EXCLUSIV Irina Fodor: "Eu şi Răzvan am ratat anul trecut cinci luni unul din viaţa celuilalt"

Din februarie, o vom revedea la Antena 1, la show-ul "Chefi fără limite", după ce anul trecut a prezentat "Asia Express", în locul Ginei Pistol. Care este acum relaţia ei cu Gina, dar şi ce a însemnat toată această experienţă pentru ea şi familia sa, ne-a povestit în cele ce urmează

Probabil că mulţi au considerat-o extrem de norocoasă pe Irina Fodor pentru că, în plină pandemie, a putut pleca luni întregi în afara ţării, în unele dintre cele mai frumoase locuri, pentru a prezenta "Asia Express", apoi "Chefi fără limite". Şi aşa şi este – dar norocul ei înseamnă cu siguranţă şi familia frumoasă pe care şi-a format-o împreună cu Răzvan Fodor, cu care este căsătorită de 12 ani. Răzbate atât de natural din această discuţie ideea că familia este cea mai importantă pentru ei, dincolo de orice succes profesional. Şi este limpede că lucrurile nu s-au schimbat – la doi ani de când i-am întâlnit în formulă completă, atunci când Răzvan se întorsese învingător de la Asia Express.

Pe 20 februarie începe la Antena 1 "Chefi fără limite", un show pe care l-ai filmat anul trecut în Grecia. A fost a doua plecare pentru tine, după "Asia Express". Deci chiar nu i-a fost uşor lui Răzvan. Nu l-a ajutat nimeni?

→

Imaginea 1/5: 2 image00004 jpg jpeg

Mama lui l-a mai ajutat din când în când, dar e un fel de-a spune, pentru că-şi rupsese piciorul fix când am plecat eu în Asia. Şi nu orice fel de ruptură – cu operaţie, cu şuruburi. A stat imobilizată la pat, a venit la un moment dat mama de la Buzău, deci a fost greu de tot. Era singurul bărbat, înconjurat de două mame, copil, câine... Am zis: „Sper să nu-l găsesc pe Fodorică, atunci când mă întorc, mergând prin Centrul Vechi cu o muşcată în ghiveci de plastic la subraţ şi vorbind aiurea... Vreau să-l găsesc sănătos la cap. În rest, nu mai contează nimic.“ Vorbeam cu el la telefon şi îmi zicea: „Doamne, nu mai pot, Ţuca, nu ştiu ce să mai fac, nu mă mai ajung cu timpul“.

Din punct de vedere al încrederii unul în altul cred că n-aţi avut probleme.

Nu, nicio problemă. Nu suntem pe partea asta... La începutul relaţiei, eu eram cea geloasă.

Păi te-ai căsătorit cu un sex simbol acum...

Vorba lui: „Bărbatul Anului în ’92, ’99, 2002”. (râde)

A venit momentul să fii şi tu Femeia anului...

Şi când am plecat, am plecat, nu m-am încurcat. Două luni cu două luni. Am stat doar o lună acasă, timp în care el a avut filmările la Splash. Deci noi anul trecut am ratat vreo cinci luni unul din viaţa celuilalt.

Cum se construieşte încrederea asta între doi oameni frumoşi?

Se construieşte în timp. Pentru că, la urma urmei, faptele spun totul. Eu aş simţi orice schimbare ar fi. În 14 ani nu s-a schimbat nimic, ne iubim la fel, râdem la fel unul cu altul, suntem aceiaşi parteneri de când ne ştim şi până acum. E greu să nu simţi schimbări dacă ele există. Dar nu s-a pus niciodată problema. Încrederea se construieşte în timp. Pentru că am văzut fiecare ce-i poate pielea celuilalt. Şi ce e prioritar pentru fiecare dintre noi. S-a nimerit aşa să ne potrivim, iar nucleul ăsta pe care am reuşit să-l formăm să fie cel mai important pentru fiecare în parte.

Apoi a venit plecarea în Grecia cu "Chefi fără limite"...

Acest proiect a venit brusc, nu mă aşteptam să mai urmeze unul. M-a neliniştit faptul că era tot pe două luni, dar pentru că era în Grecia, cumva mi se părea mai aproape de casă, deşi n-are nicio relevanţă, tot aia a fost. Dar a contat mult susţinerea lui Răzvan: „Ţuca, dar nici nu există, normal că te duci, totul o să fie bine, stai liniştită“. În continuare ne-am văzut doar la telefon, copilul începea din nou şcoala. Dar Răzvan era antrenat acum.

Cu ce vine nou emisiunea, la ce să ne aşteptăm?

E o combinaţie care împacă multe gusturi. Şi pe cele ale pasionaţilor de călătorii, şi pe ale celor pasionaţi de gastronomie şi gusturile celor cărora le place competiţia. Mie mi-a plăcut mult faptul că i-am scos pe Chefi din platou. Ei sunt impecabili la nivel de gătit, n-ai ce să le dai să gătească şi să-i pui într-o încurcătură. Şi de-abia de-aici vine provocarea, pentru că îţi vine, când îi vezi aşa de buni, să le bagi băţul prin gard: aşa că le-am luat uneltele, le-am luat ingredientele, i-am legat la mâini, la ochi. Le-am făcut de toate, dar oamenii ăştia nu au absolut nicio limită, s-au descurcat în toate situaţiile posibile. În acelaşi timp, am descoperit foarte multe locuri frumoase în Grecia şi sunt convinsă că, atunci când oamenii vor vedea emisiunea, le vor veni noi idei de vacanţe. Şi încă ceva: vremea a fost o altă provocare. Noi ne-am dus pregătiţi de o primăvară-vară aşa, de un 25 de grade. N-a fost cazul. Am avut 25 de grade în prima săptămână şi apoi am ajuns şi în locuri unde dimineaţa erau 6 grade, ne clănţăneau dinţii tuturor, nu era nimeni pregătit pentru o temperatură atât de joasă, am ajuns pe insule cu furtuni, cu vânturi puternice. Odată, furtuna a fost atât de puternică încât ei nu auzeau regulile pe care eu le spuneam pentru următoarea probă. Prin multe situaţii extreme am trecut, iar gătitul, aşa cum s-a petrecut în proiectul ăsta, nu cred că s-a mai petrecut vreodată în altele.

Dar vorbind în continuare de viitor, lumea se întreabă şi cine va prezenta sezonul viitor "Asia Express": tu sau Gina Pistol?

Păstrăm misterul. E un secret pe care îl ştim doar eu şi Gina. E în firea lucrurilor cumva ca oamenii să facă comparaţii. Dar un lucru care nu se vede şi oamenii nu au de unde să ştie: eu şi Gina ne cunoaştem de foarte mult timp şi mereu am avut o chimie. Ne-am tot văzut de-a lungul timpului, în vreo 14 ani... Şi, invariabil, cumva noi două eram la poveşti una cu alta.

Deci tu şi Gina vă înţelegeţi, nu a existat nicio tensiune din cauza acestei situaţii?

Niciodată, că nu e ca şi cum cineva i-a suflat scaunul altcuiva. A fost o situaţie în care ea avea o altă prioritate şi era nevoie să fie acasă lângă cea mică. Şi atunci, că eram eu sau altcineva, cineva trebuia să ducă proiectul mai departe. S-a întâmplat să fiu eu. Dar îmi pare rău că oamenii nu ştiu asta: noi chiar avem o relaţie bună de foarte mult timp. Şi orice s-ar spune în presă şi social media n-are nicio legătură cu relaţia noastră reală, de fapt.

Sunt unii care poate nu au fost atenţi la parcursul tău profesional şi se pot gândi că ai sărit nişte etape, dar nu este aşa.

Mi-am dorit mult să o iau pe drumul ăsta. Ai mei m-au încurajat să dau la Facultatea de Litere, eu am fost tot timpul bună pe zona filologică. Am venit la Bucureşti, am dat examenul la Litere, dar în paralel, fără să ştie ei, am dat şi examenul la Jurnalism. Şi când am aflat că am intrat şi la buget la Jurnalism, le-am zis alor mei că asta aleg. Încă din al doilea an de facultate am făcut practică la Antena, la GSP pe vremea aceea, canalul de sport, apoi mi-am dat licenţa şi m-am angajat la Acasă, la Poveştiri, unde am făcut mai întâi reporterie clasică pe teren, apoi am trecut la interviurile live, o etapă care m-a format. Ulterior, am prezentat cu Cabral Poveştiri de noapte. M-am mutat în redacţia emisiunii lui Măruţă, unde am făcut reporterie de mai multe tipuri. Apoi am conceput împreună cu o colegă de-ale mele un format, Inspiraţia de weekend, care a şi fost la ProTV un sezon. Au urmat doi ani în care am fost co-host la Vocea României, lucrând în paralel şi în spate ca reporter pentru Românii au talent. Iar apoi a venit propunerea pentru Chefi la cuţite. Cam acesta a fost parcursul, o perioadă care se întinde pe 13 ani.

Părinţii tăi ce spun acum?

Sunt foarte mândri, dar încă nu se pot împăca cu anumite lucruri... Mama, de exemplu, nu se poate abţine şi mai citeşte pe Facebook tot felul de comentarii, se necăjeşte şi mă sună înapoi: „Mamă, ia uite ce zic de tine“. „Măi, mama, nu te mai supăra aşa, că nu mă poate iubi toată lumea. Dar important e că mă iubeşti tu“. (

) Părinţii mei nu cred că s-ar fi gândit vreodată ca eu să o apuc pe drumul ăsta, eu sunt pentru toţi ai mei o surpriză.

Ei sunt tot la Buzău?

Da, pentru că încă muncesc. Poate atunci când vor ieşi la pensie, vor veni şi ei în Bucureşti ca să fie mai aproape. Şi de mine, şi de sora mea, pentru că eu mai am o soră cu 11 ani mai mică, studentă la Drept, e ultimul an acum.

Voi cât de des mai ajungeţi la ei?

Cred că de vreo patru ori pe an. Vara ne facem o mini-vacanţă de câteva zile, mergem la bunici, într-o zonă de deal, la Pietraru, un cătun cu mult farmec, unde au rămas foarte puţini oameni, toţi în vârstă, dar e locul copilăriei mele şi îmi place mult să o duc pe cea mică să vadă cum e să fii la ţară, la aer curat şi noaptea să nu auzi un sunet pentru că nu e nimeni pe o rază de kilometri întregi. Eu am avut o copilărie foarte frumoasă, am fost un copil energic, le-am dat foarte multe bătăi de cap părinţilor mei, făceam tot felul de boacăne periculoase, cădeam din tot felul de copaci, eram ca o maimuţică, eram băieţoasă s-o spun pe-aia dreaptă. (

)

Diana are ceva din tine când erai copil?

Bineînţeles. (

) Este fix la fel. Îşi doreşte să încerce foarte multe lucruri, este foarte energică şi n-are preocupări de fetiţă neapărat. Mai puţin o interesează cum şi-a prins părul dimineaţa, dar dacă îi zici „Hai să ne întrecem până la capătul străzii“ imediat se bagă.

Când am vorbit noi acum doi ani, făcea pian şi înot...

Între timp a început să facă matematică. (

) Mie şi lui Răzvan ne-a lipsit domeniul ăsta, iar matematica îţi structurează foarte bine creierul şi n-aş vrea să fie, pe româneşte, la fel de împrăştiată pe cât suntem noi.

Ne-am propus să-i oferim câte puţin din toate în privinţa formării ei. O întreb mereu ce şi-ar mai dori să facă. Dar nu o pot împinge către ceva ce mi-a plăcut mie. S-ar putea să fie total diferită. Ea are aplecare înspre matematică, de-asta am şi zis să o ajutăm în direcţia asta. Eu cu Fodor, în schimb, ne uităm ca curca-n lemne la exerciţiile ei.

Ea cum s-a descurcat în absenţa ta?

I-am spus că oricând poate să-mi scrie şi mă poate suna. Noi avem un ritual de seară, de exemplu, pe care l-am făcut şi prin telefon când eram acolo. Dar evident că a simţit lipsa mea, însă per total a fost ok, spre deosebire de perioada când a fost plecat Răzvan şi dezvoltase nişte ticuri anxioase. Acum n-a fost cazul sau poate nu le-a observat Răzvan.

Ai 33 de ani. De când ai avut parte de mai multă expunere, ai simţit presiunea, fiind mai mulţi ochi pe tine, să faci ceva în plus pentru aspectul tău fizic, să mai schimbi ceva?

Eu nu mă simt în niciun fel vedetă. Nu simt că fac ceva deosebit. Îmi iau jobul în serios, oricare ar fi el, şi mă ocup de lucruri normale. Dacă se strică capacul de la toaletă mă voi duce să-l cumpăr şi lumea aşa mă va vedea prin oraş, cu capacul la subraţ. Nu am un statut special care m-ar opri din parcursul vieţii mele cât se poate de normale. Poate că mă mai apucă nevoia de mici schimbări fizice, că m-ai întrebat. Dar asta nu legat de intervenţii estetice, ci să-mi schimb tunsoarea, de exemplu. Dar am mare noroc cu Răzvan, care efectiv mă aduce cu picioarele pe pământ oricând îmi vine câte o idee tâmpită, pentru că atât de mult îmi repetă că sunt frumoasă şi că el aşa mă iubeşte şi că nu trebuie să schimb nimic la mine niciodată, încât cred că mi-a intrat şi mie în cap treaba asta. Probabil o şi crede sau mi-o repetă doar ca pe un medicament. Lui îi place, de exemplu, să am părul încurcat de la apa sărată când mergem în vacanţe pe la mare. Şi eu sunt disperată cu părul tot timpul, să fie dat cu balsam, să-l pieptăn, să-l întind, să-l prind frumos în coadă finisată. Iar el mă preferă ciufulită, bătută de vânt şi de apă sărată.

Apropo de plajă şi apă sărată, cum a fost în vacanţa recentă din Zanzibar?

Foarte frumos. Lui Răzvan îi place mai mult Asia. Dar pentru mine excursiile pe care le-am făcut aici au fost absolut fascinante: ţestoasele, maimuţele, spice tour-ul din care am învăţat o grămadă de chestii interesante. Tu ştiai că piperul este un parazit, de fapt? E ca vâscul, el creşte doar pe o gazdă, un copac. Eu acum am aflat. Am gustat din toate fructele lor, un curcubeu de gusturi. Probabil că şi ei se bucură dacă le dai prune, mere şi pere, dar ştii cum e, fiecare se bucură la ce n-are.

Tu şi Răzvan aveţi 12 ani de căsnicie. Mai aveţi obiceiul aniversărilor relaţiei?

Anul trecut, pentru că a fost atât de agitat, ne-am dat seama pe 10 septembrie, cu două zile înainte să plec în Grecia, că am uitat amândoi de aniversarea noastră de pe 4 septembrie. De obicei el este cel care-şi aminteşte.

Dar femeile îşi amintesc în mod normal...

Oricum, în general, el are o memorie foarte bună pe zona de ani, date şi nume. Iar eu sunt pilaf la toate aceste trei categorii. Mereu zice: „Ţuca, mai sunt două zile şi ştii ce urmează?“. Iar eu sunt ca o căprioară cu ochii-n faruri: „Ce e peste două zile?“ (

) Şi îţi spuneam că anul trecut am ratat aniversarea, dar de obicei o punctăm într-un fel sau altul. Vedem cum va fi anul acesta. Acum începe el filmările la Adela, sunt eu acasă şi mă ocup de copil. Abia aştept să văd cum a ieşit Chefi fără limite montat. Iar în rest, rămâne să vedem ce spune zodiacul anul acesta şi ce va mai urma.