Exclusiv! Elena Gheorghe a cântat la o nuntă din greşeală. Cum a afectat-o pandemia pe artistă: ''Am fost destul de speriată!''
Pandemia i-a schimbat radical toată viaţa. Concertele s-au risipit, finanţele s-au înjumătăţit. Chiar dacă în acest an are toate şansele să nu mai poată urca pe scenă nică măcar de Revelion, Elena Gheorghe nu disperă, dar duce dorul vremurilor de altădată. Întâmplările din perioada în care succesul părea o poveste fără sfârşit dau culoare acestor momente.
“Anul trecut pe vremea asta eram prin mulţime avem alte griji, alte preocupări, mintea ocupată şi trăiam viaţa cu intensitate maxima. Din păcate, la vremea aceea nu conştientizam că această libertate de a face ceea ce îţi place, de a te întâlni cu oamenii, de a cânta, de a socializa, de a ieşi seara la un restaurant, de a merge cu copiii în parc sau la locurile de joacă reprezentau cele mai frumoase lucruri de pe pământ. Anul trecut pe vremea aceasta nu ştiam cum să ne mai împărţim timpul ca să ajungem la toţi cei care ne invitau să cântăm, pentru că proiectul de muzică armanească era pe culmile succesului şi tot atunci ne pregăteam intens de luna decembrie: colinde, filmări etc. Da, câteodată ne plângeam că nu avem timp liber, timp pe care să-l petrecem cu familia, dar 2020 ne-a adus din plin asta. Trebuie să îi mulţumim pe deoparte, dar, în acelaşi timp, să-l şi rugăm să vorbească cu 2021 şi să ne aducă libertatea înapoi. Ne e dor de ea.
Mi-e dor de timpuri bune, mi-e dor de mulţime. Mi-e dor de străzile acelea pline, de freamătul oraşului în timp de sărbătoare, de gălăgia copiilor.. Mi-e dor de oameni, de zâmbetele lor, de muzică, mi-e dor de mine. Mi-e dor, atât de dor!”, povesteşte artista pentru OK!
Adaptarea nu a fost uşoară pentru frumoasa artistă. Cu toate astea, ea s-a produs treptat. Elena a reuşit să se redescopere, să mai schimbe ceva în casă. “Am reuşit să citesc, să meditez, să am mai multă grijă mai multă de interiorul meu, de sufletul meu, să mă redescopăr, pentru că şi acolo câteodată punem o barieră.
Mi-am dat seama că înainte îmi faceam timp pentru a mă aranja, pentru a mă îngriji, dar asta nu e de ajuns, e nevoie de multă atenţie şi pentru interiorul nostru. Dacă în primele săptămâni de stare de urgenţă am găsit fericirea în faptul că stăteam exclusiv cu familia şi că mă bucuram de ea cât puteam, mi-am dat seama că timpul trece, că mi se face dor de profesie. Îmi lipseşte cel mai mult întâlnirea cu publicul, cu muzica şi cu trăirile de pe scenă. Fireşte că am renunţat la obiceiurile care acum ne sunt interzise, dar am altele noi, pe care le-am descoperit stând în casa. Acum îmi cunosc toate colţurile locuinţei, pentru că m-am ocupat de fiecare în parte, am rearanjat tot de 2-3 ori până acum, am redecorat (am schimbat canapeaua), fac curat, dau cu mopul, aspir, şterg praful, fac lucruri de care înainte nu aveam timp.
Am fost destul de speriată la începutul acestei pandemii, dezinfectam orice intra pe uşa casei, animale, cumpăraturi, copii, prieteni, rude. Între timp, deşi m-am mai relaxat puţin, încerc să fiu cât se poate de atentă în ceea ce priveşte igiena familiei mele. Copiii obişnuiesc să se plimbe pe palier, între apartamentul meu şi al surorii mele, deci la noi mopul este folosit zilnic. Bineînţeles, folosim masca şi ne dezinfectăm ori de câte ori este nevoie. Am apropiaţi, colegi de trupă şi chiar rude care au avut virusul”.
Vacanţele alături de soţul ei sunt trecute la capitolul amintiri. “Ultima vacanţă în doi a fost în luna iulie de ziua mea. Cu siguranţa a fost cea mai frumoasa aniversare, pentru că a fost imediat după starea de urgenţă. Şi trăirile, dar şi sentimentele au fost intense... dat fiind contextul în care a venit. Am simţit fericirea deplină”.
Acum, solista încercearcă să lase în urmă lucrurile urâte din acest an şi să se bucure de sărbători. De aceea a şi început mai devreme pregătirile pentru sărbători. “Acum vine cea mai frumoasa perioadă de stat în casă. Şi pentru noi, dar mai ales pentru copii: decorăm pentru Crăciun.
Am creat un obicei, în fiecare an impodobim casa cu decoraţiuni strânse de-a lungul anilor, dar şi cu unele noi, pe care le achiziţionăm pentru că ne dorim un brad care să ne amintească de fiecare Crăciun în parte. Iubesc foarte mult sărbătorile de iarna. Mi-a făcut dintotdeauna mare plăcere să îmi împodobesc casa în cel mai mic detaliu. Acum, când înconjurată de copii şi de energia lor, totul se transformă într-o perioadă plină de fericire şi de amintiri frumoase.
Au fost vreo 20 de ani la rând în care nu am ştiut ce înseamnă să fii de partea cealaltă a baricadei Am fost mereu pe fugă între concerte, ne-a prins 12 noaptea pe scenă, dar şi pe stradă, în maşina, la benzinărie. Aveam Revelione şi cu 8 concerte. Anul acesta ştiu că avem câteva evenimente semnate în Bucureşti, însă nu ştiu dacă se vor ţine în condiţiile actuale. Dacă se vor anula, cu siguranţă că va fi un Revelion memorabil, acasă, împreună cu familia”.
Întâmplările trăite pe scenă sau când cutreiera ţara în lung şi în lat sunt astăzi de nepreţuit, poate şi pentru că îi redau artistei zâmbetul pierdut, nostalgia clipelor trăite la intensitate maximă. “Într-o zi nebună, cu vreo 2-3 concerte la limită, trebuia să ajungem la o nuntă, într-o locaţie cu mai multe săli, deci unde erau concomitent mai multe evenimente. În nebunia aceea, colegii de trupă au intrat într-o sală greşită, unde se desfăşura altă nuntă, şi au instalat toate cele, căci urma concertul live. Întâmplarea făcea că noi urma să fim o surpriză din partea naşului, deci oricum eram acolo ca nişte “intruşi” care încercau să se facă nevăzuţi, aşa că nu dădeam prea multe explicaţii celor care se uitau miraţi la noi sau întrebau ce se întâmpla. Ne-am instalat, am urcat pe scenă şi am început să cântăm. Într-un final, ne-am dat seama, dar când am văzut bucuria de pe faţa mirilor şi a invitaţilor, am zis că ar fi frumos să mai cântam 2-3 piese şi apoi să fugim la evenimentul nostru.
Într-adevăr, pandemia a afectat foarte puternic activitatea noastră, a artiştilor, dar nu numai. Am prieteni, colegi de trupă cu studii muzicale superioare care trec printr-o perioadă dificilă. Este trist şi mult de discutat pe subiectul asta. Personal nu mă pot plânge din punct de vedere financiar, iar asta datorită contractelor de imagine şi campaniilor online, care sunt prezente şi îmi umplu timpul”, mai spune solista pentru OK!
Artista are noroc să aibă şi o familie aleasă., care a susţinut-o întotdeauna. Tatăl ei este preot, iar mama cântăreaţă de muzică populară. “Am avut norocul să am nişte părinţi cu care am putut să mă sfătuiesc, care m-au îndrumat, m-au sfătuit, şi au fost lângă mine indiferent de deciziile pe care le-am luat!”
Dacă alţi artişti s-au îngrăşat în timpul pandemiei, Elena Gheorghe a scăpat de câteva kilograme.
“Pe timpul verii am slăbit câteva kilograme, pentru că sportul şi jogging-ul făceau parte din rutina zilnică. Nu ţin diete, am un regim alimentar echilibrat, care este parte din viaţa mea. Nu fac excese şi nici nu mă abţin de la plăceri culinare! Pe 1 Ianuarie 2021 se face fix un an de când nu mai mănânc carne, (deşi la mine în casa se mănâncă în continuare) şi pot spune că mă simt extraordinar.
