilor. Nu ştiu care a fost, de fapt, problema. Clar aveam loc cel puţin în Finala Selecţiei Naţionale. S-au dat foarte multe hate-uri pe social media, cum că este blat, că noi suntem deja câştigători, dar iată că s-au înşelat amarnic. Dar a fost şi este o experienţă muzicală, o reîntoarcere după 9 ani oarecum eşuată, dar cred şi pot să spun, după aceste experienţe, inclusiv cea din acest an, că este ultima dată, cu siguranţă, când mă reîntorc la Eurovision în şi pentru România. Cred că dacă ar mai fi o a treia oară – poate una cu noroc, cine ştie – aş încerca să cânt într-o altă ţară şi să reprezint, de ce nu, acea ţară. Nu are nicio legătură cu naţionalismul, este pur şi simplu legat doar de fenomenul Eurovision în România, care este plin de hate, de duşmănie, de parti-pris-uri ş.a.m.d.
Da, am spus că m-am simţit, pur şi simplu, uşurat pentru că, în cele 2-3 săptămâni de când a început acest itinerariu al Selecţiei Naţionale Eurovision, nu numai eu, dar cred că toţi participanţii, din păcate legat de acest fenomen,
– mă rog, au fost şi vorbe frumoase, dar din păcate au cântărit mai mult cele pline de ură, de duşmănie. Până la urmă, este un concurs muzical, de creaţie muzicală, nu ar trebui să aibă loc aceste injurii. Iar
în semifinala Selecţiei Naţionale din mai multe puncte de vedere, dar nu aş vrea să intru în detalii aici, ca să nu lovesc pe nimeni sau să se simtă cineva cumva lezat.
Cred că pandemia nu are nicio legătură cu Eurovisionul, poate cu Eurovisionul mare. Nu ştiu deocamdată care sunt restricţiile, poate sunt mulţi reprezentanţi ai mai multor ţări care nu ştiu dacă sunt vaccinaţi sau nu, nu ştiu Eurovisionul exact dacă impune acolo vaccinarea obligatorie. Chiar nu stăpânesc bine acest subiect. Dar cred că, la nivel naţional, nu a afectat cu nimic, decât că
Nu neapărat dependenţă. La mine, totul s-a întâmplat tot last minute şi în 2013. Cunoşteam fenomenul Eurovision dinainte, dar nu eram neapărat un fanatic în acest sens. Iar în 2022, după ani buni, 9 la număr, m-am întors pur şi simplu pentru că am crezut şi cred în povestea piesei
E povestea unui om simplu, al străzii, care aspira către o planetă ideală şi cred că punerea în scenă pe care eu o aveam în cap, începând de la grafică, efecte audio-video ş.a.m.d. ar fi avut impact şi succes la Torino. Dar, până să ajungem acolo, trebuie să trecem de Selecţia Naţională.
La un moment dat, cred că n-a pierdut nimeni. De fapt, eu nu am pierdut, ei au pierdut şi, cu siguranţă, este ultima dată când eu mă voi reîntoarce, dacă mă voi reîntoarce la Eurovision, pentru România.
Legat de reprezentantul României de anul acesta sunt un pic sceptic, dar, din ce am auzit acolo, poate
ar avea şanse. Depinde pe ce decid ei să meargă, dacă vor merge pe o baladă sau pe zona asta de pop-folcloric, unde există Costi Ioniţă şi Minodora cu „România mea“. Dar eu mizez pe Dora Gaitanovici, care are o piesă interesantă în limba română, cu un mesaj naţionalist oarecum, cu povestea Anei din „Meşterul Manole“ – dar nu ştiu cât de bine va fi primită şi percepută în Italia. Pronosticul meu poate sună un pic dur, dar din păcate nu ştiu dacă ne vom califica în Marea Finală – pentru a patra oară consecutiv! Poate, totuşi, lucrurile se schimbă.
Am ascultat reprezentanţii celorlalte ţări şi cred că anul acesta, din punct de vedere internaţional, e un an foarte bun şi, deci, extrem de greu. Trebuie să recunosc că-mi place foarte mult Mahmood, chiar dacă el a fost deja pe locul doi în 2019, care a câştigat a doua oară Festivalul de la San Remo alături de Blanco, cu piesa
.
Da, la
a fost un moment de susţinere a
. Nu ne-am gândit neapărat la o colaborare pe viitor, dar cu siguranţă o voi susţine ori de câte ori are nevoie. Ne ştim de la
, o apreciez ca artistă, este o fată extrem de muncitoare şi zic eu foarte talentată. Iar, din punct de vedere vocal, a confirmat de mai multe ori potenţialul ei.
2022 vine cu mai multe proiecte, bineînţeles care au prins deja contur şi au creat o oarecare tradiţie. Vom merge mai departe cu cea de-a treia ediţie a Festivalului Internaţional de Canto Cezar Ouatu, ce va avea loc între 8 şi 10 aprilie pe scena Filarmonicii Paul Constantinescu, unde am adunat peste 240 de artişti înscrişi online an de an şi selectaţi, ulterior, 100-120 de artişti din România, Republica Moldova, Bulgaria, Italia, Portugalia. După care, aferent festivalului FICCO, vom merge cu FICCO Music Camp la cea de-a doua ediţie, şi bineînţeles la multe alte concerte, proiecte la care lucrez. Nu în ultimul rând, lucrăm şi vrem să ajungem la 100% capacitatea sălilor de spectacole ca să putem debuta cu
, ce eu zic că va rupe România, sub titulatura
.
Da, există foarte multe şanse, dar cu siguranţă vom afla cu toţii la momentul potrivit.
FOTO: arhiva personală
