Exclusiv! Dan Negru: ''Pe copii îi ţin departe de showbiz şi de televiziune“

Regele Audienţelor ne-a oferit un prim-plan al vieţii lui actuale, din care nu lipsesc show-ul TV dintre ani, impactul pandemiei asupra mariajului său şi educaţia pe care le-o dă celor doi copii ai lui.

Nu i-a plăcut niciodată să vorbească, în spaţiul public, despre familia lui, însă nici n-a refuzat să răspundă tuturor curiozităţilor pe care le-am avut despre soţia Codruţa, cu care e însurat încă din 2006, şi cei doi copii ai lor, Dara (10) şi Bogdan (8). În pragul împlinirii a 50 de ani de viaţă, Dan Negru a făcut dovada sincerităţii cu privire la proiectele profesionale pe care le are în desfăşurare şi viaţa lui de star TV, om de afaceri, tată şi soţ.

Ştiai că, la o simplă căutare pe Google, primul lucru care apare despre tine e „Dan Negru a murit“? Ce-i drept, e vorba despre o postare de-a ta despre un prezentator american decedat, dar, în contextul actual, nu-ţi dă fiori pe şira spinarii?

Dan Cărţile aveau un filtru, online-ul indexează orice tâmpenie... dar nu ştiu cum e mai bine. Am văzut multe năzbâtii în online, tocmai pentru că oricine poate să scrie orice şi, în goana după audienţă, like-uri, lucrurile şocante sunt mai căutate. Aşa că e firesc ca ştirile şocante să aibă întâietate. Cât despre moarte, suntem poporul cu un cult deosebit pentru morţi, colivă, înmormântări. Se vede asta în Google, cum moare unul, cum e nr. 1 în top căutări.

Că tot am stabilit că eşti viu şi nevătămat, ce mai face Dan Negru? Cum a fost la filmările pentru Revelionul 2021?

Prezint revelioane de 21 de ani şi ăsta e unul special, cu românii rămaşi acasă, aşa că era de neiertat ca în anul ăsta să lipsească programul ăsta de revelion. Românii, spre deosebire de alte ţări, au un interes deosebit pentru revelion, datorită tradiţiei; înainte de ‘89 era singurul program cât de cât normal. Apoi, acum 21 de ani am început să-l fac eu. Primul program TV din istoria televiziunii din România a fost cel de Revelion din 1956. Poate de aici respectul şi tradiţia. Cu atât mai mare a fost presiunea pe mine în toţi aceşti 21 de ani, pentru că ştiam că preiau o tradiţie.

Crezi că vei rămâne Regele Audienţelor şi după această ediţie de „criză“ a Revelionului?

Sper că nu Revelionul m-a făcut regele audienţelor, ci toate formatele pe care le-am avut de-a lungul anilor şi poate de asta mă şicanează că toţi mă întreabă de Revelion. Păstrând proporţiile, îmi dau seama cum se simţea Maradona când toţi îl întrebau despre golul cu mâna din meciul cu Anglia, deşi el a făcut multe alte lucruri memorabile în fotbal. Mă onorează porecla de „regele audienţelor“ şi îmi aminteşte că un ziarist de la un tabloid mi-a spus că pe el nu-l interesează ştirile despre „Negru, lider de audienţă“, dar că va da pe prima pagină ştirea „Negru nu mai e regele“. Ăştia suntem noi. O ştim. Înfrângerea are 1.000 de părinţi, victoria nu are niciunul.

Spune-mi sincer ce e mai rentabil: să faci televiziune sau să faci blocuri?

Eu nu fac blocuri, nu sunt un Trump al televiziunii, e o falsă poveste asta. Mi-am investit banii într-un domeniu care-mi dă o oarecare independenţă financiară, dar asta nu e mare lucru. Nu fac nici televiziune, sunt angajatul unor televiziuni care au nevoie de serviciile mele şi eu le dau facturi pentru asta, dar nu am televiziunea mea, ca să ştiu dacă e profitabil sau nu... Oricum, tsunamiul economic care va urma va duce pe minus ambele business-uri, pentru că ambele s-au extins haotic. Unde te uiţi vezi blocuri, în orice teren viran de la marginea oricărui oraş, după cum unde te uiţi pe telecomandă, vezi televiziuni româneşti. Şi puzderia de blocuri, şi puzderia de televiziuni vor fi lovite de tsunami-ul care urmează, pentru că orice exces e dăunător.

Poţi spune că te numeri printre cei care răzbesc şi-n condiţiile vitrege din pandemie? Toată lumea ştie despre imperiul imobiliar pe care l-ai construit. Te-ai cam pus la adăpost, nu?

E amuzantă exagerarea asta cu „imperiul imobiliar“. Nu e nimeni la adăpost, nici eu cu emisiunile mele de pe televizor, dar nici cei care au televizorul. Va fi complicat pentru toţi. Dacă nu va fi aşa, înseamnă că regulile alea economice pe care le ştim noi nu mai sunt valabile, deci iar nu e bine. Oricum o dai, după criza asta vin vremuri complicate. Că tot s-au încheiat alegerile, care consideri tu că este bugetul lunar cu care o familie cu doi copii poate trăi decent în România? Cuvântul „decent“ diferă de la om la om, mai ales într-o ţară în care nu există o clasă puternică de mijloc. Între bogaţi şi săraci ar trebui să fie decenţă, dar la noi sunt ori unii, ori alţii. Suntem departe de decenţă şi de asta vezi toate exagerările, fie ale bogaţilor, fie ale săracilor.

Care sunt extravagantele pe care ţi le permiţi?

Nici mie, şi nici Codruţei, soţiei mele, nu ne-a lipsit nimic în copilărie, dar asta nu înseamnă că am fost copii de bani-gata.

Cum reuşeşti, ca părinte, să nu-i creşti pe Bogdan şi pe Dara ca pe nişte copii de bani gata?

Cred că ţine de educaţie şi nu de bani sau de răsfăţ. Educaţia e aia pe care o fac părinţii şi nu laptopurile. Probabil asta va face deosebirea în anii care vin, se vor vedea copiii educaţi de tablete şi cei educaţi de oameni.

Cine dintre tine şi soţia ta e „personajul negativ“ în ceea ce priveşte educaţia copiilor, cel care e mai drastic?

Codruţa e cel „negativ“, eu sunt cel cu joaca şi cu distracţia. Eu sunt mai delăsător la reguli şi prefer plimbarea cu bicicleta în locul unei teme la matematică. Se poartă acum să-i dai libertate cât mai mare copilului, să-l laşi să-şi aleagă singur chiar şi identitatea sexuală.

Ce i-ai spune fetiţei tale dacă ar veni la tine să-ţi spună că vrea să fie băiat? Sau băiatului, daca ar prefera să poarte rochii?

Nu-i prostie mai mare decât expunerea intimităţii în public. Dar, oricum ar fi, nu cred în drobul de sare. Asta cu „alesul identităţii sexuale“ pe mine mă depăşeşte, că nu o prea înţeleg, dar cred că cel mai grav e că alegerile astea se fac în public şi cred că astfel pierd ambele tabere, şi aia open minded, şi aia conservatoare.

Care e întrebarea cea mai complicată sau situaţia cea mai dificilă în care te-au pus vreodată copiii tăi?

Mă întreabă sute de chestii zilnic şi totul e dublat, că sunt doi. Dar o să-mi fie dor de întrebările astea în curând. E o perioadă interesantă asta cu întrebările de copii, aşa descoperi că şi tu ai uitat să vezi lumea în mod normal, să te miri sau să te bucuri de lucruri mici. Nu m-aş bucura niciodată de o broască ţestoasă cadou de la Moş Nicolae aşa cum s-a bucurat Bogdan sau de un peşte cadou de la Moş Crăciun aşa cum s-a bucurat Dara.

Cum merge şcoala online? Faci teme cu copiii, eşti prezent pe grupul de Whatsapp al părinţilor?

Şcoala online e o nenorocire! Lucrez în jobul cu ecrane de 25 de ani şi ştiu că ecranele sunt pentru divertisment, ştiri şi reclame, dar nu pentru educaţie. Educaţia o face omul faţă în faţă, pentru că un educator, profesor e cel care te „contaminează“ cu învăţătura. Ecranele nu sunt pentru educaţie, cred că lunile astea pierdute cu educaţia copiilor vor lovi mai tare decât orice criză economică sau sanitară. Dara şi Bogdan au conturi pe reţelele de socializare? Le cenzurezi timpul petrecut pe ecrane? Au limită pe telefoane şi tablete. Nu suntem fani ai gadgeturilor, dar nici nu poţi să stai departe de ele. Dar echilibrul e important. Copiii crescuţi de Google vor fi marea nenorocire a anilor care vor veni.

Ce-şi doresc să devină copiii tăi la maturitate? Nu le face cu ochiul televiziunea, showbiz-ul?

 Îi ţin departe de showbiz şi de televiziune, pentru piaţa de televiziuni din România, la 49 eşti deja bătrân, mi-au spus-o mulţi directori de televiziuni. Dan Negru să faci televiziune în Moldova decât în România, pentru că moldovenii sunt bilingvi, vorbesc rusa şi româna, deci se pot uita la televiziunile din două ţări, alea moldoveneşti şi alea ruseşti. Au din ce să aleagă. E dezamăgitor că televiziunile din România sunt ca şi inexistente în Moldova. Pe mine, moldovenii nu mă cunosc deloc după showurile din România, după cum românii nu ştiu ce fac eu în Moldova.

Există glume despre cum cuplurile, dacă n-au divorţat în starea de urgenţă, mai au o şansă iarna asta, în al doilea val al răspândirii coronavirusului. În cazul tău şi al soţiei cum e, pandemia v-a afectat căsnicia?

Nu suntem un cuplu social, nu mâncăm fursecuri la petreceri mondene, nu apărem la televizor, avem o viaţă departe de socializare. Pandemia nu ne-a afectat deloc viaţa de familie. Stăteam şi înainte mult timp împreună. Cei pe care pandemia i-a adus laolaltă forţat în casă se vor despărţi în curând, când pandemia va dispărea. Nu cred că anul ăsta a putut să schimbe oamenii. Dar faptul că eşti una dintre cele mai mari vedete din România îţi afectează mariajul? Nu sunt deloc una dintre cele mai mari vedete din România şi oricum vedetismul nu cred că afectează o căsnicie decât dacă ai intrat „bolnav“ în căsnicia aia. La noi o fi şi ce am vazut acasă, părinţii mei, socrii, bunicii, cumnaţii, toţi sunt împreună fără niciun divorţ la activ. În familia mea nu a existat niciun divorţ şi nici în cea a soţiei mele. Probabil e o educaţie care se şi moşteneşte.

Că tot am vorbit despre Revelion, cum ţi-l petreci anul acesta? Plănuiţi vreo vacanţă exotică în 2021?

Din living în bucătărie va fi o călătorie exotică. Trist, recunosc. Mai ai puţin şi faci 50 de ani. Cum se vede viaţa la vârsta asta? Mi-a povestit domnul Radu Beligan odată, cu mare entuziasm, cum pregătea el o nouă piesă de teatru şi, când mi-a povestit asta, avea vreo 90 de ani. Ştiu că, pentru piaţa de televiziuni din România, la 49 eşti deja bătrân, mi-au spus-o mulţi directori de televiziuni, dar mă încăpăţânez să cred că ăsta e încă începutul. Dacă nu, mă bucur de cei 25 de ani de televiziune care au trecut. Viaţa e frumoasă şi pentru că are un început, şi un sfârsit... pentru că tati ştie cel mai bine. Nu-mi doresc asta pentru copiii mei. Îi ţin cât pot de departe de showbiz şi de televizine. Soţia ta e medic stomatolog.

Cât de greu îi e să-şi facă meseria acum, în pandemie?

Când le-au dat drumul să funcţioneze, după starea de urgenţă, m-am dus într-o zi la clinica soţiei mele şi n-am recunoscut-o, semăna cu Neil Armstrong când a aselenizat, era un veritabil cosmonaut. Aşa sunt regulile sanitare. Mi-au dat şi mie un echipament special, de parcă aş fi ajuns pe Marte. Am renunţat şi am coborât să o aştept în maşină, în parcare.

Chiar aşa, ţi-e teamă de virusul ăsta? Îţi iei măsuri de precauţie, porţi mască?

Am ales calea de mijloc. Nu sunt ipohondru, nici delăsător. Cred că, dacă alegeam toţi calea de mijloc, eram mult mai liniştiţi acum, dar calea de mijloc n-a găsit-o toată planeta, de unde să o găsim noi, românii?! Îmi iau măsurile legale impuse, dar nu sunt ipohondru, nu sunt disperat.

Ce au înţeles copiii tăi din toată pandemia asta?

N-am înţeles noi, oamenii mari, de unde să înţeleagă copiii ceva?! Ai mei nu sunt afectaţi psihic, pentru că nici noi, părinţii, nu suntem. Dar cred că pe termen lung se va lăsa cu traume pentru următoarea generaţie. Am văzut părinţi disperaţi, speriaţi, îngroziţi, care au transmis asta copiilor. Bunicii mei au prins războiul mondial şi apoi, împreună cu copiii lor, adică cu părinţii mei, au fost deportaţi în Bărăgan, dar au ştiut să le transmită linişte celor mici din familie. Cunosc familii care au ajuns în pragul colapsului de teamă în lunile astea, ale pandemiei.

Cum e viaţa ta în Moldova?

 Nu mă refer atât la emisiunile pe care le prezinţi, cât mai ales la viaţa ta de zi cu zi de-acolo. De 13 ani lucrez la Prime, în Chişinău, şi se pare că sunt singura prezenţă media în ambele ţări. Îi cunosc bine pe moldoveni, sunt mai blânzi şi mai liniştiţi decât noi. E mai greu