EXCLUSIV Mirela Retegan și fiica sa, Maya Sorian: „Zurli este o poveste de familie și merge mai departe“

În lumea creată de o mamă pentru fiica ei încape azi, după 17 ani, o întreagă familie de personaje, ce colorează universul copiilor de pretutindeni. Iar acum visul merge mai departe prin vocea fetei ajunse la maturitate.

Maya a crescut mare, la fel și Zurli, visul Mirelei devenit un succes mai mult decât național.

Pentru cine are copii în familie sau prin jur, Gaşca Zurli e mai mult decât ceva familiar. E semnalul distracţiei, e sunetul muzicii şi cea mai frumoasă invitaţie la învăţarea prin joacă. Iniţial, asta a fost şi pentru Mirela Retegan (53), care a gândit tot felul de jocuri şi de cântecele pentru a-şi distra fiica, pe Maya, într-o epocă în care nu prea existau distracţii pentru copiii mici. Ulterior, însă, proiectul Zurli avea să fie şi marele ei pariu din industria de entertainment, pe o nişă neexploatată, care astăzi a acaparat sălile de spectacole, petrecerile private şi YouTube-ul. Şi care o are, mai nou, ca portavoce chiar pe Maya Sorian (22), cu propriul spectacol şi propriile-i idei pentru noile generaţii de fani.

OK!: În 2024, Zurli ajunge la majorat.
Mirela Retegan: Da, facem 18 ani anul acesta, pe 12 octombrie.

Când ai simţit că a devenit un fenomen?
Mirela Retegan: Acum 7-8 ani, după primul spectacol la Sala Palatului. De fapt, după incidentul de la Sala Palatului. Pentru că, în ziua aceea, cu 10 minute înainte de spectacol, s-a ars mixerul şi am rămas fără curent, când în sală erau 5.000 de părinţi şi de copii, noi aşteptam să performăm, iar Maya era la prima ei apariţie pe scenă.
Maya Sorian: Era Gaşca Zurli şi mai eram noi, 10-15 animatori, care apăream să susţinem coregrafiile.
Mirela Retegan: Lucrasem 3 luni cu foarte mulţi oameni pentru primul nostru mare eveniment, îl aveam invitat pe Marian Râlea şi făceam o trecere de la Abracadabra la Zurli, se lansa Cântec pentru Maya. Şi noi nu aveam sunet! Atunci am înţeles că nu mai depinde de mine şi am zis: „Doamne, facă-se voia Ta!“. Până la urmă, timp de o jumătate de oră, spectacolul s-a desfăşurat unplugged, cu sala cântând şi cu noi dansând pe scenă. S-a reuşit restabilirea sunetului preţ de 15 minute, cât să intre Marian Râlea, cât să cântăm Cântec pentru Maya pentru prima dată şi s-o prezentăm pe Vrăjimăturica, după care a picat iar sunetul şi am încheiat cu Am o căsuţă mică, cu mine în genunchi la propriu, doborâtă de emoţia care venea spre mine. Şi acela a fost momentul când am înţeles că Zurli a devenit un fenomen.

Zurli = cântecele devenite hituri, coregrafii iubite de mii de copii, o căsuță, cărți și jucării.

Zurli i se datorează Mayei...
Mirela Retegan: Pasiunea mea pentru copii face parte din harul meu, iar Zurli a apărut datorită Mayei. (zâmbeşte) Aveam 30-31 de ani când s-a născut Maya şi 36 de ani când s-a născut Zurli.
Maya Sorian: Şi eu am iubit copiii întotdeauna.

Deci s-a transmis prin ADN.
Mirela Retegan: Eu am moştenit asta de la ai mei. Tata avea singura Dacia din cartierul Dej-Triaj, pe care o umplea de copii şi îi plimba prin cartier. Ăla era Disney-ul nostru.
Maya Sorian: Iar eu, când mergeam la grădiniţă, îmi plăcea să fac spectacole cu copiii mai mici, să-i organizez… Am avut mereu lipici la copii.

Maya Sorian: „Zurli e despre felul în care mama m-a crescut pe mine”

Ai simţit şi nevoia de-a avea o soră sau un frate?
Maya Sorian: Da, când eram mică, dar doar aşa, ca să am şi eu, nu dintr-un motiv concret. Şi asta pentru că mama mi-a fost partener de joacă – motivul principal pentru care copiii îşi doresc fraţi. Altfel, eu aveam sute, mii de fraţi atunci când mergeam la spectacolele mamei, pentru că toţi copiii mă ştiau ca „fetiţa lu’ Tanti Prezentatoarea“ şi se uitau la mine cu o privire frăţească.

Dar apoi, în perioada ta rebelă, i-ai spus mamei: „Gata, mai lasă-mă cu Zurli!“?
Maya Sorian: Da! Perioada mea rebelă a fost ca o dedublare: pe de-o parte, eram rebela care se certa cu mama, făcea dramă din orice; iar pe de altă parte, când veneam la Zurli, eram din nou Maya care revenea la bucuria copilăriei. Până la urmă, Zurli e despre felul în care mama m-a crescut pe mine. Ori, în perioada rebelă, nu mi se mai potrivea, eram mereu supărată, mă îmbrăcam în negru, era şi perioada emo… La 17 ani am vrut să plec din ţară şi să văd ce înseamnă să merg pe stradă fără să fiu recunoscută ca fiind fata Mirelei Retegan. Am vrut să o iau de la zero, fără presiunea pe care o resimţeam. Dar când reveneam în ţară, pentru mine „acasă“ însemna şi mama – niciodată nu a însemnat un loc –, şi Zurli.

Suntem în Căsuţa Zurli – vorba vine, că e ditamai vila. Dar ştiu că tu, Mirela, te-ai tot mutat, ai tot fost cu casa după tine.
Mirela Retegan: Da, tocmai ce m-am mutat iar. (râde) Iniţial, după ce am născut-o pe Maya, cu ajutorul mamei şi cu nişte eforturi foarte mari bancare, eu şi tatăl Mayei am cumpărat un apartament în Satu Mare. Am locuit acolo doar doi ani, până când ne-am mutat în Bucureşti în 2003. Şi atunci mi-am dat seama că nu mai vreau să investesc bani, timp şi energie şi să mă ataşez de o casă în detrimentul altor lucruri. Aşa că m-am mutat cu chirie de 11 ori de când am venit la Bucureşti, în funcţie de nevoile mele sau ale Mayei, în principal, ca să fiu cât mai aproape de şcoala sau de activităţile ei. Am preferat să investesc în Zurli toţi banii pe care i-am câştigat, să-i reinvestesc apoi, leu cu leu, în toate produsele şi în tot ce am reuşit să creez.

Locul acesta este al tău?
Mirela Retegan: Da.

Şi nu te-ai gândit să locuieşti aici, la mansardă?
Mirela Retegan: Nu, pentru că am făcut deja asta, când am început proiectul Zurli într-o casă de la Hala Traian, unde aveam şi dormitorul, şi camera Mayei, şi biroul, şi depozitul de costume, şi sala de repetiţii şi tot. Şi a fost prea mult! Acum îmi face foarte bine să mă duc într-un locşor în care să dorm, pentru că în rest viaţa mea e într-o continuă mişcare. Eu mă hrănesc din mobilitate, mă urc în maşină sau în avion şi aşa-mi încarc bateriile.

Ultima mutare se datorează revenirii Mayei la Bucureşti?
Maya Sorian: Ultima mutare se datorează plecării mele după revenirea la Bucureşti. (râde) În iunie m-am întors în ţară, apoi m-am îndrăgostit şi, în decembrie, m-am mutat pentru prima dată în viaţa mea cu iubitul meu.

Cu ce gând ai revenit după cei 3 ani la Londra şi 2 la Barcelona?
Maya Sorian: Simţeam că am nevoie de un mentor, pe care l-am căutat prin alte părţi în profesori, diriginţi, rectori, şi apoi am ajuns la concluzia că tot mama e mentorul principal.

Ce nu a mers la Londra? Că acolo era şi tatăl tău, Cornel Sorian.
Maya Sorian: Eu nu m-am dus să stau cu el, ci la cămin. El mă aştepta, într-adevăr, să-mi petrec acest timp lângă el, dar eu voiam altceva la 17 ani. Acum, la 22, văd altfel lucrurile şi avem o relaţie frumoasă. Ultima oară am fost la el în 2022 şi am stat două săptămâni în Irlanda, unde s-a mutat. E superb, un loc înconjurat de păduri, m-a dus la Pădurea Zânelor, m-a dus la ocean… Dar pentru mine, care am crescut într-un alt ritm, era prea multă linişte şi lentoare.
Mirela Retegan: Când Maya a început să meargă la Londra în vacanţe la tatăl ei, mică fiind, el îmi spunea: „Eu nu pot să-i ofer distracţia pe care i-o oferi tu, eu nu am viaţa ta.“ Era mereu stresat că nu ştia ce să facă cu ea cât stătea la el. Şi i-am zis: „Aş vrea să nu faci ce fac eu. Aş vrea să faci altceva cu ea, ce faci tu de-obicei, să ascultaţi muzică, să vă uitaţi la filme“.
Maya Sorian: Iar astăzi, datorită lui, una dintre marile mele pasiuni este filmul.

La 17 ani, Maya a plecat din ţară ca să vadă ce înseamnă să nu fie recunoscută ca fata Mirelei

Mirela Retegan: „Mă bucur că își dorește să parcurgem următoarea etapă împreună, la Zurli!”

Cornel Sorian e şi cel care a generat sunetul şi fenomenul Zurli…
Mirela Retegan: Zurli este o poveste de familie. Tatăl Mayei a reuşit să pună pe muzică toate visele mele. Acum 25 de ani, când noi ne-am îndrăgostit, îmi spunea: „Tu eşti aleasă, ţie ţi-a dat Dumnezeu o treabă de făcut.“ Dar eu nu voiam decât să-mi spună că sunt aleasa lui, că o să rămânem împreună toată viaţa şi că o să mă ducă la Taj Mahal, aşa cum mi-a promis… Nu s-a întâmplat nimic din toate astea, iar la Taj Mahal am mers acum cu Maya.

A mai fost un „ales“ după aceea?
Mirela Retegan: Da. Au mai apărut nişte oameni în viaţa mea, dar m-am concentrat pe ce aveam de făcut. Plus că mi-am dorit să nu complic lucrurile. Maya avea nevoie de siguranţă, iar asta venea din relaţia ei cu mine.

Şi acum, când sunteţi amândouă femei, îţi dai voie să te deschizi mai mult?
Mirela Retegan: Mi-am dat voie tot timpul. Doar că n-am ţinut morţiş să trăiesc în casă cu un bărbat şi, în continuare, sunt la fel de relaxată. Reuşesc să-mi iau bucurie din atât de multe lucruri pe care le fac, să am o viaţă socială foarte vie şi să am relaţii frumoase cu oamenii din viaţa mea, încât nu e nicio presiune. Dacă va fi să trăiesc şi felul acela de iubire, o să ştiu. Dacă nu, sunt recunoscătoare pentru ce mi-a dat Dumnezeu.

Iubitul tău cum este, Maya?
Maya Sorian: Îl cheamă Andrei, este un artist din Bucureşti, născut în Spania, dar pe jumătate român, jumătate spaniol şi crescut de la 8 ani în România. Eu m-am dus în Spania gândind că acolo sigur voi găsi un spaniol drăguţ şi l-am găsit aici, la două săptămâni după ce m-am întors în ţară, tocmai când dădeam să plec de la un eveniment. El îmi făcea numai complimente, iar eu nu credeam că un băiat atât de cool se poate uita la mine. Apoi am ieşit la o cafea şi de-atunci am devenit un cuplu, fără să ne propunem asta. El este prima mea relaţie.

Deci ai trăit cea mai intensă vară, cât lucrai şi ca PR la Untold şi Neversea.
Maya Sorian: Da, pentru că eram fan Untold încă de la prima ediţie, când am mers singură, la 14 ani, şi am stat patru zile efectiv în buza scenei. Iar vara trecută, când mă credeam interesată de PR, am mers să lucrez cu Ioana Chereji şi să am parte de-o altfel de experienţă. Interesant este că Ioana vine şi ea la spectacolele noastre cu fetiţa ei, Luiza, cu care obişnuiam să stau la Untold.

Ce urmează, PR sau spectacole?
Maya Sorian: În următoarea perioadă vreau să evoluez spiritual, psihologic şi fizic, să mă simt bine şi puternică. Iar cel mai bun loc în care pot evolua acum este la Zurli, unde îmi pot exploata talentele şi să văd până unde le pot duce. Apoi, aş vrea să mai dau la o facultate, la Teatru sau la Regie – ar fi a treia şi prima pe care o voi termina cu adevărat.

→

Imaginea 1/3: Mirela Retegan și fiica sa, Maya, la Taj Mahal, în India: „Ne-am dus să vedem una dintre cele 7 minuni ale lumii: Taj Mahal - Templul Iubirii”. FOTO: Instagram

Între timp, însă, ai ajuns la Taj Mahal, un loc spiritual şi energetic. Cine a avut nevoie mai mult de asta?
Mirela Retegan: Eu. De când avea Maya 6 ani, mergem în fiecare primăvară într-o vacanţă, doar noi două. Am văzut toate capitalele europene, anul trecut am fost în Italia, la Firenze şi Pisa. Anul acesta, am plecat în India, am vrut să vedem Taj Mahal, unde mi-a promis tatăl ei că mă duce, apoi Delhi, Gangele şi să stăm o săptămână într-un ashram.
Maya Sorian: Vacanţa asta a venit, pentru mine, după turneul spectacolului „Bucurie în farfurie“.
Mirela Retegan: Şi, pe lângă mesajele transmise de spectacol, acela de mâncat sănătos şi de reunire a familiei în jurul mesei, Maya le mai transmite ceva copiilor. Am auzit-o spunând mai demult la microfon, înainte de a prezenta o piesă, că: „Atunci când eu aveam 4 ani, părinţii mei s-au despărţit, tata a plecat şi mie mi-a fost dor de el în fiecare zi şi Sărbătorile au fost cele mai grele. Dar de fiecare dată când cânt piesa cu versurile scrise de mama şi muzica compusă de el, simt că suntem din nou toţi trei.“ Atunci mi-am dat seama că nu există nicio altă voce în România care să vorbească despre familiile monoparentale şi care să-i facă pe copiii proveniţi din astfel de familii să simtă că au şi ei un reper, că nu sunt cu nimic diferiţi de ceilalţi.

Mai văd la voi un tatuaj identic. Când, cum şi de ce?
Maya Sorian: Mie mi-a venit ideea să mă tatuez la 15 ani, mama m-a păcălit că mă lasă să-mi fac un tatuaj la 16 ani, dar abia la 17 ani, când m-am mutat la Londra, am reuşit. Şi am convins-o şi pe mama să-şi facă acelaşi tatuaj, X24M², spunându-i că, atunci când ne va fi dor una de alta, ne vom atinge tatuajul. X24 vine de la faptul că eu sunt născută pe 24 mai, iar ea pe 24 iulie, iar M² este pentru Maya şi Mirela.

Mai aveţi şi divergenţe?
Mirela Retegan: Da, cum să nu? Chiar ieri ne-am certat.
Maya Sorian: Suntem, totuşi, mamă şi fiică! (râde)
Mirela Retegan: Nu avem o relaţie de prietene care se menajează, ci de oameni liberi să se manifeste aşa cum simt. Sunt lucruri pe care le vedem diferit, nu avem întotdeauna răbdare să venim cu argumente, dar nu mai avem lupte. Ea trebuie să-şi asume toate deciziile, iar eu sunt acum în spatele ei, în poziţia de susţinere. Profesional vorbind, de-abia aştept să fiu „mama Mayei“, după ce ea a fost „fiica Mirelei“, pentru că Zurli a fost jucăria pe care mi-a dat-o Dumnezeu, iar acum se „joacă“ şi ea cu ea şi am toată încrederea că o va face bine. Pentru că aşa a şi început totul, cu Maya la 4 ani stând pe un scăunel şi cu trei actori care jucau în faţa ei, în sufrageria din casa din Hala Traian. Iar acum ea e cea care stă în faţa copiilor.

FOTO: Marius Bărăgan, make-up: Traviata Păduraru, hairstyle: Ana Tudic.