EXCLUSIV Daciana Sârbu vorbește în premieră despre viața de familie, provocările adopției și noul început după divorț

La câteva luni după ce s-a aflat despre divorţul ei de Victor Ponta, fosta politiciană a prins curajul de-a se lăsa mai mult văzută, abordată și descusută în ceea ce consideră că le poate servi drept model şi altor femei.

Până relativ recent o prezenţă foarte rară în peisajul monden, Daciana Sârbu pare să fi redescoperit socializarea. După ce a lăsat deoparte politica şi şi-a construit un business „dulce“, demonstrând încă o dată ce poate face o blondă ambiţioasă, a ieşit din spatele brandului care astăzi vorbeşte de la sine şi a început să fie mai vizibilă la evenimentele publice – nu acelea la care se poartă doar sacouri, anume vechile şedinţe parlamentare şi întruniri scorţoase, ci acelea la care se vorbeşte despre eleganţă, feminitate, rafinament, dar şi business şi parenting. Adică subiectele care i-au acaparat, în ultimii ani, viaţa de mamă a două fete şi care îi definesc interesele. Iată cum e Daciana Sârbu după divorţul de Victor Ponta şi cum a impactat viaţa ei şi a fiicelor lor, Irina şi Maria.

OK!: Ai o fată de 10 ani şi una de 17 ani, deci şi provocări diferite. Cum e să ai o pre-adolescentă şi o adolescentă?
Daciana Sârbu: Nu mă plictisesc. (zâmbeşte) Sunt nişte fete minunate, sigur cu provocări diferite care apar în fiecare zi. La 17 ani şi jumătate, Irina e deja o adolescentă spre maturitate, întotdeauna a fost un copil matur, deci cu ea nu am avut provocările clasice. Poate puţină răzvrătire, care e normală şi chiar indicată, ca să-şi formeze personalitatea. Iar Maria e un copil foarte dinamic, independent, care, la 10 ani, are încă preocupări de copil şi, din fericire, îi place să stea mult afară să se joace. La ea, ca provocare, ar fi negocierea cu timpul petrecut pe tabletă. Nu are telefon, am considerat că nu e pregătită, deşi fraţii ei au avut de la 10 ani, iar Irina a început să-l folosească pe la 11 ani.

Deci te-ai ţinut tare pe poziţii.
Daciana Sârbu: Da, şi o să mă ţin tare pe poziţii, pentru că real Maria nu e pregătită să aibă acum un telefon. A avut unul pe timpul unei vacanţe, unde toţi copiii aveau telefoane şi am zis să nu se simtă diferit. Urmarea a fost că a făcut un cont pe TikTok pe numele meu, despre care, atunci când am aflat de el, avea deja 2.000 de urmăritori. Eu nu am cont de TikTok, doar contul de business, pe care îl mai verific de pe telefoanele colegilor mei. Aşa că Maria va trebui să mai aștepte... Dar nu cred că e atât de importantă socializarea online, cât joaca şi socializarea fizică. Şi, când va fi momentul, o să rediscutăm.

Dar şi tu ai devenit mai activă în spaţiul online.
Daciana Sârbu: Am trecut şi eu bariera, da. (zâmbeşte)

„N-am avut teama s-o iau de la capăt, oricât de greu a fost”

Anul acesta, odată cu multele schimbări din viaţa ta, ieşi mai mult în lume.
Daciana Sârbu: Cred că am fugit şi m-am ascuns de latura asta din viaţa mea, pe care n-am putut s-o evit oricum niciodată. Sigur, acum şi prin prisma business-ului şi poate a curiozităţii, am crescut în social media. Mi-am dat seama că pot să vorbesc despre lucruri care mi s-au întâmplat şi care ar putea să le ajute şi pe alte femei, începând de la afaceri şi până la experiența personală, care e destul de vastă, având în vedere situaţiile la care m-a expus viaţa.

Tu ai dat dovadă de curaj şi atunci când i-ai spus tatălui tău că vrei să faci politică, iar el ţi-a spus că nu e pentru tine; şi când ai mers în Parlamentul European, când politicienii români fugeau de el; şi când te-ai lansat în afaceri sau când ai divorţat de Victor Ponta.
Daciana Sârbu: (zâmbeşte) Da, poate e şi curaj, dar poate e şi înţelegerea mea cu mine că trebuie să trăiesc întotdeauna în adevăr şi că, dacă nu mi-a fost bine într-o situaţie sau dacă n-am mai vrut să fac politică, n-am avut teama s-o iau de la capăt, oricât de greu a fost. Şi da, mi-am găsit un loc dulce, Mara Mura, în care mă simt bine. Sigur că m-am legat de această pasiune pentru mâncare, pentru că era ceva ce era în mine şi a fost întotdeauna. Chiar şi la Parlamentul European aveam comisii care aveau legătură cu alimentaţia şi m-am implicat mult în zona de agricultură bio şi care viza producătorii din România. Atunci erau începuturile şi mi-a plăcut mult să fac asta, până a venit un moment în care nu m-am mai regăsit în ce făceam.

Cum de nu te-a tentat să rămâi în străinătate?
Daciana Sârbu: Nu puteam sta fără familie, eu fiind foarte legată şi de părinţii mei, Irina era aici, Victor făcea aici politică, toată viaţa mea era aici. Nu mă vedeam trăind în alt loc, în alt context, şi nici nu m-am regăsit acolo. Eram printre ­puţinii politicieni români care stăteau la hotel, ca să nu am sentimentul că m-am dezrădăcinat.

Naveta a impactat cumva relaţia ta cu Irina?
Daciana Sârbu: Nu. Evident că îmi ducea dorul, dar am şi luat-o mult cu mine, iar eu stăteam strict cât era necesar acolo. Plecam uneori dimineaţa şi veneam noaptea, tocmai ca să nu-mi simtă lipsa atât de mult. Însă în momentul în care am considerat că vor apărea situaţii complicate în care mama mea nu mă va putea suplini, am decis să nu mai fac asta. Şi când m-am întors, nu aș fi făcut în niciun caz politică aici.

Ţi s-a luat de politică?
Daciana Sârbu: Da, nu ştiu… Tot timpul am avut entuziasmul unor contexte în care am intrat şi am reuşit să fac ceva, cum a fost şi Parlamentul European. Eu mai degrabă susţin o cauză sau un proiect, decât să facă clasic politică. Simt că pot să fac mai mult în legătură cu mediul de afaceri şi conexiunea dintre femeile antreprenor, de aceea am şi făcut platforma Believe in Your Dreams, prin care am susţinut femei cu business-uri la început. Doar că n-am mai avut timp să dezvolt platforma aşa cum mi-am propus, pentru că în afacerea pe care o am există provocări în fiecare zi: ba se schimbă legislaţia, ba cresc preţurile, se mai schimbă personalul sau trebuie schimbate reţetele...

Şi Irina are fler, că ea ţi-a dat ideea de produse cu matcha. O iei în afacere?
Daciana Sârbu: Eu sunt recunoscătoare că m-a introdus în această lume a tinerilor, că mi-a schimbat modul de-a privi business-ul şi de-a gândi produsele prin ochii ei. Dar ea are drumul ei. Evident că întotdeauna va avea o uşă deschisă şi că va putea să facă oricând parte din afacere, dacă îşi doreşte.

Ea ce abilităţi are?
Daciana Sârbu: Îi place foarte mult arta. A făcut pictură foarte mulţi ani şi asta va conta și în viitor.

Unde va studia, în ţară sau în străinătate?
Daciana Sârbu: O să aplice la mai multe facultăţi în străinătate, chiar şi în America şi, în funcţie de ce răspunsuri primeşte, o să luăm o decizie.

Eşti pregătită pentru acel moment?
Daciana Sârbu: Nu şi nici nu mă gândesc la asta. (râde) Prefer să trăiesc atunci momentul. O să fie complicat şi logistic, şi emoţional, că având o relaţie atât de apropiată, o să simţim amândouă distanţa.

Vei fi o mamă care o să facă naveta des?
Daciana Sârbu: Daaa! (râde) Dacă va fi în America, probabil că voi fi constrânsă să fac mai puţine drumuri.

Mai există o opţiune: să pleci cu Maria acolo.
Daciana Sârbu: A, nu! Nu cred că mai am vârsta potrivită să-mi schimb viaţa radical. Dar asta spuneam şi acum trei ani, doi ani, un an… (zâmbeşte)

Irina este cât tine de înaltă, e aproape femeie. Te sperie un pic transformarea ei?
Daciana Sârbu: Nu o văd dintr-o dată mare şi am fost întotdeauna și prietene. De ceva timp, am început să plecăm doar noi două, să petrecem mai mult timp împreună şi să avem conexiunea asta de fete, în care şi eu m-am pus la mintea ei, dar şi ea aspira să-i dau acces la viaţa de adult. Şi am făcut-o chiar dacă au fost situaţii în care nu voia să audă ce aveam eu să-i spun. Dar mereu i-am spus: „Eu nu pot să te mint şi cred că sunt nişte lecţii de viaţă pe care trebuie să le înveţi de la mine, pentru că eu sunt omul cel mai apropiat de tine“. A trăi în adevăr mi se pare cel mai mare câştig şi bagajul cu care, sper eu, să plece în viaţă.

Are acces şi la garderoba ta?
Daciana Sârbu: Oh, da! De mult timp are acces. Dar mă răzbun, că iau şi eu de la ea, (zâmbeşte) se mai şi supără…

Ce împrumuţi de la ea?
Daciana Sârbu: Topuri, adidaşi, creioane de buze – la astea se supără, că le mai uit prin genţi.

Şi ea ce-ţi ia ţie?
Daciana Sârbu: Tot! (râde)

Ce vrea pentru petrecerea de majorat?
Daciana Sârbu: Nu vrea petrecere, vrea să plecăm undeva doar noi două. Japonia e pe primul loc, dar mai vedem până în martie.

„Pot să iubesc un alt copil pe care nu l-am născut”

Maria are cochetării?
Daciana Sârbu: Nu, ea e mai băieţoasă, e sportivă.

Concret, fetele tale ce te-au învăţat?
Daciana Sârbu: Să fiu un om mai bun, să am răbdare, să le iubesc necondiţionat şi uneori să respect regulile cu mai multă stricteţe.

Regulile tale sau ale lor?
Daciana Sârbu: Ale mele, pentru că nu pot să le cer lor să le respecte, dacă eu le încalc. Uite, chiar de azi trebuia să merg cu Irina la sport, dar eu mai mereu întârzii, pentru că psihologic aloc mai puţin timp sportului, că nu-mi place, fac de nevoie. Şi Irina mi-a zis: „Mamă, trebuie să plecăm că altfel întârziem, nu mai trage de timp!“. Deci trebuie să fiu mai conştiincioasă. (râde)

Dacă ea e pasionată de arte, Maria cum e?
Daciana Sârbu: Maria se va descurca în orice situaţie, pentru că, fără să vrea, a fost pusă în contexte care i-au dezvoltat instinctul de supravieţuire. La ea, regulile nu trebuie încălcate. Din ce am învățat înainte de adopţia ei şi ulterior, am înțeles că aceşti copii trebuie să aibă reguli şi o structură fermă, pentru că îi ajută să evolueze şi să-şi pună ordine în haosul propriu.

Şi ţie ţi-a ordonat viaţa şi pare ca o lecţie...
Daciana Sârbu: A venit, clar, ca o lecţie! Aceşti copii îţi apasă pe butoane pe care nu ştii că le ai, te împing la limita limitei să-ţi găseşti resursele. Realmente, mi-a pus la îndoială calităţile de părinte, am avut momente în care am considerat că nu sunt o mamă bună. După care am realizat că nu e vorba despre mine, ci despre acest copil şi despre nevoile sale. Că pot să iubesc un alt copil pe care nu l-am născut, că pot să-l iubesc şi când mă supără, şi când creează haos şi pune presiune pe mine. Că, de fapt, resursele sunt infinite şi de răbdare, şi de iubire. Cumva, mi-am dat seama că pot să fac orice, chiar dacă aveam senzaţia că nu se mai termină, că n-o să ieşim la lumină şi că n-o să fie bine niciodată. Şi că toate aceste traume se vor atenua cu terapie şi cu multă iubire.

Pe tine te iubeşti?
Daciana Sârbu: Da. (zâmbeşte) Mai mult acum decât înainte.

Simţi că ai vindecat şi ceva din tine?
Daciana Sârbu: Cu siguranţă! Probabil că asta a fost lecţia mea, să ajung să am mai multă încredere în mine, să mă iubesc mai mult şi să-mi dau seama că am puterea de-a însoţi acest copil în evoluţia lui. Restul provocărilor par acum atât de mici… exceptându-le pe cele de sănătate, care nu ţin de noi.

„Noi am trecut prin atât de multe lucruri, că n-aveam cum să nu ieşim şifonaţi”

Chestiunea despre iubire şi neiubire apare şi când e un divorţ. S-a oprit iubirea sau n-ai mai avut un liant cu Victor când aţi pus punct?
Daciana Sârbu: Nu, cred că în timp… Nu există un moment zero când se întâmplă lucrurile astea. Cred că oamenii se schimbă, ajung să se dezvolte diferit, să aibă preocupări diferite. Noi am trecut prin atât de multe lucruri, că n-aveau cum să nu ne schimbe. Am trecut prin campanii, prin situaţii complicate, în care presiunea și expunerea erau mari… Nu aveam cum să nu ieşim şifonaţi din toate astea.

Copiii mai aveau nevoie de explicaţii sau intuiau?
Daciana Sârbu: Copiii nu cred că simţeau, cum nu simt nici acum. Suntem nişte adulţi care trăim în armonie unul cu altul şi, pentru binele fetelor, comunicăm la fel, ca ele să nu perceapă că e o schimbare radicală în raport cu noi. Sigur că Irina înţelege la nivel mai profund şi e important să nu perceapă această situaţie de viaţă ca pe un eşec. Se termină şi mergem mai departe, dar în armonie, că trebuie să-ţi asumi şi să nu trăieşti în minciună.

E-adevărat că ai cunoscut pe cineva?
Daciana Sârbu: E adevărat ce am postat eu pe Instagram. A generat un interes la care nu mă aşteptam, mai ales că eu nu împărtăşesc intimităţi. Dar pentru că sunt oameni care m-au văzut pe stradă, la masă, că nu mă ascundeam, mi s-a părut firesc să postez şi pe Instagram. Las viaţa să mă surprindă şi mă bucur de fiecare moment. Iubirea e ceva ce ai în fiecare zi, nu doar de la partener, ci în general de la copii, de la oameni pe care nu-i cunoşti, un gen de admiraţie, de conexiune, toate acele lucruri bune care vin spre tine.

Fetele ar fi pregătite ca tu să ai alt partener?
Daciana Sârbu: Cred şi sper că sunt suficient de înţeleaptă şi matură să fac ca lucrurile să se întâmple într-o ordine şi într-un ritm natural, care să nu le provoace vreo suferinţă sau care să le deranjeze universul. Tot timpul am acţionat după instinct, după ce am simţit. Sper să nu greşesc nici în viitor cu alegerile pe care le voi face.

FOTO: Sorina Andreica/Talentivity, Instagram