EXCLUSIV pentru OK! Magda Pălimariu: „Sunt o femeie curtată“

Am aflat despre cea care ne aduce ştirile despre vreme că ea însăşi este un om solar, care iubeşte viaţa, fără nevoia de-a da explicaţii ori prognoze

Ne-am obişnuit s-o vedem mereu senină şi zâmbitoare, prezentând rubrica „Meteo“ la Pro TV. Şi tot adesea o urmărim în pictorialele ei splendide la malul mării. Evident, la uşa ei bat mulţi admiratori, dar foarte rar ne e dat să şi aflăm despre ei. Ca de pildă, momentul căsătoriei sale, când mirele a rămas în anonimat. Sau divorţul ei, dezbătut la luni de zile după ce a fost pronunţat. De ce simte nevoia să-i ţină în umbră pe partenerii săi? Şi de ce viaţa ei e încă un mister, deşi o ştim de mai bine de 10 ani? Iată câteva răspunsuri.

Eşti mereu fresh şi pare că timpul stă în loc pentru tine. De câţi ani eşti în Pro TV? Se fac 11 ani de când sunt în Pro TV şi 14 de televiziune. Eu am crescut la Sibiu şi am făcut facultatea la Cluj. În 2003-2004 m-am mutat de tot la Bucureşti, am început să lucrez în televiziune, am făcut masterul în jurnalism, după care a venit şansa cea mare să intru în Pro TV.

Câţi ani ţi-a luat să te acomodezi la ritmul Capitalei?

Mi-a luat ceva, dar a fost totul constant, pentru că eu veneam şi în timpul facultăţii foarte des la Bucureşti, o dată pentru că la vremea aceea cochetam cu modellingul şi luam parte la toate saloanele auto ca hostess, şi o dată pentru că iubitul meu de la acea vreme era la Bucureşti.

Ţi-e dor de Sibiul acela tihnit?

Mereu mi-este dor, şi de Cluj, şi de Sibiu. Mi-este dor mereu de locurile alea, mai ales că mă leagă amintiri foarte frumoase şi am foarte mulţi prieteni la Cluj. Consider că cei mai frumoşi ani au fost la Cluj, în perioada facultăţii.

Când te-am văzut în urmă cu câteva luni dansând, puteam să jur că vei ajunge la „Uite cine dansează“.

De mică mi-a plăcut să cânt şi să dansez. Am cochetat de-a lungul timpului cu asta, dar nu la nivel profesionist. În 2017, am făcut câteva antrenamente în sala de dans, dar mai mult pentru starea mea de bine, pentru condiţia fizică – poate chiar ca o alternativă la sala de fitness, dar şi pentru atitudinea şi eleganţa în mişcare. E-adevărat că a coincis cu difuzarea concursului de dans de la Pro TV, dar nu a avut nicio legătură cu asta.

Dar boşii de la Pro TV nu s-au gândit să-ţi ofere şi altceva decât rubrica „Meteo“?

Viaţa îţi oferă multe surprize şi dacă va apărea vreo oportunitate de genul acesta voi lua în calcul dacă mi se potriveşte. Până atunci, îmi place ceea ce fac.

Dar ai vreun back-up la ceea ce faci acum?

Deocamdată, îmi place foarte mult să fiu aici şi să fac bine ceea ce fac, să stăpânesc domeniul, să fructific munca mea. Uite, şi de Crăciun am lucrat, am fost la Pro TV, iar de Revelion am fost la Sibiu, unde am prezentat un concert de Anul Nou şi, pe 1 ianuarie, un spectacol de balet, „Serenade“. Deci Anul Nou m-a prins pe scenă. Dar nu-mi place să mă împart în prea multe locuri, pentru că poate n-aş mai face lucrurile la fel de bine.

În afară de dans, ştiu că îţi place să şi pictezi.

Da, am avut o perioadă în care am pictat bujori, iar acum pictez mult în albastru. La vară poate voi picta în culori mai calde.

Aşa, când te vede omul, eşti mereu senină, zâmbitoare. Dar sunt convinsă că şi la tine au mai apărut nori şi ploi.

Evident! Până la urmă, cu toţii suntem oameni. Şi eu sunt uneori tristă, îmi dau voie să plâng atunci când am un motiv real pentru aşa ceva. Important este să poţi să gestionezi lucrurile mai puţin bune, astfel încât să ieşi din situaţiile grele. Cred că Dumnezeu ne dă în viaţă nişte încercări ca pe nişte oportunităţi de evoluţie, de învăţare. Eu am învăţat, de-a lungul timpului, că nu e bine să te victimizezi şi, trecând prin tot felul de încercări, consider că acum sunt o persoană mult mai puternică şi că pot face faţă mai bine greutăţilor.

Care a fost cea mai grea încercare de care ai avut parte? Când ai fost cel mai jos?

Au fost destule astfel de situaţii! De exemplu, 2016 a fost un an extrem de greu, o dată pentru că m-am despărţit de fostul meu soţul, ne-am rupt unul de celălalt, după care m-am rupt de tatăl meu. Dispariţia tatălui meu a fost cred cel mai greu lucru pe care l-am întâmpinat în viaţa asta.

Deci practic ai pierdut, în acelaşi an, doi bărbaţi importanţi.

N-aş putea spune că am pierdut doi bărbaţi, pentru că pe fostul meu soţ nu l-am pierdut. Noi am fost cinci ani împreună, cu bune şi cu rele – până la urmă e firesc, nu e totul pictat în roz. Dar mă bucur că, atâta cât am fost împreună, am ştiut să preţuim clipele frumoase şi asta a fost o lecţie din care am învăţat iar ceva. Nu consider că am pierdut ceva, dimpotrivă, poate viaţa mă duce acolo unde trebuie. Dar pierderea tatălui meu a fost cu adevărat dureroasă. Deşi a trecut un an, nici acum nu-mi vine să cred, îmi este foarte dor de el.

Înţeleg, dintr-un articol de paparazzi, că a apărut cineva care să te consoleze.

Nu ştiu de unde a apărut informaţia asta. Observ că o anumită parte a presei aruncă cu foarte multă uşurinţă articole care sunt neverificate. În ceea ce mă priveşte, lucrurile care au fost scrise în ultima perioadă nu coincid deloc cu realitatea vieţii mele.

Dar dacă ai trăi, într-adevăr, o poveste de dragoste, ai recunoaşte-o deschis?

Desigur că aş recunoaşte, că nu e nimic de ascuns, atunci când consider eu că e momentul potrivit. În nici un caz, nu m-aş grăbi s-o fac cum nici până acum n-am făcut-o. Nici măcar cu fostul soţ, despre care am ştiut încă de la primele întâlniri că va fi soţul meu, că voi rămâne cu el, nu am ieşit în presă, nu ştia nimeni că am pe cineva. În general, nu-mi place să vorbesc despre cel cu care îmi împart viaţa, pentru că îi încalc cumva dreptul la intimitate. Poate că omul acela nu vrea să se ştie anumite lucruri despre viaţa lui intimă. Dar nu e cazul meu aici. Aş discuta despre aşa ceva cu inima deschisă, în momentul în care aş şti că este cel mai potrivit pentru mine. Deocamdată n-aş putea să vorbesc despre aşa ceva.

Acum tu ştii foarte bine că presa te-a pus la zid că ai fost singura mireasă cu mirele lipsind din fotografiile de nuntă.

Nu ştiu dacă sunt singura şi nici nu cred că are vreo importanţă, atâta vreme cât eu aşa m-am simţit bine. Pozele acelea au fost făcute pentru noi doi, în primul rând. În al doilea rând, am considerat că, din respect pentru oamenii care mă urmăresc la televizor şi-mi urmăresc postările pe Instagram şi pe Facebook, este normal să ştie că am făcut acest pas în viaţă. Altfel, n-ar fi ştiut nimeni. Nici măcar nu am anunţat că mă voi căsători! Am pus o poză cu mine cu un buchet de flori şi am anunţat că sunt pregătită pentru o nouă viaţă.

Şi totul a explodat!

Şi totul a explodat, deşi eu mi-aş fi dorit să rămână la nivelul acelei poze.

Când eşti atât de cunoscută şi lumea vrea să te cunoască şi dincolo de sticlă, e cam greu.

Ştiu că lumea e interesată să vadă cine este omul de lângă tine. Pe de altă parte, dacă acel om nu-şi doreşte să iasă în evidenţă cu nimic, eu nu fac decât să-i respect dorinţa.

Spune-mi dacă măcar te mai visezi mireasă.

Este firesc, până la urmă sunt tânără, este normal să îmi doresc o familie. Nu mă văd niciodată singură, nu sunt omul care să fie singur.

Şi eşti şi foarte curtată!

Da, este adevărat, sunt o femeie curtată, dar nici nu stau să-mi imaginez cum o să arăt eu mireasă. Am trecut prin atâtea evenimente de la divorţ încoace, încât acesta e ultimul lucru la care mă puteam gândi.

Emoţional, ai trecut peste divorţ?

Bineînţeles! Divorţul nu s-a petrecut aşa, de pe o zi pe alta. Noi am discutat şi nu am luat această decizie la nervi. Am divorţat în urma discuţiilor, de comun acord şi într-un mod foarte civilizat. Am mai ţinut legătura o perioadă, după care mi-am dat seama că oricum drumurile noastre merg în direcţii total diferite.

Ştiu că la momentul acela ţi-ai fi dorit foarte mult să devii mamă şi că ai un nepoţel căruia îi oferi toată dragostea ta.

Da, aşa este. Eu iubesc foarte mult copiii şi e normal să-mi doresc copii, deci nu doar unul. Dar cred că viaţa îmi va oferi exact ce trebuie în momentul potrivit. Am încredere în viaţa mea, în destinul meu şi lucrurile se aşează în ritmul lor. Nu-mi place să fac planuri. Mai demult, asta făceam şi mă dădeam peste cap pentru ceva ce-mi doream neapărat, dar mi-am dat seama în timp că lucrurile nu trebuie atât de bine stabilite şi că viaţa îţi rezervă surprize plăcute atunci când nu te aştepţi. Aşa că las lucrurile să curgă în ritmul lor.

Dar o dorinţă a ta ascunsă sigur ai undeva.

Am multe dorinţe ascunse!

Ce îl rogi pe Dumnezeu să-ţi pună deoparte?

Dumnezeu mi-a dat ce mi-am dorit atunci când poate credeam că lucrurile nu merg în direcţia dorită de mine şi am încredere în El că-mi va oferi exact ceea ce trebuie.

Ai zis că nu proiectezi lucruri, dar te vezi într-un viitor apropiat având familia pe care ţi-o doreşti?

Nu pot calcula asta. Nu pot spune că mă voi căsători anul acesta, peste doi ani sau peste cinci. Dar uneori lucrurile se întâmplă atât de repede, încât nu putem şti ce se întâmplă peste o lună. Uite, puţină lume ştie că, după ce l-am cunoscut pe fostul meu soţ, el m-a cerut de soţie în primele trei luni de relaţie, deşi ne-am căsătorit după trei ani. Atunci presa a speculat că m-aş fi căsătorit imediat cum l-am cunoscut, dar noi am locuit împreună destul timp înainte de nuntă. Am avut discuţii de căsătorie, ca orice oameni maturi care se plac, care vor să rămână împreună. Dar chiar şi atunci nu m-am agitat, am lăsat lucrurile să curgă de la sine. Iar fericirea nu constă într-un act semnat.

La momentul acesta, ce te face fericită?

Ador oamenii din jurul meu, ador să fiu înconjurată de prieteni, ador că am această meserie, că am o grămadă de evenimente, că merg cât pot de des la Sibiu, că le am pe mama şi pe sora mea, că-l am pe nepoţelul meu frumos. Îmi place să mă bucur de viaţă! Şi să fie soare, şi afară, şi în sufletul tuturor mereu!

FOTO: Sorin Stana; Hair stylist: Mariana Rotaru/Gett's Artistic Team; Stilist: Madena; Vestimentaţie: Loulou The Brand; Locaţie: mulţumim Hala cu flori, str. Popa Nan, nr. 82, Bucureşti.