EXCLUSIV Larisa Iordache & Diana Bulimar, primul pictorial și interviu după „America Express“
Foste colege la lotul olimpic de gimnastică, prietene şi coechipiere la „America Express“, şi-au testat relaţia pe cel mai dur traseu din reality show-ul de la Antena 1.
Două gimnaste de top pornite în cursă pe Drumul Aurului părea un scenariu predestinat câştigului. Numai că fix „lotul olimpic“, cum era denumită echipa formată din Larisa Iordache şi Diana Bulimar la America Express, a fost eliminat primul din competiţie, după o rundă grea de Ultima şansă. O rundă pe care poate ar fi putut s-o câştige, dacă sorţii le-ar fi fost favorabili, dar al cărei rezultat şi l-au asumat foarte sportiv şi fără ranchiună. Căci, după o viaţă petrecută în sălile de antrenament, fetele noastre de aur au blindajul specific sportivilor de cursă lungă, oferindu-ne lecţii despre anduranţă, fairplay şi, mai ales, de prietenie.
OK!: Nimeni nu se aştepta să ieşiţi primele din competiţia America Express.
Diana Bulimar: Nici noi! (zâmbeşte)
Cum aţi simţit votul pentru Ultima şansă?
Larisa Iordache: Cum a zis Puya, „Vă iubim, dar vă votăm“. Pentru noi a fost cam ciudat cum de s-au pus toţi de-acord, în afară de Joaquin cu Ovidiu şi de Puya cu Melinda, să ne voteze să intrăm în cursă. Iar scuzele au fost inutile. Noi, de-obicei, când mergeam la interviu să spunem cu cine votăm, nominalizam fără să ne scuzăm că facem asta, că ăsta era jocul. Am înţeles că este un concurs şi nimic personal, aşa că n-am rămas supărate. A fost doar ceva pe moment.
Diana Bulimar: Noi nu am văzut parcursul nimănui. Nu am ştiut ce face cel de lângă noi ori cum se comportă. Abia pe TV am văzut fiecare ce a făcut, ce a zis, cum a fost. Gogo s-a enervat atunci, dar eu nu m-am supărat, am zis că mergem în Ultima şansă şi ce-o fi o fi. Pe la jumătatea zilei, însă, când am ajuns la mariachi, mi-am pierdut energia, pentru că am stat patru ore şi am văzut cum, efectiv, pleacă toate echipele şi, abia după o altă jumătate de oră, l-am găsit şi noi pe ultimul mariachi – pe care l-am văzut o dată, dar care plecase între timp. Acolo m-au apucat nervii şi încă nu au arătat pe cameră cât de mult am plâns!
Larisa Iordache: Dacă nu vedeam emisiunea acum, poate rămâneam cu impresia că ne-am chinuit degeaba, dar mi-am dat seama că noi chiar ne-am descurcat! (zâmbeşte)
Ce v-a ajutat cel mai mult: condiţia fizică, disciplina, concentrarea?
Larisa Iordache: Câte un pic din toate, dar cred că cel mai mult a ajutat că ne-am completat reciproc. Suntem mai compatibile decât puteam crede. A fost un echilibru acolo, ne ştiam nevoile fiecărei, ne ştiam fricile.
Și, peste toate, au fost și probleme de securitate.
Diana Bulimar: Da, am avut și foarte multe momente de panică, nu neapărat ziua, cât noaptea, când se mai auzeau împușcături.
Ce echipă v-a dat cel mai mult de furcă?
Diana Bulimar: Cred că André. Ele parcă erau peste tot, tot timpul şi cu zâmbetul pe buze, mai ales Andreea Bălan, care era aşa şi după o zi grea. Şi nu înţelegeam cum!
Păi, cum voi aţi făcut sport, ele au avut parte de alt „cantonament“ şi s-a văzut şi la voi, şi la ele, cum sunteţi construite.
Diana Bulimar: Da, aşa e. Dar mi se pare că, până la urmă, personalitatea omului se dă în vileag, cel puţin la o astfel de emisiune.
Dintre toţi, cine n-a fost fair-play cu voi?
Larisa Iordache: La modul personal, nu cred că s-a pus problema asta. Pur şi simplu, fiecare şi-a folosit avantajele pentru echipa lui, că până la urmă despre asta e jocul. Noi, cel puțin, nu am vrut răul nimănui, am ajutat când a fost nevoie și am încercat să nu ne enervăm pe lucruri minore, cum ar fi că cineva ne-a furat piesele de puzzle.
„Au fost momente în care chiar ne-am distrat“
Când aţi ieşit, aţi rămas cu un gust amar?
Larisa Iordache: Sincer, mă prinsese jocul şi-mi doream să mai rămân, iar Diana clar voia să mai stea. Dar mă întorceam la confortul de-acasă, până la urmă.
Diana Bulimar: Ea a fost mult mai sensibilă, voia acasă și trebuia să-i spun mereu: „Hai că putem!“. Și i-a plăcut, până la urmă, şi au fost momente în care chiar ne-am distrat.
Tu, Diana, aveai un antrenament pentru asta, cel de la Exatlon.
Diana Bulimar: Da, dar a fost complet diferit.
Dar tot să fii departe, tot sub presiune, cu oameni diferiți, necunoscuți.
Diana Bulimar: Asta da. Pe de altă parte, Larisa vorbește mai des cu familia ei, se întâlnește frecvent cu ai ei, eu sunt genul de lup singuratic.
Cu cine aţi rămas prietene când v-aţi întors?
Diana Bulimar: Bordea şi Cortea sunt foarte mişto şi în realitate – şi am fost la spectacolele lor, la fel sunt şi Joaquin cu Ovidiu, ne-am înţeles foarte bine şi cu Pufi şi Bruja, am mai vorbit cu Melinda şi cu Puya...
Când aţi ieşit din cursă, ați avut timp să mai dați o tură prin Ciudad de Mexico?
Diana Bulimar: Nu, ni s-a găsit imediat avion. Am ieșit din concurs la 21:00, iar a doua zi la 16:00 trebuia să fim în aeroport.
V-ați adus ceva de-acolo?
Diana Bulimar: Da, eu am ultimul plic de la Irina Fodor.
Larisa Iordache: Iar eu am amuleta. (râde)
Cu ce aromă asociați acum Mexicul?
Diana Bulimar: Cu cea de taco și de churros. Aveau niște churros imenși și, pe unde îi vedeam, ceream câte unul sau luam direct din coș, că se găseau în toate piețele. Erau foarte buni.
Larisa Iordache: Mie mi-a rămas în minte shot-ul ăla de tequila de la o misiune – eu, care nu beau! M-a amețit rău, pentru că era și mare paharul.
V-ați mai întoarce acolo?
Diana Bulimar: Da, într-un resort foarte bine păzit.
Larisa Iordache: Eu am fost chiar în decembrie, când am mers la o demonstrație în Guadalajara, și mi-a plăcut foarte mult. Când m-am întors, era să pierd toate avioanele, dar experiența din America Express m-a învățat cum să fac rost repede de o maşină. Am oprit pe cineva, i-am spus că-mi pleacă avionul în 40 de minute şi el mi-a spus „OK, te duc, dar costă mult“. „Nu contează, că am bani acum, nu ca-n America Express, unde aveam un dolar pe zi“. (râde)
Viața după activitatea competițională
De cât timp sunteţi prietene?
Larisa Iordache: Din 2007, de când am ajuns eu la Oneşti.
V-aţi certat vreodată?
Diana Bulimar: Da, normal.
Larisa Iordache: Ca-n orice relaţie. Am stat trei ani în care nu prea am vorbit. Când ne întâlneam, vorbeam, evident. Întâi de toate, ştim că trebuie să fim mature şi să comunicăm, chiar dacă avem o problemă. Dar nici nu suntem genul care să vorbim zilnic, să ne dăm raportul.
Şi porecla Gogo de la ce vine?
Diana Bulimar: Prin 2012, când ne-am întors de la Olimpiada de la Tokyo, am avut două săptămâni libere, după o perioadă de şase luni în care ne-am antrenat continuu – pentru că, în anul acela, pentru noi n-au existat decât Europenele şi Olimpiada. Şi, în vacanţa cu familia, am exagerat un pic cu mâncarea şi ne-am întors cu multe kilograme în plus, de toţi antrenorii ne spuneau că arătăm ca două gogoşi. Şi au început să ne strige Gogo şi-așa am rămas amândouă cu porecla asta.
Acum, în „civil“, ce program aveţi?
Diana Bulimar: Eu antrenez grupe de copii de 2-7 ani la complexul domnului Ţiriac. Ador ce fac acum. Nu am crezut că am atât de multă răbdare cu copiii, pentru că atunci când eram gimnastă, eram foarte repezită. În schimb acum, de când sunt cu copiii, sunt schimbată. E atât de frumos să-i vezi cum evoluează! M-am topit toată când m-am întors după Sărbători şi am văzut că toţi au venit la mine cu desene. Pe lângă asta, am descoperit lumea gimnasticii neprofesioniste, cu concursuri și spectacole unde poţi prezenta un exerciţiu de un minut și jumătate, exact ca în gimnastică.
Şi tu, Larisa?
Larisa Iordache: Eu antrenez gimnaste pentru performanţă, de la 7 la 14-15 ani, la Clubul Dinamo. Îmi place foarte mult ce fac.
Ai autoritate în sală, fiind atât de tânără?
Larisa Iordache: Da, dar nu sunt niciodată dură. Eu, ca să le mustrez când nu respectă indicațiile, nu le mai bag în seamă. Indiferența e cea mai dură pedeapsă, decât să ţip sau să mă enervez.
Ca antrenor, simțit că ai devenit şi un model?
Larisa Iordache: Da şi e cel mai fain sentiment. Când merg la concursuri și le văd pe fete cum mișună și cum șușotesc între ele „Ce mișto! Antrenoarea ta e Larisa Iordache!“, e ceva ce mă încarcă şi, dintr-o dată, simt că au meritat toți anii petrecuţi în sală și tot efortul depus.
Acum câtă mişcare mai faceţi?
Diana Bulimar: Cred că destul de multă, cu 5-6 ore de antrenament pe zi. În acelaşi timp, Larisa merge la sală, iar eu mă antrenez după tutoriale de pe YouTube şi fac Pilates.
Aveţi şi o dietă anume?
Larisa Iordache: Cred că, datorită gimnasticii şi a stilului de viaţă pe care l-am avut, am ajuns să ne dăm seama ce funcţionează pentru corpul nostru şi nu avem nevoie de o dietă, neapărat, pentru că oricum mâncăm sănătos. Dar mai călcăm şi noi strâmb, că doar suntem oameni. (zâmbeşte)
Diana Bulimar: Suntem adeptele salatelor, cu toate că, atunci când am ieşit din gimnastică, nu mai voiam să auzim de ele. Eu apelez şi la fasting, pentru că nu pot să nu mănânc ceva seara, între 22.00 şi 23.00, aşa că nu mai mănânc nimic până a doua zi la 13.00-14.00. Eu mi-am luat şi diploma în nutriţie, dar recunosc că mâncatul sănătos nu e uşor, cu atâtea tentaţii în jur.
Care sunt slăbiciunile voastre culinare?
Diana Bulimar: În ultimul timp, din păcate, McDonald’s, din cauza iubitului meu, care e slab şi are un metabolism rapid. Gogo, în schimb, e cu dulciurile. M-a omorât în America Express, tot timpul îmi spunea că vrea ceva dulce.
Larisa Iordache: Eu pot să nu mănânc toată ziua, dar dacă îmi dai ceva dulce, nu-mi mai trebuie nimic.
Diana Bulimar: Şi mama Larisei, Dumnezeu s-o ierte, ne răsfăţa cu câte ceva dulce.
Larisa Iordache: Când eram la lotul de la Izvorani, adică aproape de casă, dacă îmi făceam bine antrenamentul, îmi dădea voie să plec în weekend acasă. Şi venea mama să ne ia pe amândouă, că Diana e din Timişoara, iar duminica mergeam la restaurant şi, după ce mâncam fiecare ce ne comandam, mama zicea: „OK, acum ceva dulce“.
Diana Bulimar: Şi pentru că făceam ochii mari la toate prăjiturile, ne lua din toate felurile şi noi gustam câte o linguriţă din fiecare.
Larisa Iordache: Era foarte cool mami, toţi prietenii care au cunoscut-o credeau că e foarte severă, pentru că toată viaţa a muncit nonstop pentru viitorul nostru, al meu şi al fratelui meu, Răzvan, dar era cea mai de gaşcă. Pentru mine, e un exemplu în continuare, pentru că este singurul om pe care l-am cunoscut să aibă atâta putere.
Diana Bulimar: La mine, tata e aşa.
Tu ai fost tentată să te întorci în Timișoara?
Diana Bulimar: Ba da, încă am în plan acest lucru, n-aș vrea să rămân definitiv la București, mai ales când voi avea și un copil, peste câțiva ani.
Cum l-ai întâlnit pe iubitul tău, Radu?
Diana Bulimar: Radu e un fost inginer reprofilat pe fotografie și videografie, iar acum face poze, video-uri, documentare la studioul lui. Ne-am cunoscut la un workshop de fotografie, în Deltă, dar era destul de rezervat față de mine, pentru că nu voia să cred că intră în vorbă cu mine doar pentru cine sunt, ca statut. El este un om foarte calm și liniștit, fix opusul meu, şi cred că de-asta ne și potrivim. E mai mare decât mine cu un an și suntem împreună de doi ani și jumătate. E primul iubit cu care am stat atât de mult și cu care am acceptat să mă mut. E un om care m-a ridicat foarte mult, care a văzut în mine mai mult decât gimnasta Diana Bulimar şi m-a încurajat să vorbesc în fața camerei, să le spun oamenilor ce am trăit în viața de sportivă, să fac exerciții în fața camerelor care să le placă oamenilor și să învețe și ei ceva de la mine, să mă dezvolt. Şi m-a încurajat să fac toate astea ca să vină cât mai mulți copii spre gimnastică, să se bucure de poveștile mele – cum e și cartea mea, de exemplu, despre viața mea și cum ar putea să ajungă și ei la performanță.
Îl simți pe Radu de cursă lungă, lângă tine?
Diana Bulimar: Eu nu-mi doresc să fiu măritată, pentru că poate sunt mai egoistă. Dar da, am putea sta împreună toată viața, însă fără acel act.
Larisa, tu ai pe cineva?
Larisa Nu, nu am pe nimeni şi locuiesc singură din 2018.
Arăți prea bine ca să fii singură.
Larisa Iordache: Mulțumesc! Nu vreau să generalizez, că probabil sunt și oameni care își doresc o familie, doar că, din câte am văzut, nu sunt prea hotărâți și nici nu ai cum să ceri cuiva asta din prima, pentru că trebuie să vezi dacă sunteți compatibili, dacă puteți comunica bine. Într-adevăr, îmi doresc să fiu cu cineva, îmi doresc o familie cu trei copii, doi ai mei şi unul adoptat, dar nu cu orice preț, adică să-şi schimbe cineva viața pentru mine sau să trebuiască să mă schimb eu. Trebuie să ne acceptăm așa cum suntem. Plus că, dacă iubești pe cineva, îi oferi toată libertatea și tot confortul, nu gelozie și neîncredere. Aşa că, momentan, vreau timp pentru mine. E timp destul şi pentru iubire.
FOTO: Sorin Stana; make-up Catrinel Stoian; hair style Maria Marinciu; stilist Madena; vestimentaţie Simple/Modivo, Levis, Zara, H&M
