EXCLUSIV Valentina Pelinel, despre ritmul vieții ei cu Cristi Borcea și familia lor extinsă
După o viaţă plină de expunere şi mondenităţi, fostul manechin şi-a găsit împlinirea în construirea unui cămin tihnit pentru cei trei copii ai săi.
Mereu o prezenţă delicată şi luminoasă, Valentina Pelinel pare schimbată la cei 44 de ani ai săi. E mai liniştită, mai calmă şi cu zâmbetul acela al femeii care se simte iubită şi împarte iubire cu generozitate. Şi, din discuţia cu ea, la un salon de remodelare corporală unde ne-am întâlnit într-un grup exclusivist, am înţeles şi de ce. Nu mai e în competiţie nici pentru luminile rampei, nici pentru succesul în afaceri. Astăzi e o mamă foarte implicată şi, ca soţie a lui Cristi Borcea, e o femeie împlinită şi fericită în familia lor extinsă.
OK!: Ne revedem după mult timp. Pare că, după ce te-ai măritat, ai dispărut.
Valentina Pelinel: Aşa pare? (râde) Ştii cum e, familie mare, responsabilităţi multe.
Ce faci la un salon de remodelare corporală, tu fiind atât de slabă?
Valentina Pelinel: Nu sunt chiar aşa de slabă. Am 64 de kilograme acum. E silueta la care mă simt eu bine, cu care sunt obişnuită. Am şi eu momente când mă mai îngraş şi, la 2-3 kilograme în plus, nu mă încap pantalonii, mă enervez.
Aveai greutatea asta când făceai modelling?
Valentina Pelinel: Am avut şi mai puţin, cel mai puţin am avut 59 de kilograme. Astăzi nu mi-aş mai dori să fiu aşa, pentru că am o altă vârstă şi o altă conformaţie. Nu mai încap în hainele de-atunci, dar nici nu-mi mai doresc. Dar vreau să încap în continuare în cele pe care le am acum.
Mergi des la saloane, ai un program de întreţinere?
Valentina Pelinel: Da, fac de toate şi îmi place să încerc orice terapie, orice aparat sau orice cremă apare.
Eu mă aşteptam să nu prea mai ai timp de aşa ceva, cu 3 copii acasă.
Valentina Pelinel: Sunt foarte organizată şi chiar îmi acord timp şi mie, îi acord timp şi soţului, le acord timp și copiilor, îmi fac şi treburile, am timp să fac şi sport. Dacă eu nu sunt bine, nici cei din jurul meu nu sunt bine.
După căsătorie, te-ai dedicat mult familiei şi afacerilor. Cum le îmbini?
Valentina Pelinel: Să ştii că îmi place liniştea de acasă şi programul pe care îl am. Evident că nu se poate petrece totul la fel în fiecare zi, dar uite, mai ies şi la evenimente – mai rar, ce-i drept, dar mai ies.
Când erai manechin, mergeai la saloane, foloseai aparatură de întreţinere corporală?
Valentina Pelinel: Să ştii că nu foloseam. De-abia când am revenit în ţară am făcut cunoştinţă cu aparatura de întreţinere corporală. Când activam ca manechin, nici nu aveam timp de aşa ceva, agitaţia era cel mai bun arzător de calorii. Eram toată ziua în avioane, la shooting-uri şi, la 20 şi ceva de ani, ce aparatură îţi trebuie?
Când eşti acasă, te mai machiezi?
Valentina Pelinel: Uneori da, uneori nu. Îmi place procedura în sine şi uneori mă machiez şi fără un motiv anume. Dar încerc să mă menţin naturală, că nu am de ce să-mi încarc tenul aiurea. De-obicei îmi pun doar un BB Cream pe față.
Te întreb pentru că unele foste manechine au renunţat şi la machiaj, şi la tocuri.
Valentina Pelinel: Eu mai port tocuri, dar mai micuţe şi mai groase. După operaţia la picior, nu am mai purtat tocuri subţiri.
Cum îl disciplinezi şi pe soţul tău, să fie şi el foarte fresh mereu?
Valentina Pelinel: Nu trebuie să-l disciplinez deloc. E din firea lui foarte disciplinat când e vorba de îngrijire personală. Lui Cristi îi place să aibă grijă de el, cred că are chiar mai multe creme decât mine. (zâmbeşte) E un mod de viaţă al lui, face parte din tabieturile lui.
Cei mici au şi ei nişte cochetării?
Valentina Pelinel: Mai au şi ei, că ne văd pe noi, dar le spun că lucrurile astea sunt pentru adulţi. Altfel, fetiţele au început să aibă preferinţe la haine. Când erau mici, le îmbrăcam la fel. Acum au personalitatea lor şi vor să se îmbrace diferit. Dar sunt alegerile lor, de ce ar trebui să fie la fel în toate?
Au personalităţi net distincte?
Valentina Pelinel: Da. Ţi-ai da seama că sunt diferite şi dacă ţi-aş arăta câte un desen al fiecăreia dintre ele. De la mare distanţă îţi poţi da seama care e al Raniei şi care e al Indirei. Adică Indira e mai copilăroasă şi mai sensibilă, iar Rania are o fire mai impunătoare.
Ea seamănă mai mult cu tati?
Valentina Pelinel: Ca personalitate, Rania da. E ca ea sau nu e deloc. (zâmbeşte)
Dar Milan cum e?
Valentina Pelinel: E foarte protector cu ele. Bine, el fiind şi mai mare, şi băiat, eu l-am învăţat că trebuie să aibă grijă de fete, să fie un gentleman. Mai face el un pic pe şeful cu ele, le mai spune ce şi cum ar trebui să facă, dar nu prea mult, e un drăguţ.
Cât timp are soţul tău să stea cu copiii?
Valentina Pelinel: În fiecare zi există timp pentru copii, uneori mai mult, alteori mai puţin, depinde de programul lui. Adesea, când e pe drum spre casă, mă sună și-mi spune că de-abia așteaptă să-și pupe copiii, care-l binedispun cu energia lor pozitivă. Dar în fiecare zi Cristi petrece timp cu copiii, e un tată dedicat.
Cum simţi că s-a schimbat Milan? I s-au conturat unele calităţi, e orientat spre ceva?
Valentina Pelinel: E foarte sportiv. Bine, toţi trei sunt foarte sportivi, ceea ce e bine, pentru că sportul îi disciplinează şi îi ţine departe de gadget-uri. Lui Milan îi place schiul la nebunie. L-a descoperit de Crăciun şi de-atunci ar sta numai pe pârtie. Şi, la 8 ani şi jumătate cât are acum, are punctul lui de vedere, pe care a început să şi-l exprime. Caută logica în orice, pune întrebări multe, ceea ce e normal la vârsta lui.
Copiii te mai pun în dificultate, îţi mai spun lucruri trăsnite?
Valentina Pelinel: Da, mai sunt momente. Şi mai au o chestie: mereu vor să le arăt poze mai vechi, de când eram însărcinată cu ei, şi mă întreabă cum erau în burtă, vor să ştie cât de mare era burta mea şi cum i-au scos de-acolo, cum s-a întâmplat totul. Şi de-acolo se nasc foarte multe întrebări: „Dar eu unde eram? Dar de ce nu eram?!“. „Păi, nu erai“, zic. „Păi dacă nu eram, de ce nu eram? Unde eram? Că eram undeva“. „Păi, Doamne-Doamne te-a luat şi te-a pus în burtă.“ Şi, la un moment dat, te învârţi în jurul subiectului. (râde)
„Suntem o mare familie. Avem copii cu vârste între 6 şi 27 de ani”
Ce ţi se pare cel mai greu la a fi părinte în zilele astea cam tulburi?
Valentina Pelinel: Cred că cel mai greu e atunci când te gândeşti că va veni momentul când vor avea anumite anturaje. Anturajul poate să fie şi de influenţă bună, însă de multe ori poate fi periculos. Aud de foarte mulţi copii buni care au fost stricaţi de anturaj, de chestia asta de-a fi cool şi de-a face ce face X sau Y. Cred că o bună comunicare cu copilul tău ajută enorm. Eu vorbesc mult de tot cu ei, la noi nu există „Nu ai voie asta“ sau „Nu faci asta“ sau simplu „Nu“. Eu întâi le explic: „Uite, dacă faci aşa, o să păţeşti asta. Poţi să încerci dacă vrei, dar să nu vii să-mi spui că nu ai ştiut, pentru că atunci încerci pe pielea ta.“ Şi va fi un moment în care nu vor asculta, că toţi am trecut prin asta.
Le-ai făcut şi program de stat pe gadget-uri?
Valentina Pelinel: Da, au voie cu limită, dar da, îi las. În 2025 nu mai poţi să spui că n-au voie deloc pe telefon sau pe iPad, când toată lumea e pe telefoane. Dar poţi să le explici că „îţi face rău la ochi sau o să te doară capul. Asta e o lume ireală, nu mai trăieşti în realitate dacă toată ziua faci asta“. Mereu încerc să le explic la ce riscuri se expun.
Când mai fac fiţe, la ce anume cedează?
Valentina Pelinel: Cred că tot la explicaţii. Eu le explic frumos, nu mă enervez, nu urlu la ei, sunt destul de calmă. Şi atunci vorba dulce mult aduce.
Tatăl lor e un pic mai sever?
Valentina Pelinel: Poate în ton, dar altfel nu. Are tonul de bărbat şi asta e foarte bine să existe în casă, mai ales că eu sunt o fire mai sensibilă şi dacă văd un copil că varsă o lacrimă, mă topesc. Copiii sunt şantajişti emoţional.
Dacă mă uit la tine, pare că nu mănânci mai nimic. Dar ca mamă de 3 copii, sigur faci ceva acasă.
Valentina Pelinel: Nu prea gătesc, să ştii. Dar avem o regulă a casei pentru weekend: mami face tiramisu, iar tati face grătar. În rest, nu gătim prea des, pentru că ei mănâncă la şcoală sau la grădiniţă.
Mă gândeam că faci și tu o supă sau paste...
Valentina Pelinel: Astea sunt simplu de făcut, nu e gătit neapărat. Dar mai ieşim şi în oraş, avem şi multe activităţi. Cei mici vor să „gătim“ alte lucruri, de pildă un slime, plastilina aia lipicioasă. E nebunie cu slime-ul, am făcut şi ieri, facem şi azi. Am altfel de gătit acum, ceva care nu e comestibil. (râde) Le place să facă proiecte, să deseneze, să decupeze şi asta îi dezvoltă.
Faci echipă cu ei?
Valentina Pelinel: Da și îmi place mult, mai ales că noi n-am avut toate astea când eram mici. E bucuria mea să cumpăr jucării şi rechizite şi să-i fac fericiţi.
Unii părinţi triază jucăriile şi merg să le doneze cu copiii lor, ca să vadă cum trăiesc şi alte familii. Se întâmplă şi la voi asta?
Valentina Pelinel: Mi-am propus asta de câteva luni, am strâns jucăriile, dar n-am apucat să îi iau și pe ei cu mine, recunosc. Însă le spun că degeaba duc eu nişte jucării să fac altor copii o bucurie. Ei trebuie să vadă cu ochişorii lor că alţi copii nu au, ca să-şi dea seama ce binecuvântaţi sunt.
Voi aveaţi şi un hotel la mare, cu un frumos loc de joacă la piscină. Am citit că l-aţi vândut.
Valentina Pelinel: Da, a fost o decizie luată de soţul meu. Însă mergem în continuare acolo, e frumos, copiilor le place litoralul.
Mai ai şi alte locuri preferate în ţară?
Valentina Pelinel: Da, uite, sezonul acesta am fost de cinci ori la munte. Pentru că celor mici le-a plăcut atât de mult să schieze şi noi ne-am bucurat atât de tare că petrec ore bune în aer curat şi fac şi sport. Am făcut naveta la munte.
Dar un loc de suflet al tău şi al soţului tău care ar fi?
Valentina Pelinel: Plecăm des cu copiii, uneori mergem şi doar noi doi, când vrem să avem un timp al nostru. Ne place şi în Grecia, şi în Italia, ne-am simțit bine în Maldive, ne plac multe locuri. Însă nicăieri nu e ca acasă. Acasă e locul nostru de suflet. Pentru mine, casa e sfântă, e liniştea mea acolo, sunt energiile noastre…
Ştii ce mi se pare incredibil? Că, într-o altă viaţă a ta, nu te grăbeai să ai copii.
Valentina Pelinel: Nu, credeam că mi-era bine. N-am simţit că trebuie să fiu mamă până când, uite, că am simţit… Şi, dintr-odată, totul s-a schimbat. Când am văzut cât de frumos este, mi-am mai dorit să am şi alţi copii după Milan.
Ar mai fi loc?
Valentina Pelinel: La 44 de ani, eu zic că m-am oprit la timp.
Acum vârsta nu mai e un impediment.
Valentina Pelinel: Nu, dar noi mai avem 6 copii! Avem 9 în total. (zâmbeşte)
E mare lucru să poţi să fii atât de generoasă şi să poţi primi și dărui atâta iubire.
Valentina Pelinel: Da, suntem o mare familie. Și copiii se iubesc atât de mult, încât sunt atât de fericiţi când se revăd şi plâng când se despart.
E şi talentul soţului tău, care a reuşit să adune familia lângă el, indiferent de schimbările din viaţa lui.
Valentina Pelinel: Da, aşa este. Avem copii cu vârste între 6 şi 27 de ani. (zâmbeşte)
Îmi pare că te regăseşti în liniştea de acasă.
Valentina Pelinel: Am liniştea mea, mi-am creat propriul meu univers, care e aşa cum vreau eu, ca un puzzle cu toate piesele lui potrivite la locul lor.
Şi acesta ar putea fi cel mai bun „tratament de remodelare“ al tău.
Valentina Pelinel: (râde) Da, starea de bine, recunoştinţa şi zâmbetul pe care mi-l pun pe chip copiii sunt chiar cel mai bun tratament. Până nu ai copii, nu ai cum să ştii asta, să o simţi real. Dar cu trei copii frumoşi acasă şi cu un soţ cu care mă înţeleg, de ce să-mi doresc altceva? Că e frumos, e bine, e un tablou complet.
FOTO: Elena Cladoveanu, arhiva personală
