EXCLUSIV Daniel Pavel, direct de pe platourile show-ului "Survivor": "Am prieteni în Ucraina, care mă ţin la curent chiar de acolo şi pe care mi-aş dori să-i ajut mai mult"
Pandemia şi războiul l-au prins în Republica Dominicană, chiar în timpul filmărilor pentru "Survivor". Iată cum vede prezentatorul această situaţie şi ce spune despre noul sezon al celui mai solicitant reality-show, difuzat la ProTV.
Ca şi în martie 2020, când lumea s-a oprit odată cu debutul pandemiei de Covid-19, războiul din Ucraina, izbucnit la finalul lunii februarie, a surprins întreaga echipă de filmare de la "Survivor" pe platourile din Republica Dominicană. Ca şi acum doi ani, show-ul şi-a urmat cursul, iar concurenţii n-au avut habar de ce se întâmplă acasă, decât în momentul în care au fost eliminaţi din competiţie, fie prin vot, fie din motive medicale. Am vrut să vedem cum a reacţionat prezentatorul emisiunii, Daniel Pavel (45), la aceste provocări majore şi cum se simte show-ul din spatele camerei de filmat, chiar pe nisipul, în vântul şi sub ploaia din Dominicană.
Cât de „în vacanţă“ eşti atunci când eşti cantonat în Republica Dominicană cu filmările de la „Survivor“? Nu am privit niciodată filmările ca pe o vacanţă. Dominicana arată ca o carte poştală de vacanţă exotică, însă proiectul „Survivor” este exact contrariul. Şi găsesc acest lucru minunat, ca job, exact cum e personalitatea mea, ca profesionist de televiziune şi ca om. Ca fire sunt un călător-explorator, nu un turist. La fel ca toţi ceilalţi colegi implicaţi în producţia acestui proiect impresionant, tratez fiecare zi ca pe una de muncă. Da, am avantajul ca ziua mea de muncă să înceapă cu soarele puternic, poate cu briza mării şi cu valurile puternice, şi să se încheie cu un cer înstelat care spune câte o poveste, dar asta nu înseamnă că orele de filmări sunt mai scurte. De asemenea, când nu filmăm ceva, nu înregistrez voci sau nu pregătim surprize pentru conturile noastre sociale (sper că aţi văzut filtrele şi gif-urile special pregătite pentru acest sezon), profit de timpul rămas pentru a face sport, pentru a vorbi cu cei care mă aşteaptă acasă sau pentru a mă pune la curent cu ceea ce se mai întâmplă în lume.
Îmi place foarte mult faptul că sunt înconjurat de natură, că am bucuria de a vedea toate culorile pe care mi le oferă nisipul, marea sau cerul şi că pot să-mi fac meseria într-un mediu atât de frumos. Greu de suportat? Aleg să nu gândesc aşa. Inclusiv tarantulele, şerpii sau celelalte gângânii care ne sunt alături le privesc ca pe prieteni curioşi să descopere şi ei provocările din „Survivor”. Ca marinar, mă bucuram şi în trecut de forţa unei furtuni pe mare sau a unei vijelii, pe uscat. Acum trebuie doar să fim atenţi la tehnica de înregistrare (lavalierā, etc.) transpiraţie, umezeală de aproape 100% şi ploile la rafală, din senin, şi totul este în ordine. E o libertate, o trăire aparte.
Cu siguranţă, este o nouă casă a mea. Nu aş spune a doua, pentru că eu am deja două locuri pe care le pot numi acasă, România şi Viena. Dominicana şi împrejurimile regiunii în care filmăm mi-au oferit şansa de-a cunoaşte oameni frumoşi, cu poveşti de viaţă incredibile, de-a descoperi zone pe care nu le mai văzusem, de-a mă acomoda cu un altfel de climat, dar şi de-a prezenta cel mai puternic format de televiziune din lume. Deci, cum aş putea să nu spun că sunt acasă?
Tenul meu trece prin mai multe etape, din clipa în care ajung. Am norocul că sunt genul care se bronzează, nu se înroşeşte, aşa că mi se schimbă culoarea rapid. Iar acest bronz devine tot mai clar până ne apropiem de finalul filmărilor. Sunt sigur că şi de acasă se observă această evoluţie.
Dar e OK, până anul viitor, revin la culoarea mea!
Da, aşa este, începutul pandemiei şi, acum, al războiului ne-au găsit aici, în mijlocul filmărilor. Diferenţa majoră, pentru mine, este legată de faptul că acum trăiesc totul la o altă intensitate. Am prieteni stabiliţi în oraşele Ucrainei, oameni care mă ţin la curent chiar de acolo şi pe care mi-aş dori să-i pot ajuta şi mai mult. De altfel, ca expert în relaţii geostrategice internaţionale, urmăream evoluţia lucrurilor în regiune, fenomene care, din păcate, erau previzibile pentru cine voia sa vadă. În ţară, oamenii apropiaţi mie au întins deja o mână de ajutor, iar eu sprijin cum pot de la depărtare. Sunt foarte conectat la realitate, chiar şi de la distanţă.
Aşa cum ştiţi deja, sunt sigur, principala lor legătură cu „acasă” are loc în urma probelor de comunicare, atunci când câştigătorii au parte de anumite recompense. Până acum, au avut ocazia să vadă o poză de acasă, să-şi sune mama sau iubita, să primească mesaje de la fani sau prieteni. Dorul îşi spune cuvântul, aşa că fiecare săptămână este tot mai emoţionantă.
Există oameni în echipă care ţin legătura cu familiile lor constant. Iar aici discutăm fie prin faptul că le trimit pozele din competiţie, pe care apoi le vedeţi pe conturile de social media, fie că discută cu ei pentru recompensele de comunicare.
Rolul unui prezentator este să-şi păstreze, indiferent de situaţie, obiectivitatea. Iar pentru mine asta este foarte important. Atât sezonul trecut, cât şi acesta, mi-am întărit această convingere şi m-am concentrat pe a le oferi celor de acasă, care trăiesc fenomenul „Survivor” la intensitate maximă, un mediu din care să-şi poată lua răspunsurile, din care îşi pot construi propriile păreri. Nicio secundă nu mi-am dorit să influenţez deciziile lor sau modul în care văd jocul.
Aşa cum spuneam şi anterior, printre atribuţiile unui prezentator se află, destul de sus, obiectivitatea. Prin urmare, niciodată nu stau la începutul unui sezon să-mi fac anumite calcule cu privire la cine ar putea ajunge în finală sau nu. Evident, sunt atent la fiecare dintre ei şi mă bucur să le văd curajul şi evoluţia, îi admir pe toţi cei care se implică trup şi suflet şi nu refuză nicio provocare. Cât despre cine ajunge în finală, ţine de puterea lor şi de votul celor de acasă.
Nu ştiu dacă m-a surprins, dar cu siguranţă m-a bucurat interesul crescut al românilor pentru fenomenul „Survivor”! Mă bucur, în fiecare dimineaţă, când mă trezesc şi văd cifrele serii trecute. De peste zece săptămâni, suntem lideri absoluţi, iar asta arată că telespectatorii se bucură de munca şi de eforturile depuse de întreaga echipă. Totodată, trăiesc cu aceeaşi bucurie şi intesitate, modul în care au evoluat concurenţii şi în care se descurcă pe fiecare traseu. Da, eu nu cred că sunt surprins de ceva anume, ci mai degrabă sunt fericit să le observ, dar mai ales... să le trăiesc pe toate!
FOTO: Pro TV
