EXCLUSIV Pavel Bartoș, despre cele 3 fiice ale sale, soția care a dat la Medicină și noul film „Ramon”
Cel mai simpatic prezentator de televiziune e un adevărat maratonist al entertainment-ului, dar şi un family guy care-şi redescoperă permanent bucuria şi spiritul ludic alături de soţia şi fiicele sale.
Telentatul domn Pavel Bartoş (49) are poate cele mai multe roluri de dus dintre cei pe care-i vedem pe micile ecrane. Şi-a câştigat faima în televiziune, iar ediţiile de „Vocea României” şi „Românii au talent” (care e difuzată în fiecare vineri la Pro TV, de la oa 20:30) au şi amprenta vocii şi umorului său, ca prezentator. Şi-a construit un la fel de bun renume şi în teatru, în trupa de la Odeon, iar acum umple sălile inclusiv cu propriul spectacol, „One Man Aproape Show”. Şi, pentru că îi place să joace şi să se joace, a intrat şi în gaşca cineaştilor, filmul său, „Ramon”, având parte acum de-o continuare, filmată în paralel cu o comedie poliţistă în care îi dă replică amicului Smiley, „jumătatea“ lui mai înaltă de la Pro TV. Dar cel mai consistent şi important rol rămâne cel de tată, unul care evoluează odată cu vârstele, provocările şi visele celor trei fiice ale sale şi în care e secondat de soţia sa, Anca Bartoş, despre care tocmai am auzit că a dat Actoria pe Medicină. Şi tot mai avem lucruri de aflat!
OK!: Încă mai ai de tra s după recenta operație la menisc. Cum ai ajuns la bisturiu și cât mai ai de tras cu recuperarea?
Pavel Bartoș: Știi cum e, la un moment dat, făcând multe lucruri, printre care sport, așa cum fac eu, iar aici mă refer la schi, patinaj, fotbal, bicicletă, mai faci mișcări greșite, care se acumulează. Vârsta și kilogramele își spun cuvântul și atunci ori renunți la sport și mergi mai departe fără operație, ori faci operație, ca să continui să faci sport. Eu am ales operația, pentru a reveni la viața de dinainte. M-am schimbat viața, am intrat într-o disciplină, mi-am schimbat un pic felul de a vedea viața pe următorii 10-20 ani, am grijă mai mult de mine pentru mine și copiii mei. În rest, recuperare multă, cam 4 ore pe zi. Dar nu mă plâng.
Cum te simți în ultimul an din deceniul 4? La anul schimbi prefixul...
Pavel Bartoș: Niciodată nu m-am gândit la asta, ci la ce fac și să fac cât mai bine, să-mi placă enorm proiectele în care mă implic și atunci vreau doar să treacă orice zi cu folos! (zâmbește) Sau dacă stau, să stau cu folos, pentru mine, în primul rând.
A început să te pună pe gânduri trecerea timpului?
Pavel Bartoș: Nu, n-am fost niciodată un tip care să se gândească la trecerea timpului. Mă împac cu trecutul, bun sau rău, așa cum este, și trag doar învățăminte din el. Eu îmi trăiesc prezentul, ziua de azi e cea pe care o pot gestiona. Asta nu înseamnă că nu-mi pot face strategii de viitor – mă mențin viu. Timpul poate trece aiurea pe lângă tine, dar dacă tot trece, să o facă cu lucruri care ție îți sunt bune, psihic, fizic și cu oameni care îți fac bine.... psihic și fizic.
Ai trei fete acasă și tot atâtea ocazii de a-ți retrăi copilăria și adolescența. Ce-ai redescoperit despre tine, alături de ele?
Pavel Bartoș: Despre mine descopăr în fiecare zi lucruri noi, sunt mici, dar pentru că cele trei fete mă provoacă în acest sens, sunt lucruri de bine. De obicei, un copil te face mai bun, să fii bun nu doar cu tine, ci și cu ceilalți, te face să ai multă răbdare. Încă mai învăț, mai descopăr de unde să iau cantități de răbdare. Descopăr în fiecare zi că mai am cantități mari de iubire necondiționată. Învăț să ascult și să le ascult. Învăț să fiu tăticul pe care și-l doresc ele. „E o meserie continuă“.
Care dintre vârstele tale ți-a plăcut cel mai mult?
Pavel Bartoș: Mie mi-a plăcut orice vârstă, cu bune, cu rele. Datorită acelor etape, eu sunt cel ce sunt astăzi și am învățat foarte multe. Când ai grijă de frații mai mici, poate ți-ai dori să fii la joacă, decât să fii în casă. Dar, în timp, mi-a folosit. Partenerii de joacă din copilărie, viața la țară nu poți să le uiți niciodată. Clasa a XI-a sau a XII-a au fost perioade senzaționale din viața mea. Așa cum a fost și facultatea. Au fost cu bune, cu rele. Iubesc viața, iubesc ceea ce mi s-a întâmplat. Nu știi pe moment, dar apoi înveți să iubești și lucrurile care au fost nasoale în viață, să rămâi cu ceva din ele.
Cu care dintre vârstele fetelor tale ai avut cel mai mult de furcă?
Pavel Bartoș: Toată lumea știe că adolescența nu este una foarte ușoară. Am trecut cu toții prin ea, dar așa cum spuneam, învăț în fiecare zi să fiu tatăl bun pentru fetele mele. Nu mă consider cel mai bun tată din lume, trebuie să fiu cel mai bun pentru ele.
„În weekend, facem clătite, stăm în pijamale în pat, ne uităm la un film sau ne jucăm”
Cum arată diminețile voastre acasă, în timpul săptămânii, când fiecare dintre voi 5 are alt program, alt drum de făcut?
Pavel Bartoș: Eu sunt un norocos – ale mele fete mă lasă să mă trezesc un pic mai târziu. Fetele pleacă la școală, soția la facultate și am parte de diminețile mele liniștite, când mă pot organiza pentru „ziua de lucru“.
Dar diminețile din weekend cum arată?
Pavel Bartoș: Abia le așteptăm, sunt dimineți în pijama. Sunt zilele în care, dacă avem chef, facem clătite, stăm în pijamale în pat, ne uităm la un film sau ne jucăm. Dar e clar că sunt dimineți în familie.
Fetele tale se simt flatate sau agasate de celebritatea ta? Le place sau ar prefera să nu fiți remarcați pe stradă?
Pavel Bartoș: S-au obișnuit. Cred că pentru cea mare a fost cel mai dificil, pentru că ea a fost acolo și când nu eram celebru, și după ce am devenit. La ea a fost o schimbare și a trebuit să se adapteze. Mă întreba de ce trebuie să mă opresc să fac poze cu fiecare om și i-am explicat că tati e actor, e la televizor și oamenii au anumite așteptări. A înțeles, și apoi fetele mai mici au preluat cumva. Când ele s-au născut, era deja situația de așa natură. Dar, când îmi doresc multă intimitate, mergem în locuri în care să fim doar noi. Greu, dar nu imposibil.
Probabil că te obosește și pe tine simpatia manifestată de fani pe stradă, la magazin...
Pavel Bartoș: Poate sunt momente în care sunt supărat, obosit sau am anumite probleme, dar realizez imediat că oamenii mă văd doar în acea clipă și mă bucură bucuria lor. De asta m-am apucat de această meserie – să bucur cât mai multă lume. Faptul că de zeci de ani se întâmplă acest lucru dovedește constanță și nu am să mă plâng niciodată. Lași de la tine și te bucuri. O persoană celebră spunea că l-ar enerva dacă oamenii nu ar vrea să facă poze cu el. Mă bucur că lumea se bucură să mă vadă, și-n teatru, în film sau la televizor.
Fetele tale ce au moștenit de la tine și soția ta, care e și ea actriță? Umorul, dezinvoltura, talentul actoricesc?
Pavel Bartoș: Toate au simțul umorului dezvoltat, mă bucur că sunt mai inteligente decât mine. (zâmbește) Moștenire din plin de la soție. Frumusețea e tot de la soție. Sunt ludice, sunt deschise și asta mă bucură foarte tare. Comunicăm mult cu ele și atunci avem un alt tip de relație, suntem niște persoane deschise.
Care e cel mai mare talent al tău, ca părinte? Dar ca soț?
Pavel Bartoș: Nu vorbim de talent aici, trebuie să fii foarte deschis, să fii pregătit pentru orice situație, trebuie să te gândești că nu ești vioara întâi, că tu nu ești personajul principal, ci copiii tăi. De multe ori, când iau decizii, mă pun în situația lor – cum ar fi dacă... Uneori iau decizii bune, altădată mai puțin bune. Dar e o continuă relație extraordinară pe care o dezvoltăm.
Prietenia ta cu Smiley a ajuns în punctul în care „își ia buletinul“. Și nu ți-e doar prieten, ci și nașul Sofiei. Îl simți schimbat de când a devenit tată?
Pavel Bartoș: Da, îl văd împlinit. Cred că un copil împlinește un om. Până nu trăiești pe pielea ta aceste lucruri sunt greu de explicat. Ți se acutizează fricile, dar toată iubirea care se dezvoltă e incredibilă, nu te mai relaționezi la tine. E totul în funcție de copil. Un copil dă sens vieții, ăsta e adevărul. Nu aș vrea să fiu greșit înțeles, cei care nu au copii, cu siguranță, se confruntă cu altfel de provocări.
După „Vocea României” și „Românii au talent”, cuplul vostru ajunge și subiect de comedie. Spune-ne mai multe despre noul proiect...
Pavel Bartoș: După atâția ani, după „Ramon”, am prins curaj și facem o comedie polițistă în care e vorba despre prietenie. Ne vom regăsi foarte tare, eu și Smiley, este despre valori, despre cele bune, rele. Prietenia e pusă la grea încercare – să vedem dacă rezistă sau nu. Nu vreau să spun mai multe, pentru că vreau ca lumea să fie surprinsă.
În paralel, lucrezi și la continuarea filmului tău, „Ramon 2”. Ce păstrezi și ce aduci nou?
Pavel Bartoș: Toată lumea, după primul film, vrea un alt „Ramon”. Patru generații de spectatori s-au regăsit și vrem să continuăm pe linia de audiență generală. Ne-am gândit să facem un film de Crăciun cu Ramon! (râde) Vor rămâne unele personaje, vor apărea altele noi. Locația în care vom filma va fi una extraordinară, o să o dezvălui la momentul potrivit. Vă spun doar că filmul arată că oamenii pot fi buni.
Un alt duet, în teatru și pe ecrane, îl ai și cu Elvira Deatcu. Cât timp și ce întâmplări vă leagă, în afară de trupa de la Odeon?
Pavel Bartoș: Ne leagă, în primul rând, 25 de ani de meserie, de relație scenică. Apoi încă vreo cinci ani de relație profesională în seriale și alți ani în televiziune și film. Este un om minunat, un actor excepțional, în care am foarte multă încredere, atât ca actor, cât și ca regizor.
Dar pe actrița Anca Bartoș, soția ta, n-o vedem în niciun proiect de-al tău?
Pavel Bartoș: Niciodată nu poți spune nu, dar acum este foarte focusată pe ce vrea să devină – doctor Anca Bartoș. Îi place foarte mult, învață enorm. A fi student la Medicină e diferit de orice altă viață ca student. Cu atât mai mult, este de admirat că poate face asta în acest moment, cu trei copii și o familie. Mă bucur că și-a găsit calea și este foarte hăruită. Va fi un doctor excepțional.
Unde te vor duce următoarele spectacole și cât te vor ține departe de casă?
Pavel Bartoș: De pe 9 martie, la Teatrul Odeon, spectacolul „One Man Aproape Show”, atât de așteptat de public. Apoi plecăm la Bruxelles (pe 16) și la Frankfurt (pe 17). Îi așteptăm să se bucure și să râdă împreună cu noi și să-și amintească că viața merită trăită în fiecare zi. Apoi, încep și celelalte spectacole de la Odeon. Vreau să amintesc de o premieră la început de martie, la Chișinău, o colaborare între Teatrul Național Satiricus din Chișinău și Teatrul Stela Popescu din București: „ESCU” de Tudor Mușatescu, în care joc rolul principal. La sfârșit de martie, va fi premiera și la București. Cu mare drag, vă așteptăm. Sunt vești bune.
Îți rămâne timp și de (aproape) respiro?
Pavel Bartoș: Îți faci. Totul ține de organizare. Îți faci timp, e musai.
FOTO: Pro TV
