Exclusiv! Dani Oţil împlineşte azi 40 de ani. "Eu nu voiam să fiu un om de televiziune de succes la peste 40 de ani. Voiam să fiu un retras bogat de succes"

Am stat de vorbă cu Dani OţiI despre ce înseamnă pragul vârstei de 40 de ani - dar şi cu Răzvan Simion, colegul lui de la matinalul Antenei 1, despre provocările televiziunii în vremea pandemiei

Cum şi-a spus cuvântul pandemia asupra audienţelor la matinal? Care a fost marea provocare pentru voi în aceste vremuri? Pentru că dacă noi am început să muncim de acasă, voi aţi trăit o cu totul altă poveste.  Dani Pe cifre treaba a semănat foarte mult cu orice alt domeniu din România. Adică a fost o perioadă de panică generală, în care nici la noi nu se uita foarte multă lume, apoi a fost un boost, am fost ca pastele şi drojdia, am avut nişte cifre pe care nu ni le imaginam niciodată. După care am intrat într-o normalitate şi ne-am văzut de treabă. Greul a fost pe partea cealaltă. Pentru noi a fost un gamble să facem Neaţa toată pandemia. Nu ştiam care va fi reacţia oamenilor, ne gândeam că nu vor mai avea chef să ne vadă la televizor glumind. Apoi am văzut că se uită mulţi oameni la noi şi a început stresul că nu putem oferi destul content. Nu am avut voie să avem niciun invitat, decât colaboratorii noştri, totul s-a făcut prin internet, videocalls. Şi am oferit mai multă informaţie decât entertainment. Slavă Domnului, trăgând linie, am văzut că oamenii au apreciat treaba asta. 

Răzvan Noi ne alcătuim emisiunea din poveşti şi din felul cum procesăm diversele experienţe ale fiecăruia, iar asta a fost o problemă foarte mare: nu am mai putut să ieşim, nu am mai avut acces la comunităţile noastre de prieteni, nu mai aveam ce spune şi ce povesti. Şi nici invitaţii noştri uzuali nu mai aveau ce povesti. Noi am făcut 3 luni de emisie cu 4 subiecte mari şi late: izolare, număr de îmbolnăviri, ce aţi mai gătit plus cum faceţi sport şi cum vom ieşi din asta. Acestea au fost subiectele. Beam câte doi litri de apă pentru că ni se usca gura vorbind întruna despre nimic. Am şi avut zilele trecute o discuţie: ne vom uniformiza ca într-o dictatură, nu vom mai avea alte preocupări decât ceilalţi, alte vacanţe, va fi o liniaritate în tot ce înseamnă fel de a gândi şi de a-ţi consuma timpul liber, neavând teatrele tale, concertele tale. Mă sperie chestia asta, mă gândesc de mult la ea... Eu voiam să fac lucruri, aveam programate în vara asta nişte festivaluri din afară, în nişte locuri în care nu ajunge foarte multă lume, ca eu să obţin conţinut pentru emisiune, dar şi să mă dezvolt eu personal. Nici măcar nu ştim pentru cât timp vom fi în situaţia asta. Lumea crede că după Revelion lucrurile vor fi la fel. Nu vor fi la fel.

Da şi în continuare spun că e uşor penibil să fim doi bărbaţi de 40 de ani aici în fiecare dimineaţă...

Am zis că e un gamble după 40 de ani să crezi că eşti la fel de fresh, că te ţine ficatul. Eu credeam, când aveam 20 de ani, că oamenii de 40 de ani, cât am eu anul ăsta, sunt nişte bătrânei cu copii care au terminat liceul. Aşa mi-am calculat eu, aşa ştiam eu de la mama. Şi uite-ne ce facem în platou. Ne batem cu frişcă, ne jucăm mima, bâza...

Bine, nu suntem deosebiţi de tot ce se întâmplă afară în domeniul ăsta, pentru că toţi realizatorii de succes sunt de peste 40 de ani, începând de la Jimmy Fallon.

Da, dar eu nu voiam să fiu un om de televiziune de succes la peste 40 de ani. Voiam să fiu un retras bogat de succes.

Da, dar n-am cui să i-l dau pe Răzvan. E ca atunci când ai căţel, l-ai da cuiva, dar nu ai cui. Păi tu ai văzut ce e la televizor acum? Cui să i-l dau? Nu am cui. El vrea să meargă mai departe, având rate mai multe decât mine. Deci caut pe cineva încă. Dar şi când voi găsi, să-mi daţi banii pe el şi am plecat!

Păi gândeşte-te că erau peste 10 ore de X Factor, mai pune 4 de Neaţa şi cam astea au fost două săptămâni pentru noi, începutul lui iulie. Dar am avut şi zile mai complicate în anii trecuţi, cu durate mai mari de filmări, cu călduri mai mari, mai mulţi concurenţi, fiindcă nefiind pandemie, lucrurile decurgeau altfel. Anul acesta, au fost triaţi, bine structuraţi în program. Iar noi cunoşteam flow-ul, pentru că totuşi, din 9 sezoane, 8 sunt ale noastre.

Noi când am discutat despre noul sezon nu ştiam de pandemie. Apoi ne-am văzut cu echipa ca să vorbim despre noile condiţii de siguranţă, n-am fi vrut să riscăm, totuşi e un rulaj destul de mare de oameni pe care nu-i cunoaştem. De-asta cred că marele câştig al acestui proiect, sincer, în tot ce înseamnă producţie de televiziune, este că, deşi am rulat mulţi oameni, toată lumea a purtat mască, era obsesia măştii, de la machiaj şi operator la luministul din fundul sălii, s-a luat temperatura, s-a dezinfectat, s-a păstrat distanţa, au existat culoare special amenjate şi nu a fost public pe scaune în formula clasică - iar noi, în atâtea zile de filmare, nu am raportat niciun caz de Covid, niciun simptom, absolut nimic. Când cineva a zis că nu se simte bine, am zis să stea acasă. Deci noi am demonstrat că se poate. Asta dă o speranţă în domeniu, pentru că lumea e foarte speriată. Suntem singurii care am avut curajul în partea asta de lume să facem aşa ceva.

X Factor România este singurul care se realizează acum în Europa - sunt doar două la nivel mondial. Momentan. Cine ştie, poate dau drumul şi în altă parte, deşi mă îndoiesc, pentru că e cam târziu.

Eu simt că ăsta este un interviu de cuplu. Adrian Sână şi Anca Serea... Apeşi o pedală foarte sensibilă, mă simt ca la o oră de consiliere. Am impresia că unul dintre voi e broasca şi celălalt cheia, care dintre voi e broasca? (râde) Să ştii că mari modificări nu cred că sunt. Avem rate mai mari, datorii mai mari, maşini mai mari. Probabil am învăţat să dozăm mai bine diverse trăiri, sentimente, emoţii. Am învăţat, în timp, că oamenii cu care lucrez nu pot veni de fiecare dată cu aceeaşi stare, că nu sunt maşini. De câţiva ani nu ne mai sare nici nouă aşa de tare ţandăra. Am început să văd lucrurile mai matur şi să văd ce se întâmplă aici ca pe-o făbricuţă unde nu totul poate merge perfect. Iar noi suntem aici ca într-o familie, ţinem unii la alţii şi vorbim foarte frumos unii de alţii. Pe mine mă interesează foarte mult asta, am depăşit faza în care la sfârşitul lunii mă uit câţi bani mi-au intrat în cont.

Nu intra în zona asta...

Eu nu am avut perioade grele. Eu am fost doar sus.

Aproape deloc, evident. Să nu crezi că ne vizităm. Noi am şi locuit împreună ani de zile. Doar nu vrei, după atâţia ani, să ne vizităm, să-l chem la botez... Bine, o să-l chem, să pună şi el ceva la plic. Deci dacă credeţi că suntem genul care ne sunăm să ne plângem pentru că cineva nu ne-a lăsat la coadă să intrăm în faţă, nu se întâmplă asta.

Doamne fereşte! Dar ce-am ajuns?!

N-am sunat-o nici pe mama.

La început am fost impresionaţi de invitaţii cu nume mari, apoi de cei care ne tot refuzau şi până la urmă ziceau da şi acum ne impresionează doar femeile foarte frumoase. Când ştim că vin ele, nu mai dorm toată noaptea. Vine Mike Tyson, nu mă mai interesează. Să-ţi spun un secret: eu nu ştiu niciodată cine vine a doua zi, decât dacă e o persoană foarte importantă şi trebuie să pregătim ceva. Eu nu ştiu desfăşurătorul niciodată până la 8 fără 3 minute. Nu l-am ştiut niciodată în 12 ani. Aşa ai vrut tu pentru că eşti mai spontan. Dani Da. Pentru că suntem o emisiune zilnică, interviurile noastre sunt ca discuţia cu un văr care vine pe la tine. Şi mai sunt câteva idei şi secrete de laborator, pe care dacă ţi le spun, toată lumea va afla şi toţi vor face matinale în România. Şi-aşa, am închis şi am deschis multe matinale în România, toate lansându-se cu acelaşi, răutăcios de altfel, pentru că nu mi se pare corect, spus în şedinţă sau chiar în presă: „Am venit să-i trimitem acasă pe Răzvan şi Dani“.

Motivele sunt diverse. Cel mai important este trezitul prea devreme. Al doilea motiv este faptul că unii nu ne suportă pentru că suntem foarte sinceri. Al treilea, frica. Pentru unii părem nişte zgripţuroaice. Eu în primii ani am fost foarte afectat de asta. Eu nu deranjam pe nimeni, dar erau unii care spuneau: „Eu nu suport meclele acestor băieţi“. Şi peste ani de zile am învăţat că nici eu nu suport multe mecle, deci e normal. Succesul vine din proporţia celor care te plac versus a celor care nu te plac. 

Foto: Instagram, Antena 1