EXCLUSIV Diana Cavallioti & Eugen Kelemen, despre film, viaţa într-un cuplu de artişti şi fetiţa lor, Gloria

14 noiembrie, 2018

Când ai o mamă actriţă de comedie şi un tată director de montaj, e clar că joci într-o piesă bună. Vă invităm, deci, să vedeţi Gloria, mon amour!

E interesant să vezi cum rolul principal într-o familie de artişti îi revine, inevitabil, celui mai mic membru. Aşa s-a întâmplat, în urmă cu opt luni, şi în casa Dianei Cavallioti şi a lui Eugen Kelemen, când fix pe 1 martie Gloria a venit să le completeze viaţa. Acelaşi 1 martie când Diana a mai primit un Mărţişor preţios: nominalizarea la premiile Gopo pentru cea mai bună actriţă într-un rol principal, pentru prestaţia din Ana, mon amour. Un film care i-a adus atât râvnita statuetă, cât şi o nominalizare la Festivalul de Film de la Berlin – de unde echipa s-a întors cu Ursul de Argint pentru cea mai bună contribuţie artistică. Despre gloria din lumea filmului, dar şi despre Gloria de acasă, în cele ce urmează.

OK! Cum e toamna asta pentru voi? Diana: O, foarte plină! Suntem într-o perioadă în care suntem noi doi singuri cu copilul, eu filmez pentru sitcomul Primăverii, am spectacole de teatru, Eugen lucrează... El a avut mai mult timp până acum să stea cu ea. Eugen: Asta pentru că am avut o pauză. Dar deja am demarat un proiect nou, care se va încheia în aprilie anul viitor, deci voi fi cam zece ore pe zi în studio.

Aveam foarte multe, dar s-au triat de la sine, ceea ce într-un fel mă ajută, în alt fel îmi pare rău de ele – fie că nu mai joc eu în ele, fie că nu se mai fac, pur şi simplu. Iar de la

încoace am început să am un program foarte aglomerat.

Nu. A fost un moment special.

Am fost foarte mândru de ea! Eu n-am putut s-o însoţesc atunci, dar am urmărit gala în direct şi, în momentul decernării premiilor, cred că am fumat opt ţigări în vreo zece minute! Mi-aş fi dorit să ia premiul pentru interpretare!

E complicat... Eu îmi doresc foarte mult să fac lucruri în care să arăt că pot şi că pot din ce în ce mai bine, dar niciodată – şi aici nu e nicio falsă modestie – nu mă gândesc la recunoaştere. Adică dacă vin lucruri, bine. Dar pentru mine important este să-mi dovedesc mie că am mai urcat o treaptă. Aşa cum e şi sitcom-ul de acum de la TVR2,

, care pentru mine este ceva super.

Da şi cred că orice tânăr actor, după experienţa cu Maia, e transformat, pentru că învaţă o grămadă de lucruri de la ea, şi la cadru, şi la repetiţie, şi de la ea ca om, din cum se poartă cu colegii de orice vârstă. Este extraordinară!

Da, a fost extraordinar serialul

. Eu şi Paul ne ştiam din facultate şi ne-a fost uşor să colaborăm.

Da.

Şi-mi spunea toată lumea că păream atât de naturală, de parcă aş fi fost până atunci însărcinată.

Da. Dar eu văd lucrurile aşa: suntem cu toţii actori şi cred că fiecare e la fel de om acasă. Evit aceste situaţii în care se pune „funda roşie“. Conştientizez că mi s-au întâmplat lucrurile astea, dar nu-mi place să le pun în ramă, pentru că în momentul ăla începi să dai importanţă lucrurilor care nu sunt constructive. Adică, cataroiul ăsta de aici (îmi arată statueta Gopo) e un omuleţ căruia i-am pus un fes.

Când te duci la o probă sau când te întâlneşti cu un regizor ori când mergi dimineaţă la lucru, nu scrie pe tine că ai luat Gopo şi că eşti altfel decât restul. Eşti acelaşi om.

Nu scrie! Trebuie s-o dovedesc în fiecare zi!

Păi... o săptămână.

La o săptămână după ce am născut, filmam pentru Gala Umorului. După aceea, am avut doar spectacole. Adică plecam doar seara de-acasă, nu lipseam mult, dar nu pot spune că am avut concediu.

Stai, că îşi câştigă repede independenţa! Deja, de la 6 luni, Gloria se ridică în picioare. Uite, acolo e locul ei special, la discurile lui tati... Nu ştiu dacă am nevoie de o pauză. Sunt cu Gloria nonstop. Inclusiv la filmări, când m-am dus după o săptămână de la naştere, a venit mama lui Eugen să mi-o aducă la televiziune. Filmam, făceam pauză să alăptez, mă întorceam la treabă... Probabil că o s-o iau cu mine şi la repetiţii, pentru că mi-am dorit întotdeauna să am un copil pe care să-l pot lua peste tot cu mine – aşa cum au făcut şi ai mei cu mine. Doar am umblat toată lumea cu ea în burtică! Am ajuns până în Islanda împreună!

Când e panică mare, o chemăm pe mama mea şi mai apelăm la mama Dianei...

Mama mea e în Dubai şi am trimis-o pe Gloria acolo vreo două săptămâni şi jumătate, timp în care eu m-am relaxat atât de tare, încât acum simt că am luat-o complet de la capăt. De-asta nu prea-mi plac vacanţele sau pauzele lungi, pentru că mă deconectez total şi nu-mi face bine.

Mi-e greu de fiecare dată să reintru în ritmul meu normal.

Da. Relaţia mea de dinainte a fost lungă, dar prima căsătorie a durat un an şi jumătate.

Eu am doi copii din căsătoria anterioară, un băiat de 9 ani şi o fetiţă de 6 ani.

Nu, nu.

În primele luni cu Gloria, chiar mă uitam la el cum schimba scutecele, cum nu se speria când cea mică începea să plângă, ceea ce mi-a dat şi mie mai multă încredere.