Exclusiv pentru OK! Mădălina & Dan Badea: „Suntem foarte pregătiţi să devenim părinţi“

Ce se întâmplă când un comediant se îndrăgosteşte lulea de o corporatistă? Multe nopţi cu hohote de râs în Vamă, o cerere în căsătorie în Vegas şi... un Junior gata să vină pe lume în martie

A absolvit Actoria la clasa marelui Dem Rădulescu, de la care a preluat filonul comic, te-a cucerit în spectacolele de stand-up comedy, iar acum îl vezi la Antena 1, în rolul de co-prezentator, alături de Şerban Copoţ, al celui de-al şaselea sezon al emisiunii iUmor. Este o ipostază nouă pentru Dan Badea, despre care spune că îl consumă foarte tare în cele 10-12 ore de filmări. Aş zice că asta e doar încălzirea pentru ce va urma: cealaltă nouă ipostază care-l aşteaptă, cea de tătic, fiindcă în martie, când, soţia lui, Mădălina, va aduce pe lume primul lor copil, un băieţel. Am vorbit cu ei chiar pe platoul de la iUmor despre acest moment care le va schimba vieţile şi despre povestea lor de iubire.

Hai să începem cu momentul...

Ea ... conceperii! (râde) Eram într-o seară...

A fost un copil plănuit, nu-i aşa?

Da, plănuit. Şi, la trei luni de când ne hotărâsem în acest sens, s-a întâmplat.

Momentul când v-aţi hotărât a fost atunci când tu, Dan, i-ai făcut cadou un body şi i-ai zis: „Hai să ne apucăm de treabă!“.

El Da, apoi cu două săptămâni înainte de ziua mea, mi-a dat cadoul: o cutiuţă frumoasă. Şi mi-a zis: „Poţi să-l deschizi acum sau poţi aştepta până la ziua ta“. Ce om normal la cap ar mai fi aşteptat? Am deschis-o şi în cutiuţă erau body-ul şi deasupra testul pozitiv de sarcină. Am început să sar prin casă de bucurie. A fost o reacţie de om.... De om. Nu inteligent, nu aşa sau altfel. Pur şi simplu omul din mine.

Atunci te-ai gândit că ai vrea să fie băieţel?

Am tot discutat despre treaba asta. Iniţial, ne gândeam să fie fetiţă, că e mai delicată, că e mai cuminte. Pe urmă, am văzut şi băieţei drăguţi. Până la urmă am zis: „Ce-o fi, Doamne ajută să fie sănătos.“ Asta nu e doar o vorbă-n vânt.

Şi v-aţi gândit la nume? Acum ar putea să fie, în sfârşit, şi un Dan în acte în familie. Pentru că ştiu că tu eşti altfel în buletin.

Ar putea, dar ar fi o confuzie. Dan Badea Junior? Probabil o să-i punem alte nume şi lui şi tot Dănuţ o să i se spună. Ca să păstrăm tradiţia. (râde) Pentru că da, în buletin eu sunt Badea Robert Cristian. În familie am devenit Dănuţ, pentru că la botez aşa mi s-a zis. Când eram mic, am avut faţă de Dănuţ, bunică-miu mi-a zis aşa şi aşa am rămas... Nu poţi când te uiţi la o mogâldeaţă să-i zici: „Roberrrt!“. Dar în buletin nu cred c-a mai încăput Dănuţ. Pe vremea aia nu prea se puneau două nume. Acum pui câte vrei, şi şapte.

Ţi-e teamă de momentul ăsta, care te va responsabiliza? Eşti pregătit să nu mai faci planuri de vacanţă ca înainte, să nu mai dormi la fel de bine noaptea?

Da, sunt pregătit. Nu mi-e teamă. Ştiu că va fi o schimbare, dar ştiu că va fi în bine... Gata, de câte ori să mai mergem în Vamă? De câte ori se ne mai plimbăm prin Vegas?! Le-am bifat. Oricum, amândoi trăgeam în ultima vreme spre linişte, plajă liniştită... Cred că suntem foarte pregătiţi mental şi sufleteşte.

Dacă tot ai pomenit de Vamă, zic să-mi spuneţi şi povestea voastră. Că voi acolo v-aţi cunoscut.

S-a întâmplat în 2015, eram la Amphora, unde am văzut o fată superbă la bar, care semăna cu Kim Basinger. Era ca un magnet. Eu n-am fost în viaţa mea genul care să se ducă la o tipă s-o agaţe cu priviri şi replici din astea: „Hei, bună, ce faci?“. Dar mi-a plăcut să stau şi să observ cum tot veneau băieţii la ea, iar ea îi refuza. Asta era ocupaţia ei în Vamă: stătea acolo şi le spunea tuturor „Nu, mulţumesc, nu, te rog, nu e cazul...“. Aşa că nu m-am gândit c-aş avea vreo şansă cu ea. Dar cumva, nu ştiu cum, soarta probabil a făcut ca eu să mă împrietenesc cu o prietenă a ei. Şi aşa am intrat în cercul ei şi am început să glumim...

Eu voiam să stau cu prietenii mei, nu să vorbesc cu vreun tip care venea la mine. La un moment dat, Dan a început să-i facă să râdă...

Dar tu l-ai recunoscut, ştiai cine e?

Da. Deodată m-am întors în dreapta, toţi prietenii mei erau pe jos de râs şi nu înţelegeam ce se întâmpla fără mine, pentru că voiam şi eu să râd. Apoi l-am văzut pe el şi mi-am dat seama că el e cauza. Aşa ne-am cunoscut.

Liantul dintre noi a fost umorul, care chiar mi-a dat o şansă, pentru că, în mod normal, ei îi plăceau băieţii mult mai înalţi decât mine. Şi ea oricum se uita pe deasupra capului meu, că mai avea şi nişte platforme-n picioare.

Şi tu cum ai trecut peste diferenţa de înălţime? Te deranjează când poartă tocuri?

Deloc. Mi se pare că mă pune în valoare. Lu¬mea se uită: „Mă, ce-are ăsta de-o ţine pe femeia aia lângă el?!“.

E foarte funny când mergem în alte ţări unde nu-l cunoaşte lumea. Cum a fost atunci în Paris, când s-a uitat acel tip la noi şi a zis: „Mamă, ce milionar rus o fi ăsta?!“ (râde)

E clar că asta eram. Altfel, ce poate fi un piticuţ cu o blondă superbă înaltă lângă el?! Doar n-o fi comediant?! Nu-şi imaginează nimeni.

M-a făcut foarte tare să râd. Sincer, la un moment dat mi-a venit să vomit de râs. Nu mi se mai întâmplase niciodată aşa ceva. Nu mai aveam aer, serios.

Mă bucur că a avut nevoie să râdă şi mi-a dat o şansă pentru că, gândeşte-te, ea avea alte aşteptări. Dar cumva a zis: „Mmm, mai ştii?!“. Şi iată-ne aici.

Vezi că tu, dacă taci acum, confirmi ce zice el.

Păi, chiar aşa e... Nu la modul că nu i-am dat nicio şansă, ci în sensul că aveam alte gusturi. Dar pentru că el s-a împrietenit foarte tare cu prietenii mei, la sfârşitul verii, după Vamă, când ne strângeam în Bucureşti, îl invitau şi pe el. Aşa că noi la început am avut o perioadă în care am fost doar amici, apoi uşor, uşor am început să nu-l mai văd doar ca pe un prieten. Ştii când abia aştepţi seara să faci ceva ce-ţi place? Exact aşa erau pentru mine întâlnirile mele cu el.

Era evident în tot grupul c-o plac foarte mult. Ea ştia treaba asta.

Într-o seară când eram cu prietenii, am spus eu că aş mânca ceva dulce. El a ieşit pe uşă şi s-a întors cu două sacoşe mari. Cum-părase tot ce era dulce de la supermarket, că nu ştia ce-mi place. Aşa că a luat tot. Am râs foarte tare în seara aceea.

Dar şi în Vamă am mai făcut din astea. Deci eu mă ocupam cu delivery-ul.

Aşa mi-am dat eu seama că mă place.

Şi, până la urmă, cine e femeia de care s-a îndrăgostit lulea Dan Badea? Cine e sub eticheta asta care circulă peste tot pe net „Mădălina Drăghici, fostă Miss“?

Eu sunt, de fapt, o corporatistă. Lucrez într-o companie farmaceutică.

El A lucrat.

O ţii acasă, gata? N-o mai laşi să se întoarcă la muncă după ce naşte?

Ei, nu! Direct, după o lună: treci la treabă!

 E adevărat că am cochetat, la un moment dat, cu modellingul, pe la 20 de ani. Şi, într-adevăr, am câştigat un concurs naţional de frumuseţe care se chema Miss Turism România şi am mers să reprezint ţara la Miss Turism World în Zimbabwe. Dar, după ce am terminat facultatea, am intrat în câmpul muncii. N-ai ţinut să rămâi în zona mondenă, cum fac alte Misse... Chiar am fugit de treaba asta. Mi s-a părut pueril, am ştiut că pot mai mult de-atât. Am vrut să învăţ o profesie, să-mi fac o carieră.

Şi acum te întreb şi pe tine, Dan: după experienţa căsniciei trecute, ai tras concluzia că nu mai vrei pe cineva din showbiz?

 Nu neapărat. Nu vreau să judec. Sunt oameni mişto şi-n showbiz, aşa cum sunt oameni nasoi şi-n lumea reală. Deci nu pot nici să zic că domn’e am suflat şi-n iaurt, pentru că n-a fost cazul. Am ştiut că ce-i al meu e pus deoparte. Că trebuie să fiu deschis, să accept ce mi se va arăta, dacă mi se va mai arăta. Nu mai speram că o să mi se mai arate, cu atât mai puţin atât de repede.

Asta voiam să spun, că după ce ai suferit o dezamăgire, ai fi putut zice: „Never again. Nu mă mai însor“. Totuşi, nu te-ai temut să faci acest pas destul de repede după divorţ.

Păi. „never again“ dacă nu găseşti persoana într-adevăr. Dar nici n-am jurat că nu mai fac niciodată indiferent cine va veni. Am lăsat să mi se întâmple. Şi când se întâmplă cu cine trebuie, de ce nu?!

Cererea în căsătorie s-a petrecut în Las Vegas. Tu ai avut vreo idee ce te va aştepta în vacanţa aceea în America?

 Nicio idee.

 Eu am avut un gând să plec cu inelul de acasă, dar asta e o chestie grea. Mai ales că eu nu i-am ascuns niciodată nimic şi m-aş fi simţit şi vinovat. Aşa că am luat inelul din America. Şi uite cum s-au legat lucrurile, că Amalia Năstase ne-a recomandat un restaurant în Vegas. Am zis: „Ăsta e locul“. Am rugat un ospătar mexican să filmeze, abia m-am înţeles cu el. Pe ea am păcălit-o că-i face o poză. Porniseră fântânile. Omul filma deja. Şi atunci m-am aşezat în genunchi. Nu mai ştiu exact ce-am zis eu. Dar ştiu că ea a zis „Da“ şi că toţi oamenii de la mesele din jur au aplaudat. Şi eu, din reflex, pentru că mă ocup cu ce mă ocup, am făcut o plecăciune: „Mulţumesc mult, a fost Dan Badea… Urmează Jerry Seinfeld“. (râde)

Ştii că unii bărbaţi spun că şi-au dat seama de la început când şi-au întâlnit aleasa că ea e „The One“. Alţii spun că ideea asta e trasă de păr. Tu cum ai ştiut că ea e femeia cu care vrei să-ţi întemeiezi o familie?

Dar ştii că, mai în glumă, mai în serios, de la început m-am gândit la asta. Mi-am dat seama de materialul uman minunat pe care-l are Mădălina. Am înţeles ce gen de om e. În afară de superbitatea pe care am văzut-o eu la bar acolo, în Vamă, e un om minunat. Şi de nădejde. Un om pe care te poţi baza. Şi crede-mă, de trei ani jumate asta se întâmplă: ne distrăm împreună şi ne iubim. E cum trebuie să fie.

Ai fost vreodată gelos?

 Nu.

Ea Niciodată? Nici măcar un pic aşa?!

 Nu mi-a dat niciun motiv. Altfel, bărbaţii întorc capul după ea, episoade de genul ăsta au existat. Dar asta mă face să mă simt mândru.

Şi invers, pentru că şi el are succes?

 Mă amuzam la început când mergeam la el la spectacole, el se ţinea după mine şi eu tot ziceam că nu vreau. Iar la final se duceau toate fetele grămadă să facă poze cu el. Şi eu mă gândeam: „Stai, că pe el nu-l vreau eu. Nu înţeleg, care e treaba, că totuşi mă enervează că face poze. Daţi-vă jos de pe el!“. (râde)

Cum e cu glumele pentru show-urile tale? Bordea îmi povestea că toate glumele lui trec prin cenzura soţiei. Dar el are şi mult mai multe glume despre soţie.

La el majoritatea sunt despre soţie, de-asta mi se pare normal să le vadă şi ea. Şi eu îmi testez majoritatea glumelor pe Mădălina. Dar îmi place să o mai şi surprind cu o glumă gata lucrată, spusă direct în spectacol, când ea vine să mă vadă, pentru că are altă valoare atunci când o spui cu public.

 Faptul că după atâta timp merg la spectacol şi râd în continuare cu lacrimi mi se pare foarte tare! Iar când coboară de pe scenă sunt fanul lui numărul 1.

Acum te pregăteşti de filmările pentru iUmor şi-l văd pe Şerban că te aşteaptă. Cum te înţelegi cu el?

Excelent! Ştii că vine o vârstă, diferită pentru fiecare, dar la care ţi se pare că nu-ţi mai poţi face prieteni noi. Şerban a fost o surpriză extraordinară pentru mine. Ne-am legat imediat, a fost un click instant.

Cum e postura asta: de la invitat special la co-prezentator la iUmor?

E altfel. Când veneam invitat special stăteam mult mai puţin. Acum stăm şi câte 10-12 ore… (n.r. bebe se mişcă în burtică) Nu mă mai lovi, te rog. Mă loveşte cu picioruşul din burtă. Fii cuminte, că suntem la interviu! Aşa: la filmări e un consum energetic fantastic, trebuie să fii foarte atent la tot ce se întâmplă şi să găseşti mesajul potrivit pentru fiecare. Eu nu vreau să dărâm pe nimeni pentru o glumă sau pentru rating. Adică, dacă unui concurent nu i-a ieşit numărul, eu să fac mişto de el… Nu mi-aş permite niciodată asta. În plus, în pauza de filmare, la alte emisiuni, chiar e timp liber. Aici avem un soi de reality, care o să apară mult la Antenă şi foarte mult pe Antena Play. Aşa că aici nu se dă stop niciodată, nu se închide camera. Cum vin din parcare, mi se pune lavaliera şi filmăm. Doar la toaletă, nu… Sau aşa sper. Şi simt lipsa că nu vorbesc cu Mădălina. Pentru că noi vorbim des în timpul zilei, dar aici nu pot decât puţin pe whatsapp.

Aveţi o perioadă foarte aglomerată. Şi cu emisiunea, şi cu bebe. Vei naşte natural sau prin cezariană, Mădălina?

 În funcţie de decizia medicului.

Dacă proiectaţi viaţa voastră peste 5 ani, cine va fi good cop şi cine bad cop?

 S-ar putea ca eu să-mi asum rolul acela de tată care este bad cop şi care impune reguli.

Dar cum vei fi bad cop tocmai tu, sursa de umor a familiei?

 O să-i transmită lucruri serioase, dar în glumă. (râde) Nu e rău să fii educat aşa...

 Exact. Uite, tata niciodată nu a avut-o pe-asta cu bătăile, deşi eram în vremea în care aşa se educa copilul. În schimb, îmi spunea: „Hai vino să vorbim un pic“ Şi „un pic“ însemna o oră-două. Era ca picătura chinezească, preferam să mă bată. (râde) Îmi spunea de o mie de ori acelaşi lucru. Eu ştiam că am greşit, îmi părea rău. Şi el tot îi dădea înainte: „Nu, trebuie să înţelegi...“. De-asta îi invidiam pe copiii care-şi luau o palmă şi apoi la joacă.

Ce ai vrea, Mădălina, să moştenească bebe de la unul şi de la celălalt?

 Modul amuzant şi relaxat în care tatăl lui vede viaţa. Iar de la mine să înveţe să fie bun şi să creadă în Dumnezeu.

foto fotodia.ro